5 tehnologii agricole care pot mări spectaculos profitul
Lucian Davidescu – Agrointeligența
Ce va trebui să aibă ferma viitorului?
Chiar şi nişte banale solarii pot dubla productivitatea, pe bani puţini, însă ştiinţa oferă chiar mai multe oportunităţi.
Irigaţii hidroponice. Exact ca în cazul florilor care cresc într-o simplă vază cu apă, şi plantele se pot descurca foarte bine doar cu apă, şi nutrienţii potriviţi. Productivitatea este de cel puţin două ori mai mare decât a agriculturii clasice, pe sol. Însă costurile sunt destul de mari şi există riscul ca, dacă angrenajul tehnic de pompare şi recirculare a nutrienţilor cedează, recolta să fie compromisă. Cea mai bună utilizare a sistemelor hidroponice este în cazul răsadurilor şi puieţilor, în mediu controlat, în scopul plantării în sol sau vânzării. Chinezii s-au apucat deja să construiască adevărate fabrici de plante.
Agricultura conservativă. Clima capricioasă de la noi, dar şi costul mare al combustibilor, fac să fie din nou viabile unele practici străvechi. De exemplu, păstrarea resturilor vegetale pe sol păstrează nivelul de umiditate. Cercetătorii au arătat că este posibilă chiar şi însămânţarea fără arătură, cu condiţia să fie aplicată corect. Avantajele sunt prevenirea eroziunii şi reducerea nevoii de irigaţii, lucruri care aduc în final un profit mai mare. Despre cum poate fi aplicată agricultura conservativă în România, vorbeşte, pe agrointel, şeful Institutului de Cercetări Fundulea.
Hedging agricol. Riscurile de afaceri se pot echilibra reciproc atunci când culturile sunt diversificate corect: când o cultură e compromisă, alta aduce profituri neaşteptate. Pentru o echilibrare corectă, e nevoie de expertiza unui agronom. Atunci când agronomul nu găseşte soluţia optimă, poate ajuta un finanţist. Fermierul poate să încheie asigurări care să-i acopere pagubele în cazul unei scăderi de preţ sub un anumit nivel, considerat critic. Asta spre deosebire de asigurarea agricolă obişnuită, care presupune că fermierul este despăgubit doar dacă este afectată cantitatea recoltei. Un fermier din Tulcea a povestit recent pentru cititorii agrointel cum funcţionează o strategie de echilibrare a riscurilor.
Biogaz. O instalaţie de biogaz care să folosească deşeurile de la o fermă – pentru a produce căldură sau chiar electricitate – poate aduce câteva procente în plus la încasări. Adică, exact diferenţa dintre pierdere şi profit. Cel mai bun randament îl au fermele de păsări, pe locul al doilea sunt cele de porci iar pe trei sunt cele de bovine. Se poate face biogaz şi din resturi de masă vegetală. Inovatorul Gunter Pauli propune o aplicaţie în care biogazul este doar unul dintre multele produse secundare ale unui ecosistem de producţie.
DDGS. Resturile de cereale rămase în urma distilării bioetanolului sunt un furaj excelent şi mult mai ieftin. În Vest, DDGS-urile sunt cunoscute de jumătate de secol, însă în România abia au ajuns. O tonă de furaje costă la intern în jur de circa 270 de euro, comparativ cu 700 de euro tona de şrot de soia pe piaţa internaţională. Însă după ce Ioan Niculae a povestit despre cum le fabrică el la Zimnicea, un competitor a replicat, într-un comentariu la articolul agrointel, că va importa în curând şi va revinde la un preţ mult mai mic.
