Porcul Bazna – o rasă românească uitată de crescători. ”Nebunia” unui veterinar din Blaj care vrea să reînvie creșterea porcilor de Transilvania
Roxana Dobre -
Porcul Bazna era odinioară mândria Transilvaniei, cu o carne gustoasă și un strat generos de slănină din care o familie de ardeleni se înfrupta aproape tot anul. Tocmai cantitatea mai mare de grăsime a condus ulterior la dispariția acestei rase românești din crescătorii, unde a fost înlocuită de porcii de carne, mai rentabili, așa cum a a explicat pentru Agrointeligența Ioan Cleja, un medic veterinar din Blaj, județul Alba, care se luptă să readucă porcul de Bazna în fermele și gospodăriile românești.
Astăzi ”doctor” în porcul Bazna, Cleja ne-a povestit cum a ajuns să aprecieze rasa românească la adevărata sa valoare. A crescut la țară, în localitatea Bucerdea Grânoasă, acolo unde porcul ardelenesc nu lipsea niciodată din coteț. Până într-o zi…
Vieri ”vânați” în țară și în străinătate
“La un moment dat, am rămas fără vier și am fost nevoiți să tăiem un porc din rasa comună, de carne. Atunci tatăl meu mi-a zis, de cum a gustat prima oară, că acea carne are ceva diferit. Era mult mai tare și mai ațoasă. I-am răspuns că așa este carnea de porc din comerț, dar nu am reușit să îl conving să mai creștem altă rasă, ci a insistat să găsim tot Bazna. Așa că m-a trimis să cumpăr un vier din satele vecine, ceea ce la început mi s-a părut o misiune simplă. Mi-a luat însă peste șase luni să găsesc primele scrofițe. Soția mea mă credea nebun, însă eu, după ce îmi terminam treburile, plecam kilometri întregi să caut ultimele exemplare de porci Bazna, acolo unde nu au ajuns porcii de carne să-i corcească. În primă fază, vieri am mai găsit doar la un crescător pasionat din Germania unde am dat 8.000 de euro pe doi porci, dar fiindcă în România nu vindea nimeni, nu am stat pe gânduri. Apoi, cu totul, am avut o căutare de 3 ani în judetele: Alba, Sibiu, Hunedoara, Braşov, Mureş şi Cluj unde am mai găsit cu greu vieri şi scroafe de Bazna”, își amintește Ioan Cleja ”chinurile” găsirii ultimelor exemplare pur-sânge din această rasă românească.
Eforturile sale au fost însă răsplătite pentru că imediat ce a început să popularizeze porcul de Bazna, afacerea sa cu creșterea suinelor a luat o turnură fericită: are acum o fermă cu 30-40 de capete și vinde anual purcei și porci în viu. Recunoaște că are clienți numai oameni ”cu bani”, având în vedere că o scroafă înțărcată o dă și cu 2.700 de lei.
Pe piață se vând falși porci de Bazna
”Am însă o mare supărare cu toți falșii crescători de Bazna. Sunt acum și târguri dedicate acestei rase, dar la care cei care aduc animale păcălesc clienții. Deși arată ca un porc Bazna, ce se vinde acolo sunt majoritatea porci din rasa străină Hampshire. Seamănă, dar la calitate, e altă poveste”, spune medicul veterinar care a făcut și un site pentru adevăratul porc de Bazna – ww.porci-bazna.ro
Despre carnea porcului de Bazna, Ioan Cleja, spune că este unică. Este suculentă, marmorată, fragedă, aromată, are consistenţă. Și, cu toate acestea, fermierii și gospodarii nu se înghesuie să crească bazna. Interesul este mic mai ales din partea crescătoriilor care știu că rasa dă mai multă grăsime, iar un kilogram de grăsime se obţine cu un cost dublu faţă de un kilogram de carne.
Rasă mixtă: și de carne, și de grăsime
“Mergând la abator cu un porc Bazna de 120 de kilograme, acesta avea stratul de grăsime mai mare decât un porc de carne şi nu era rentabil pentru abator deoarece la fiecare porc rămâneau 15 – 20 kilograme de grăsime în plus faţa de porcul de carne. Din acest motiv s-a băgat în față porcul de carne, chiar dacă în acest fel s-a pierdut savoarea, gustul, cărnii. Mai mult, în comunism abatoarele au fost obligate să nu mai ia porci de la populaţie, iar cei care mai cumpărau luau numai porci de carne”, explică fermierul.
El își amintește că porcii Bazna erau majoritari în zona Ardealului, dar după Revoluție au început să fie promovate alte rase – Pietrain, Marele Alb sau Duroc, pe care crescătorii le-au încrucișat cu Bazna. ”Au rezultat nişte exemplare foarte aspectoase, dar cu timpul, prin încrucișarea cu aceşti porci de carne aproape a dispărut rasa mixtă de Bazna”, mai spune Cleja.
Cu toate acestea, medicul veterinar este convins că lumea o să își aducă aminte și o să aprecieze Bazna din nou. ”Nu trebuie să uităm că strămoşii noștri, din Ardeal, consumau aproape zilnic slănină şi unsoare de la aceşti porci şi nu aveau colesterolul atât de mare, cum se întâmpla astăzi când toata lumea consumă produse cu cât mai puţine grăsimi”, ne-a mai spus fermierul.
Porcul Bazna este ușor de crescut
Rasa de porci Bazna este puţin pretenţioasă şi se adaptează uşor la orice condiţii și poate fi crescut în coteţ sau în libertate.
“Poate fi hrănit doar cu verdeaţă şi porumb, nu necesită cheltuieli cu hrana, aşa cum solicită porcul crescut în sistem industrial. Noi le dăm cam tot ce se găsește prin grădina verde – de la mazăre la lucernă. Le mai dăm ghindă sau jir când avem posibilitatea. Sau acele păstăi care se formează în salcâm după îi cad florile. Mere zdrobite sau pere. Recent mi-a rămas o cantitate mare de arpagic și, neavând ce să mai facem cu el, l-am dat porcilor”, ne mai spune fermierul despre dieta deloc pretențioasă a rasei.
Porcul Bazna este rezistent la condițiile mai puțin favorabile de climă, suportă bine atât căldura cât și frigul. În plus calitatea cărnii crește odată cu greutatea porcului în comparație ca la alte rase unde ideal ar fi ca sacrificarea să se facă la 110-120 de kilograme.
“Eu acum urmăresc urmăresc şi uniformizarea rasei, inclusiv ca mărime. Acum sunt mulțumit unde am ajuns, cu adulţi care ating, într-un an şi jumătate, 220-230 kg. La această vârstă pot fi și sacrificați fără probleme și fără a-și pierde din calități. Mai mult la această greutate au gustul cel mai bun”, mai spune fermierul.
Prețul purceilor de Bazna a ajuns să fie dublu față de rasele mai comune
Medicul veterinar Ioan Cleja spune că prima problemă cu care s-a confruntat când a adus porcii în ograda sa a fost că a avut multe exemplare consangvine. Le-a desconsangvinizat şi a făcut metisarea diferitelor linii. Acum vinde purcei și vierii care sunt castrați. Prețul unui purceluş sugar, la şase săptămâni, se vinde cu 250 lei bucata, în condițiile în care la piață un purcel din rasele care se regăsesc în gospodăriile țăranilor se vinde și cu 60 de lei.
Deoarece în târguri se vând porci care sunt prezentați pe nedrept a fi Bazna, Ioan Cleja, ne-a indicat câteva detalii care ar putea face difereța:
• Culoarea caracteristică rasei este neagră, cu un brâu alb care înconjoară trunchiul, cuprinzând și membrele anterioare;
• Urechile nu trebuie să fie purtate în sus, ci în jos fiind paralele cu râtul;
• Membrele sunt puternice și animalele au o buna mobilitate;
• Carnea nu trebuie să fie fermă ci grăsimea trebuie să “joace” ;
• Râtul să nu fie drept și lung ci puțin concav. Primul este specific pentru rasele de carne crescute industrial care au nevoie de rât lung să se poată hrăni în condițiile din fermele închise;
• Prezintă depozite de grăsime sub fătătoare;
• Pulpele din spate nu sunt mari;
• Burta este puțin mai mare, adică nu sunt foarte suplii. Sunt mai pătrățoși în comparație cu porcul de carne care este mai lung și mai suplu;
• Coada trebuie să fie încârligată, nu dreaptă.
Cum a apărut porcul Bazna
Rasa românească de porc Bazna s-a format în urma unor încrucișări nedirijate între scroafe de rasă Mangalița și vieri de rasă Berk, începând din anul 1872, în localitatea Bazna, din Transilvania, utilizându-se și consangvinitatea. Produșii rezultați, având însușiri productive superioare rasei Mangalița, au fost apreciați de crescători, astfel că populația hibridă s-a răspândit în scurt timp în jurul orașelor Mediaș, Sighișoara, Sibiu și Făgăraș, datorită precocității și prolificității superioare față de rasa maternă, locală.
În anul 1885 și apoi după anul 1900 s-au făcut importuri de reproducători Berk din Anglia, care au fost utilizați în scopul ameliorării și omogenizării rasei Bazna, în curs de formare și consolidare. Au mai fost utilizate episodic, pentru infuzie, rasele Yorkshire și Sattelschwein.
În ultimii 30 de ani, rasa s-a ameliorat prin utilizarea rasei Wessex.
Rasa Bazna a fost recunoscută oficial ca rasă de sine stătătoare în anul 1948, după care s-au înființat câteva nuclee de selecție.
După cel de-al doilea război mondial rasa Bazna s-a răspândit, ca și rasa de porci Negru de Strei, și în alte zone din Transilvania (județele Cluj, Alba, Hunedoara, Mureș, Harghita și altele), cu precădere în zonele de deal și munte, precum și în Banat, odată cu unele mișcări ale populației în această zonă.
Prolificitatea porcului de Bazna
Prolificitatea rasei este bună, cu o medie de 9,5 purcei la o fătare, din care înțarcă circa 8 purcei. Capacitatea de alăptare a scroafelor este bună, de circa 38-42 de kilograme. Longevitatea productivă este remarcabilă: 8-12 fătări/viață. Purceii au 14-15 kg la înțărcare, care se face la vârsta de 2 luni.
Precocitatea este mediocră. Tineretul porcin se introduce la reproducție la vârsta de cca. 10-11 luni, ajungând la dezvoltarea completă de adult la vârsta de 3 ani. Sporul mediu zilnic de greutate realizat în perioada de îngrășare este de 550-600 g, cu un consum specific ridicat, de 5-5,5 U.N. Tineretul se pretează și la îngrășarea timpurie pentru carne, cu o greutate la sacrificare de 90-110 kg, dar fiind o rasă mixtă cele mai bune rezultate se obțin la îngrășarea până la greutatea de 140-160 kg, când rapotul carne:grăsime în carcasă este de 1,3-1,4 : 1.
