Livada de gutui – investiție, tehnologie, recoltă, preț și profit. De ce se tem fermierii de această cultură de pomi fructiferi?
Roxana Dobre -
Cultivarea gutuilor se anunță una dintre cele mai bune investiții în pomicultură pentru perioada următoare. Pe piața fructelor, cererea de gutui este foarte mare. O spune dr. ing. Marius Roman, proprietarul pepinierei autorizate din comuna Valea Măcrișului, județul Ialomița. Deține o livadă de gutui ce se întinde pe un hectar și jumătate și afirmă că nu a rămas niciodată cu fructele pe stoc.
Marfa de pe plantația de gutui a inginerului Roman este vândută direct din câmp toamna, în octombrie, când se oferă în medie un preț de 4 lei pe kilogram, la angro.
Dacă sunt puse “la păstrare” fructele cu puf galben devin mai prețioase, astfel că am găsit site-uri care vând acum gutui și cu 17 lei kilogramul.
“Este penurie pe piață, iar cererea este mare. Din acest motiv și fructele sunt foarte scumpe”, a explicat pentru Agrointeligența, Marius Roman.
Cu amănuntul, fructele pot fi vândute și cu 8-10 lei în plin sezon. Plus că, transformate, în țuică fructele galbene adaugă un plus de valoare impresionant, litrul de alcool ajungând la 120-150 de lei.
Cerere mare de puieți de gutui
Cererea este foarte mare la puieții de gutui, astfel că pepiniera din comuna Valea Măcrișului rămâne anual fără astfel de pomișori. Se înființează plantații, dar cultivatorii nu se încumetă să planteze pe suprafețe mari. “Se plantează în special undeva la 100-200 de pomi. Dar sunt și excepții. De exemplu, pentru toamnă avem o comandă de la un beneficiar de al nostru care a înființat acum 3-4 ani o livadă de gutui de circa 1.000 de pomi. Este mulțumit, mai ales că a aplicat tehnologia la timp, iar acum vrea să se extindă cu încă 1.000 de pomi”, ne explică ing. Roman.
Puieții de gutui costă în jur de 20 de lei pe bucată, iar cumpărătorii trebuie să știe că este de preferat să facă comanda din anul precedent plantării sau măcar începând cu primăvara anului înființării plantației. ”Dacă vor să planteze în toamna anului 2016 ar trebuie să se adreseze încă din vara anului 2015 de preferat în luna august perioadă în care se fac altoirile pentru obținerea pomilor din toamna anului 2016 sau, dacă nu, să se adreseze cel târziu în primăvara anului 2016 când încă mai există material pe stoc la unele pepiniere. Ideal este ca beneficiarii să ia legătura cu proprietarul pepinierei, astfel încât să nu aibă supriza că nu au de unde cumpăra. Cei care au pepiniere altoiesc și ce consideră că are pontențial, dar există posibilitatea să aibă cerere mare la un anumit soi”, ne-a declarat inginerul horticultor Marius Roman.
Costul înființării unei plantații de gutui
Costul înființării unei livezi de gutui este relativ mai scăzut decât la alte plantații mai ales că pomii au o adaptare buna la clima noastră, iar cultura este simplu de întreținut ca și costuri. Livezile de gutui permit și densități foarte mari, adică se pot planta până la 1.250 de pomi la hectar în livezile superintesive. Acest lucru înseamnă că investiția în materialul săditor, dacă punem un preț mediu de 20 de lei pe puiet, rezultă cel puțin la suma de 25.000 de lei la hectar. La acești bani se adaugă transportul puieților, săditul, irigațiile, tratamentele.
Producții de 30 de tone la hectar
Plantațiile de gutui, datorită tipului de portaltoi pe care sunt înființate, intră foarte repede pe rod de prin anul 3 dar la anul 5 ajung la maturitate și se pot obține până la 30 de tone la hectar.
Profitul este mai greu de calculat având în vedere că prețul de vânzare diferă. Dar dacă luăm prețul cel mai mic, de 4 lei, și îl înmulțim cu 30 de tone rezultă un profit de 120.000 de lei.
“Recoltarea se face ușor și depozitarea nu este deloc pretențioasă. Din punctul meu de vedere este o specie care merită luată în calcul dar cu mare atenție la boala la care este sensibilă. Gutuii nu trebuie plantați foarte aproape de livezi de meri sau peri pentru că s-ar putea să fie compromisă toată livada. Dacă avem neșansa să înființăm plantația în vecinătatea gospodăriilor cu mulți gutui, unde în general nu se respectă tratamentele fito-sanitare atunci ne supunem unui risc. Nu aș recomanda cultivarea în bazine pomicole, cum este cel de la Voinești spre exemplu, tocmai pentru a evita contaminarea merilor și perilor. Trebuie neapărat ca materialul să fie achizionat de la pepiniere autorizate și certificat ca fiind autentic liber de viroze. Puieții mai trebuie însoțiți de pașaportul fito-sanitar unde este sunt trecute date privind specia, soiul, categoria biologică și producătorul. Este impostant măcar să știi de la cine ai cumpărat ca să ai pe cine să tragi la răspundere. Dacă puieții sunt cumpărați fără aceste date atunci beneficiarul poate avea surprize foarte mari adică achizionează gutui altoit și se trezește cu gutui sălbatic. Nici nu trebuie să te gândești să înființezi o plantație cu un material necertificat. Că pui un pom, doi asta este altă poveste. Dar dacă faci o investiție majoră atunci neapărat trebuie avută atenție la calitate”, ne-a mai explicat dr. ing. Roman.
Gutuile sunt pretabile chiar și la terenurile ceva mai “grele”
Terenul de grădină din intravilan sau din vecinătatea acestuia, oferă condițiile dintre cele mai bune pentru producerea gutuilor. Sunt pretabile chiar și la terenurile ceva mai grele, cu textură argilo-nisipoasă, cu condiția ca acestea să fie prelucrate anual și fertilizate la 3-4 ani cu îngrășământ organic. Dacă ne raportăm la o suprafață de 500 mp, se administrează în toamnă (septembrie-octombrie) cantitatea de 2,0 tone de gunoi de grajd descompus, la care se poate adăuga 15-20 kg îngrășământ chimic complex (NPK) granulat, urmat de afânare în profunzime, cu plugul sau cu cazmaua, la adâncimea de cel punțin 35-40 cm.
Plantarea gutuiului se face toamna sau primăvara
Plantarea pomilor se face toamna după venirea brumelor și căderea frunzelor (nu însă după venirea înghețurilor) sau în primăvară cu cât mai devreme dar nu mai târziu de prima decadă a lunii aprilie, spre a se evita eventualelele perioade călduroase și fără ploi, ce apar frecvent încă de la începutul primăverii și care afectează de regulă prinderea pomilor și intrarea cât mai devreme în vegetație a acestora.
Soiurile de cultură recomandate pentru consumul în stare proaspătă sau pentru prelucrarea fructelor în gemuri, marmelade, siropuri, pectine etc. sunt Bereczki, de Constantinopol, Campion, Ruginii de Deltă, de Mosna, de Bârsești, de Huși, Galbene Moldovenești, de Ploiești etc.
Se vor folosi pe cât posibil, pomii altoiți pe clone de gutui care imprimă vigoare redusă de creștere și intrare pe rod din anul al doilea de la plantare. Astfel se recomandă procurarea lor de la pepinierele stațiunilor de cercetare-dezvoltare pomicolă din zonă. Pentru o bună polenizare, este necesar să fie folosite în amestec, 2-3 soiuri de gutui, dintre cele menționate deja.
Întreținerea gutuilor
În primii 2-3 ani de la plantare se asigură lucrările generale de întreținere, printre care tăierile de formare și dirijare a coroanei pomilor prin orientarea ramurilor principale de schelet pe direcția rândurilor, aplicarea tratamentelor fito-sanitare atât preventiv cât și la apariția bolilor și a dăunătorilor, prelucrarea solului pe rând pe o lățime de 1,2-1,5 m pentru distrugerea buruienilor și sfărâmarea crustei. Intervalele dintre rânduri se lasă înierbate și se întrețin prin cosit, măsură ce favorizează intrarea pe orice vreme în plantație și ușurarea accesului mijloacelor de lucru folosite la întreținere.
Recoltarea gutuilor se face o singură dată pe an, la îngălbenirea acestora
În perioada de până la intrarea pomilor pe rod, intervalele dintre rânduri pot fi folosite pentru diverse culturi intermediare cum ar fi legume rădăcinoase, mazăre, varză, căpșuni, cartofi, pepeni etc.
Recoltarea fructelor se efectuează toamna târziu, o singură dată, la îngălbenirea acestora.
În anul al doilea de la plantare se pot obține 5-6 kilograme fructe pe pom. Producția de fructe evoluează an de an, astfel că după 5-6 ani de la plantare, se obține cantitatea de 45-50 de kilograme de fructe pe pom, rezultând de pe o suprafață de teren de 500 mp luată în calcul, o producție anuală aptă de piață de circa 3.000 de kilograme pe timp de 12-15 ani, cât durează de regulă, acest tip de plantație.
Păstrarea gutuilor
Până la valorificare gutuile se păstrează fără probleme timp de 30-40 de zile în lăzi de 25-30 de kilograme suprapuse, folosind încăperi răcoroase și în care să se mențină o umiditate atmosferică de cel puțin 80-85 la sută. Pentru piață, marfa se sortează pe calități, în funcție de soi, de calibrare, de starea de sănătate. Se va evita cu ocazia manipulării, deprecierea fructelor prin lovire, zgâriere, apăsare.
Fonduri europene pentru livada de gutui
Cei interesați de exploatația pomicolă de gutui pot accesa și fonduri europene pentru înființarea sau dezvoltarea unei astfel de afaceri prin SubMăsura 4.1a din PNDR 2014-2020. astfel. intensitatea sprijinului este de 50 % din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși: 350.000 euro pentru investițiile care presupun achiziții simple; 600.000 euro pentru obținere material de înmulțire și material de plantare fructifer, 750.000 euro în cazul investițiilor în activitatea de producție (utilaje, înființare,reconversie) și 1.050.000 euro pentru investiţiile care conduc la un lant alimentar integrat, la nivelul exploatației agricole (producție, procesare, comercializare).
De ce ocolesc pomicultorii plantațiile de gutui
Și totuși după ce am enumerat numai plusuri de ce fug pomicultorii de acest tip de cultură? Explicația este simplă. Gutuiul este foarte sensibil la boala care produce arsura bacteriană a speciilor pomicole semințoase, respectiv atacul bacteriei Erwinia Amylovora.
Mai toate plantațiile de gutui din România, au fost decimate de acest agent patogen și ca atare, în loc să se caute remediile necesare pentru combatere, s-a mers pe linia cea mai simplă, de abandonare a culturii gutuiului și a producerii de gutui.
Boala respectivă are însă leac, au apărut metode dar și produse chimice eficiente de combatere – precum Aliette 80 WP, Champion 50 Wp, Kasumin 2L, Regalis.
“Din cauza acestei probleme plantațiile de gutui au fost decimate la nivel național iar cultivatorii de feresc să mai înființeze astfel de plantații. Și nu numai pentru că gutuiul este afectat ci și pentru că boala poate fi transmisă la toți pomii din specia rosaceae. Pericolul este foarte mare mai ales că există mulți pomi în gospodăriile de familie la care nu se intervine corespunzător atunci când apare boala. Ea se răspândește foarte ușor prin vectori, în special în perioada înfloritului, prin albine. Acestea zboară până la 4-5 kilometri și chiar dacă ai livada departe de localitatea, undeva în câmp, albinele pot aduce boala. Pot să vă spun că în plantația personală, în primii doi ani de zile nu am avut niciun fel de infecții iar în anul trei, odată cu înflorirea pomilor, au început să atragă și albinele. Astfel plimbă infecția de la un pom la altul. Bineînțeles că mai există și alți factori de risc cum ar fi foarfecele nedezinfectate sau afidele (păduchii plantelor n.r). Numai că acești doi factori sunt mai ușor de controlat. Adică dacă cineva vine să vă facă tăierile la pomi trebuie neapărat să îi cereți să dezinfecteze foarfecele tocmai pentru a evita contaminarea în ideea că poate a mai tăiat într-o livadă cu probleme”, a explicat pentru Agrointeligența Marius Roman, proprietarul pepinierei autorizate din comuna Valea Măcrișului, județul Ialomița (www.pomifructiferi.com).
Specialistul avertizează proprietarii de livezi de gutui că odată, intrată în plantație, temuta boală este foarte greu de controlat. Trebuie să intervii, să tai zona afectată și să tratezi. Și pierzi și producția pentru că dacă albina duce infecția prin floarea se elimină inclusiv lăstarul afectat și implicit florile se usucă.
