Olandeza care face agricultură bio lângă Sibiu: ”Acasă nu mi-am putut permite să-mi fac fermă, dar în România mi-am îndeplinit visul”
agrointeligenta.ro -
A aşteptat jumătate din viaţă şi a bătut mii de kilometri pentru a-şi împlini un vis: să aibă propria moşie. A visat tot timpul la un ranch, dar nici nu a moştenit unul, nici bani nu a avut să şi-l cumpere. Aşa că, la un moment dat, a lăsat tot ce a avut în Olanda şi s-a aşezat în Sărata, în judeţul Sibiu. Şi-a cumpărat ranch-ul visat, l-a renovat aşa cum a vrut şi apoi s-a apucat de treabă. După cinci ani petrecuţi în Sărata, Agnes Jansen se declară fericită. Ştie că va munci cât o vor ţine puterile, apoi, nu se ştie, poate se va întoarce în Olanda. Copiii vin rar, în vacanţe, şi nu se gîndesc să urmeze “nebunia” mamei.
Prima recoltă de roşii cherry
“Am vrut să fac agricultură de când eram mic copil şi nu am putut, că nu am moştenit o fermă, nici nu am avut mulţi bani să cumpăr una în Olanda. Aici nu mi-au trebuit aşa de mulţi bani, loc este destul, timpul e bun, natura ne ajută, oamenii sunt simpatici. Un hectar în Olanda e 50 de mii de euro. În Sărata am cumpărat o parcelă, dar am luat în arendă 3 hectare. Anul ăsta, am produs pentru prima dată roşii cherry”, spune Agnes.
Gustul roşiilor franţuzeşti produse de o olandeză pe pămînt românesc este unic. Sunt dulci, zemoase, că ai putea să le mănânci în loc de fructe.
Abonament pentru coșul săptămânal de legume
Dar Agnes Jansen nu produce doar roşii cherry, ci o varietate de legume. Oamenii din Sibiu se duc la Sărata vinerea şi îşi iau coşul cu legume proaspete bio. Au abonament. O cutie mică, pentru 1-2 persoane conţine o salată, o legătură de ceapă, brocolli, o legătură de morcovi şi 0,75 kg de roşii. Aceasta costă 25 lei. O cutie medie, pentru 3 – 4 persoane conţine două salate, o legătură de ceapă, rucola, broccoli, o legătură de morcovi, şi 1,5 kg de roşii. Aceasta costă 35 de lei. Agnes aduce cutiile cu legume bio de la Sărata, până la Sibiu, iar abonaţii au un punct fix, în centrul Sibiului, unde vin şi îşi ridică produsele.
Ceilalţi o găsesc pe olandeză în Piaţa Ţărănească „Transilvania, în fiecare sâmbătă. Aduce, pe lângă toate legumele cu care umple coşurile bio, şi dovleac pentru supă cremă, dar şi dulceaţă de casă, făcută de ea însăşi. „Acum patru ani am plantat prima dată coacăze negre, zmeură, coacăze roşii, agrişe. Acesta a fost începutul. Din fructe fac dulceaţă. Apoi m-am apucat de legume și vă spun sincer că sunt mândră că sunt țărancă în România”, ne povesteşte Agnes.
Pentru că vorbeşte foarte corect limba română, deşi încă are accent, o întreb dacă ea sau soţul au rădăcini româneşti. Nici vorbă: „Suntem olandezi get beget. Am învăţat limba română când am venit în România. Nu puteam altfel. Vorbeam doar cu români. Nu avem în sat nici măcar saşi. Suntem singurii străini din satul Sărata”, îmi răspunde Agnes.
Inginer agronom la bază
În Olanda, Agnes a lucrat ca inginer agronom, la o fermă care distribuia produse naturale în diferite magazine. Soţul este biolog ornitolog. Acum, amândoi dau cu sapa la Sărata. Iar când nu ştiu cum se cultivă, dau fuguţa la cărţi sau la „Sfântul Google”. „Am citit şi cărţi, am lucrat în domeniu. Am citit pe Google, aşa am învăţat”, spune Agnes.
Tot ce face acum o face fericită. „Mâncăm foarte sănătos de la noi din grădină. Şi vânzarea merge destul de bine. Noi trăim din asta, dar muncim foarte mult. O să apară probleme dacă nu o să mai fiu sănătoasă. Până atunci sunt foarte mulţumită. Ştiu că dacă mă îmbolnăvesc nu va fi bine”, spune, cu regret.
„Copiii au rămas în Olanda. Am doi băieţi la facultate şi o fată care urmează o şcoală profesională. Nu vor să urmeze asta. Ei vin doar în vacanţă şi mă ajută. Dar atât. Eu sunt singura nebună din familie”, spune, în timp ce îi vinde unui tânăr un dovleac de supă.
Rețetă pentru supa cremă de dovleac
Şi, ca orice grădinar care se pricepe, îi dă şi reţeta celei mai bune supe cremă de dovleac: ”Pui un pic de ulei, o ceapă tăiată mărunt şi căleşti. Apoi pui bostanul – sau dovleacul, cum vrei să îi spui – tăiat cubuleţe, cu tot cu coajă. Coaja se înmoaie. Acestea se amestecă cinci minute în ulei, apoi se pune apă şi un pic de sare şi piper, iar în 15 minute poate fi mixată. Eu eu o fac cu un zdrobitor de cartofi, pentru că îmi place să rămână mai dur dovleacul, dar poate fi pusă în blender pentru o cremă mai pufoasă”.
