Nașterea Maicii Domnului – sărbătoarea în care se cântărește recolta. A doua zi după praznic se poate începe semănarea cerealelor
Roxana Dobre – Agrointeligența
Naşterea Maicii Domnului sau Sfânta Maria Mică, sărbătorită în 8 septembrie, este prima mare sărbătoare din Anul Nou Bisericesc şi marchează hotarul dintre vară şi toamnă.
De sute ani, în jurul acestei sărbători s-a împletit o salbă de tradiţii care s-au transmis din generaţie în generaţie, iar strămoşii noştri le-au respectat convinşi fiind că vor fi mai sănătoşi, iar în gospodăriile lor se va aduna belşugul.
Din ziua praznicului, în mediul rural, gospodarii se pregătesc pentru lucrările de toamnă şi pentru culesul legumelor.
În fiecare gospodărie se evaluează recolta obţinută în acest an şi se culeg ultimele plante şi fructe de leac.
Praznicului de astăzi i se mai atribuie un alt obicei agrar: jupuirea cojii de pe trunchiul ulmilor. Aceste fibre sunt păstrate pentru legarea viţei de vie, în primăvară.
Pe de altă parte, gospodarii preţuiesc foarte mult recolta nucilor. Pentru ca aceşti pomi fructiferi să rodească şi în anul viitor, gospodarii „bat nucii”, în acest fel, nucile cad din pom şi sunt culese cu uşurinţă.
A doua zi, după praznicul Naşterii Maicii Domnului, începe semănatul cerealelor: grâu, secară şi orz.
Potrivit unei tradiţii locale, respectate de sute de ani, în orice localitate în care lucrările agricole încep a doua zi după praznicul Naşterii Maicii Domnului, vor fi recolte bogate şi sporul se va aduna în casele tuturor gospodarilor.
Nașterea Maicii Domnului ca și sărbătoare creștină
Maica Domnului s-a născut din părinții Ioachim și Ana, înaintați în vârstă, ca rod al rugăciunii lor. Ioachim provenea din casa lui David și Ana din cea a lui Aaron, așadar erau de neam împărătesc și preoțesc. Dar acest lucru nu le aducea bucurie, pentru că în trecut, cei care erau lipsiți de copii, erau socotiți ca fiind lipsiți de binecuvântarea dumnezeiască. Și din acest motiv erau ocărâți de oameni. Însă Dumnezeu a ascultat rugăciunea lor și le-a dăruit-o pe cea care avea să devină sălașul lui Hristos. Părinții Ioachim și Ana făgăduiseră lui Dumnezeu că dacă vor avea un copil îl vor închina Domnului. Din acest motiv, Maica Domnului a fost dusă la Templul din Ierusalim la vârsta de 3 ani.
