Iată ce spun serviciile americane de informaţii despre agricultura anului 2030
agrointeligenta.ro -
Pînă în 2030 cererea de alimente va creşte la nivel global cu 35%, cea de apă cu 40%, de energie chiar cu 50% iar episoadele de secetă cum a fost cel din vara lui 2012 se vor înmulţi – aşa arată, spus foarte pe scurt viitorul apropiat în estimărilor analiştilor americani de la National Intelligence Council (NIC).
Aceste estimări bazate pe modele ce iau în calcul tendinţele demografice (sporul demografic), social-economice (dezvoltarea economică) şi climatice (încălzirea globală) deja consolidate au rolul de a le oferi decidenţilor, atât de la nivelul administraţiilor cât şi al economiilor, parametrii de care să ţină cont în elaborarea soluţiilor de adaptare.
Declinul nivelului precipitaţiilor este poate cea mai îngrijorătoare dintre schimbările pe care ni le aduce viitorul apropiat. Ca regulă, potrivit analiştilor NIC, „regiunile uscate şi aride vor deveni şi mai aride şi uscate iar cele umede şi mai umede”. Aceasta la nivelul producţiei agricole nu va însemna decât că toate eforturile făcute în ultimii 50-40 de ani pentru reducerea deşertificării şi lărgirea suprafeţelor arabile în dauna terenurilor sterpe vor fi anulate.
Regiunile cele mai afectate de reducerea nivelului precipitaţiilor vor fi Orientul Mijlociu, Africa de Nord, Asia Centrală, Europa Meridională, Africa de Sud şi Sud-Vestul Statelor Unite.
Dintre acestea cel puţin unele reprezintă în acest moment „zone secundare” pentru multe dintre culturile importante pe care se bazează hrana umanităţii – precum Asia Centrală, un important „grânar” al emisferei nordice capabil să contribuie la echilibrarea preţului cerealelor atunci când EU, Ucraina sau Rusia se confruntă cu ani mai slabi, Africa de Sud, un important producător de cereale şi de fructe din emisfera sudică care prin „mecanismul” inversării anotimpurilor exportă în „nord”, în special în UE, produse proaspete când în această regiune sezonul este închis, Africa de Nord, un important producător de legume, fructe şi, în ultimii ani, şi de ouă şi carne de pasăre orientat economic spre piaţa UE.
Scăderea capacităţilor de producţie agricole, pe fondul creşterii cererii de alimente, va duce preţurile la un nivel mult mai ridicat chiar şi faţă de prezent, acesta însemnând la nivel global creşterea ponderii cheltuielilor alocate bunurilor alimentare în coşul zilnic în dauna altor „capitole” cu consecinţe importante pentru producătorii de bunuri şi servicii – deci cu efecte profunde mult dincolo de „graniţele” sectorului agro-alimentar.
La nivel geopolitic o astfel de creştere de lungă durată a preţurilor alimentare va însemna creşterea instabilităţii în ţările sărace şi incapabile să îşi asigure necesarul de hrană al populaţiei prin producţie proprie (ţările cu performanţe moderate şi scăzute potrivit indicelui Food Security Index, elaborat de Economist Intelligence Unit).
Toate aceste schimbări vor afecta şi România.
Ţară noastră se află geografic mult prea aproape de Europa de Sud – regiune pentru care analiştii NIC iau în calcul o reducere majoră a nivelului precipitaţiilor – pentru a nu fi afectată măcar „semnificativ” sub acest aspect – aceasta ar însemna necesitatea de a dezvolta cât mai rapid un sistem extins de irigaţii „inteligente” şi de implementare a unor soiuri rezistente la secetă.
În condiţiile în care Europa de Sud şi Asia Centrală se vor confrunta cu scăderi semnificative ale proucţiei, preţurile din regiune vor creşte (poate chiar mai semnificativ decât la nivel global cel puţin pentru anumite categorii de produse) de aici şi dorinţa producătorilor români de a exporta pentru a profita de pe urma preţurilor mai bune lucru care însă ar putea, în noile date ale pieţei internaţionale, să creeze un dezechilibru major pe plan intern care va impune adaptarea politicilor monetare (aspecte legate de inflaţie etc) şi comerciale (aspecte legate de protecţia pieţei interne – cum şi alte ţări din UE se vor confrunta cu situaţii similare nu ar fi exclusă o schimbare a politicilor europene în acest domeniu).
Natura tot mai greu de îmblânzit va face de asemenea ca agricultura să fie făcută de cei care deţin tehnologii şi cunoştinţe dar şi bani pentru investiţii şi procedee costisitoare, lucru care ar putea modifica şi structura actuală a proprietăţii agricole, prin „ieşirea” micilor producători şi constituirea asociaţiilor sau a marilor ferme, mult mai capabile să mobilizeze resurse.
