România își consolidează poziția pe piața uleiului de floarea-soarelui. Portul Constanța – hub regional pentru export
Mihaela Ploscaru – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Piața oleaginoaselor din regiunea Mării Negre a intrat în sezonul 2026/27 cu o perspectivă de producție mai redusă decât estimările din luna precedentă, în special la floarea-soarelui și soia. Raportul USDA din noiembrie a redus cu 1,1 milioane tone estimarea producției totale de oleaginoase din regiune, la 65,75 milioane tone. Revizuirea afectează în principal floarea-soarelui, pentru care producția este estimată la 39,2 milioane tone, cu 600.000 de tone mai puțin față de octombrie, și soia, unde prognoza a fost redusă cu 500.000 tone, la 12,84 milioane de tone. La rapiță, estimarea a rămas neschimbată, la 13,71 milioane de tone.
În acest articol:
Pentru România, aceste evoluții sunt importante în condițiile în care țara are estimată de USDA o producție de 2,8 milioane tone de floarea-soarelui și 3,22 milioane tone de rapiță. În același timp, portul Constanța își extinde rolul în comerțul regional cu ulei de floarea-soarelui, prin creșterea exporturilor de origine românească și preluarea unor volume tot mai mari de marfă ucraineană destinată tranzitului sau procesării.
Rusia și Ucraina concentrează cea mai mare parte a producției regionale de floarea-soarelui
Rusia rămâne principalul producător regional de floarea-soarelui, cu o estimare de 20,4 milioane tone pentru sezonul 2026/27. Ucraina este estimată la 13 milioane tone, în timp ce Turcia ar urma să producă 1,8 milioane tone, iar Republica Moldova aproximativ 1 milion tone.
La rapiță, Rusia are o estimare de 7 milioane tone, urmată de Ucraina, cu 4,35 milioane tone. Republica Moldova este prognozată la 270.000 de tone, iar Turcia la 150.000 tone. În cazul Ucrainei, producția estimată este cu 850.000 tone peste cea din sezonul precedent, în timp ce Rusia ar urma să înregistreze o creștere de 1,5 milioane tone. Reducerea estimării pentru floarea-soarelui în regiune vine în principal din revizuirea producției Rusiei, de la 21 milioane tone în raportul din octombrie la 20,4 milioane de tone în noiembrie. Chiar și după această ajustare, recolta rusească este estimată cu 2,9 milioane de tone peste nivelul sezonului precedent.
În Ucraina, USDA menține producția de floarea-soarelui la 13 milioane de tone, dar reduce prognoza pentru soia de la 5 milioane la 4,5 milioane de tone. La nivel regional, oferta de oleaginoase rămâne consistentă, însă ajustările indică o disponibilitate mai mică de floarea-soarelui față de estimările inițiale.
România: 2,8 milioane tone de floarea-soarelui și o piață de export susținută de procesare
Pentru România, USDA estimează o recoltă de 2,8 milioane tone de floarea-soarelui în 2026/27, obținută de pe aproximativ 1,17 milioane hectare, cu un randament mediu de circa 2,4 tone/hectar. La rapiță, producția este prognozată la 3,22 milioane tone, de pe un milion de hectare, cu o medie de aproximativ 3,2 tone/hectar.
În cazul florii-soarelui, România are posibilitatea de a valorifica producția prin două canale comerciale: exportul semințelor și procesarea internă, urmată de comercializarea uleiului și a șrotului. A doua variantă câștigă teren, iar portul Constanța are un rol tot mai important în această activitate. Exporturile de ulei de floarea-soarelui de origine românească prin Constanța au ajuns la aproximativ 43.000 tone în septembrie și octombrie, un volum considerabil mai mare decât cel din aceeași perioadă a anului trecut. Principalele destinații rămân piețele europene și cele din bazinul Mării Negre, Turcia păstrându-și poziția printre cumpărătorii importanți.
Această evoluție arată că România își valorifică tot mai mult capacitatea de procesare și accesul la infrastructura portuară. Exportul de ulei permite obținerea unei valori adăugate mai mari decât comercializarea semințelor ca materie primă, cu condiția ca procesatorii să aibă acces la materie primă și să poată livra produsele finite în condiții logistice competitive.
Constanța preia volume suplimentare de ulei ucrainean. Tranzitul se apropie de 100.000 tone
Un alt factor care contribuie la creșterea activității portului Constanța este tranzitul produselor ucrainene. După ce Ucraina a introdus, în a doua jumătate a lunii octombrie, un regim de prioritate pentru exporturile de uleiuri vegetale, fluxurile de ulei de origine ucraineană prin Constanța au crescut puternic. Volumele cumulate de ulei de floarea-soarelui ucrainean expediate prin Constanța se apropiau de 100.000 tone la începutul lunii noiembrie. Aceste cantități se adaugă exporturilor de origine românească și consolidează poziția portului în comerțul regional cu produse procesate din oleaginoase.
Pentru România, tranzitul ucrainean poate genera oportunități suplimentare și pentru industria locală de procesare. O parte din uleiul de floarea-soarelui provenit din Ucraina intră pe piața românească în regim de import și poate fi utilizată de fabricile locale pentru activități de rafinare. Ulterior, produsele cu valoare adăugată mai mare pot fi comercializate pe piețele europene. Acest circuit economic extinde rolul României dincolo de simpla expediere a mărfurilor. Constanța funcționează simultan ca punct de export pentru producția internă, rută de tranzit pentru marfa ucraineană și centru logistic pentru activitățile de procesare și rafinare.
Cererea Turciei susține prețurile semințelor românești
Pe piața internă, prețurile la floarea-soarelui au început să recupereze după presiunea exercitată de intrarea recoltei în piață. Cererea puternică din Turcia, atât pentru semințe, cât și pentru ulei, contribuie la susținerea ofertelor comerciale. Pentru România, combinația dintre o producție regională de floarea-soarelui revizuită în scădere, cererea turcească și creșterea fluxurilor de ulei prin Constanța oferă premise comerciale favorabile. Totuși, concurența Rusiei și Ucrainei rămâne puternică, iar prețurile vor depinde de disponibilitatea semințelor, marjele de procesare și capacitatea exportatorilor de a menține livrările către piețele externe.
Capacitatea de procesare, rafinare și export prin Constanța poate conta la fel de mult ca producția internă în competiția regională pentru piața uleiurilor vegetale.
