Brandul privat – adevăratul motiv pentru care marii retaileri se tem de o lege privind comercializarea produselor românești?
agrointeligenta.ro
În luna martie, Agrointeligența scria despre proiectul depus în Parlament care să favorizeze produsele românești. La acea vreme, nimeni nu a dat mare importanță inițiativei, apreciind-o ca pe o nebunie despre care mulți spuneau că va fi îngropată prin sertarele legislativului. Abia după ce marți, Senatul României, ca primă cameră sesizată a adoptat proiectul de lege, temerile cele mai negre ale marilor magazine s-au adeverit și s-a observat o mobilizare masivă, o activare a tuturor relațiilor comerciale pentru a prezenta ”riscurile” pe care adoptarea legii produselor românești le prezintă pentru România.
O lege făcută pentru a asigura un loc pe raft și pentru produsele românești (măcar jumătate din raft și doar la câteva categorii de alimente) a devenit un pericol național, printr-o strategie de marketing bine gândită. În spatele acesteia, pare că se ascunde teama marilor rețele de a se lovi de o lege care ar putea reglementa și chiar pune bețe în roate pentru mina lor de aur: brandul privat. Mai exact, acea linie de produse pe care supermarketul o comercializează sub marcă proprie și care a ajuns să ocupe un spațiu din ce în ce mai mare la raft.
În forma adoptată de Senat, puțină lume a sesizat că termenul de ”produse românești” – mult prea vag pentru o lege menită să fie eficientă, a fost înlocuit la Comisia pentru politici economice cu sintagma conținând ”lanțul scurt de producție”, prezentă și în legislația europeană. Lanțul alimentar scurt reprezintă, potrivit raportului Comisiei economice, „un lanț de aprovizionare care implică un număr limitat de operatori economici angajați în activități de cooperare și de dezvoltare economică locală, precum și relații geografice și sociale strânse între producători și consumatori”.
Destul de complicată explicația, dar destul de explicită cât să pună rețelor comerciale o frână în dezvoltarea brandurilor private, aceleași care fac concurență producători români, atât pe nișa de preț, cât și pe cea de rețetă. Astfel, pe aceste produse nu trebuie înscrisă originea ingredientelor – de multe ori aduse din țara-mamă a retailerului, nici locul unde au fost produse, ci doar pentru ce companie s-au produs (SRL-ul cu care multinaționala activează la noi în țară) sau distribuitorul (de multe ori același SRL menționat anterior).
Sigur, la legume și fructe, miza este mică, însă la carne, și, așa cum sigur va fi amendat proiectul de lege, pe sectorul de lapte, jocurile se poartă la alt nivel. Mai exact acel nivel care i-a determinat pe reprezentanții marii retaileri să anunțe imediat, fără nici o analiză, că sigur nu vor avea de unde să umple rafturile cu carne, fructe, legume, cu produse românești.
”Pentru noi nu este nicio problemă. Pe perioada verii nu este nicio problemă să preluăm 100% din marfa românească, numai că nu avem atâta marfă pe piaţă”, a declarat pentru economica.net Delia Nica, directorul executiv al AMRCR. ”Poate ni se spune şi nouă de unde să luăm marfă în caz că nu reuşim din piaţa locală. Ce facem dacă într-un an este secetă şi nu sunt produse româneşti pe piaţă?”, a mai comentat aceasta.
În acest context, ce s-a întâmplat cu declarațiile anterioare unde se vorbea generalist de comercializarea masivă – unele hipermarketuri înainteu procente la alimente proaspete de peste 90% produse autohtone, parteneriate cu fermierii români și o susținere a produselor locale?! De fapt, ce procent de produse românești avem în magazine dacă procentul de 51% li se pare strigător celor care reprezintă marile rețele comerciale.
Studiul de a doua zi
Exact la o zi distanță de la adoptarea legii produselor românești la Senat, în presă a fost rostogolit un studiu INSCOP realizat la cererea Asociației Marilor Rețele Comerciale din România (AMRCR) și care vorbește mai ales despre părerea bună și foarte bună pe care românii o au despre marile magazine. Astfel, analiza arată că supermarketul este locul preferat de cumpărături pentru 83,6% dintre români, același studiu indicând însă și că 65,2% dintre români declară că se aprovizionează și de la magazinele de cartier, iar 45,2% din piețele agro-alimentare.
De remarcat că studiul comandat de AMRCR prezintă și că românii au păreri diferite despre ceea ce înseamnă ”produs românesc”. Astfel, 36% spun că produs românesc este cel făcut după o rețetă românească, 26,6% spun că orice produs care se fabrică în România, indiferent de originea ingredientelor, de nume și de brand, 21,6% consideră că produsul românesc este cel tradițional, iar pentru 12,9% produsul românesc este cel care are un nume românesc.
Prețul continuă să fie elementul primordial în alegerea locului pentru cumpărături (75,2%), în timp ce pentru 65,1% dintre români criteriul principal este calitatea produselor, iar pentru 58% contează distanța față de locuință.
În concluzie, până la votul final pe o modificare legislativă care să asigure produselor românești un loc la raft, perioada următoare va aduce cu siguranță o dezbatere pe ce înseamnă de fapt produs românesc, care este proporția reală a acestuia în marile magazine și, de ce nu, dacă nu putem să fim, pentru prima dată, o țară care, cu adevărat, își sprijină fermierii și producătorii.
