Timac Agro România: Fertilizarea cu azot și sulf în cultura de grâu și rapiță
agrointeligenta.ro -
Atât la grâu cât și la rapiță, cele mai mari producții se obțin atunci când azotul se aplică fracționat. Numărul fracțiilor de azot depinde de doza utilizată și de starea plantelor la ieșirea din iarnă.
La grâu, trebuie să ținem seama de următoarele recomandări:
• Când doza „de primăvară” este mai mică de 100 kg N/ha, azotul se aplică o singură dată, la sfârșitul înfrățirii, înainte de alungirea tulpinii.
• Când se vizează producții mari și dozele cresc, până în jur de 200 kg N/ha, acestea se divizează în 2-3 fracții, ultima fiind aplicată la burduf (40-50 kg N/ha).
• Dacă gerul din această iarnă a afectat plantele de grâu, reducând densitatea, prima fracție trebuie aplicată mai devreme, la ieșirea din iarnă. În acest caz, nu se fertilizează cu doze mai mari, deoarece plantele nu au nevoie de azot în această perioadă și există riscul pierderilor prin levigare.
Primăvara devreme, din cauza temperaturilor scăzute, materia organică din sol nu se mineralizează într-un ritm suficient de rapid pentru a pune la dispoziția plantelor de grâu și rapiță întreaga cantitate de sulf necesară. Din acest motiv pot apărea carențe de sulf (clorozari internervuriene).
În ceea ce privește fertilizarea cu sulf a grâului, nu se pot face recomandări generale, deoarece influența acestui element asupra producției de boabe, a procentului de proteină și a calității acesteia, depinde de mai mulți factori, cel mai important fiind conținutul solului în sulf. De exemplu, grâul are nevoie de 50 kg SO3/ha, iar rapița de 50-70 kg SO3/ha.
Atenție: cantitatea de sulf din îngrășăminte poate fi exprimată în sulf elementar sau trioxid de sulf. Relația dintre cele două forme este următoarea: 1 kg S/ha = 2,5 kg SO3/ha, iar 1 kg SO3/ha = 0,4 kg S/ha.
Dacă în Franța influența sulfului asupra cantității și calității recoltei de grâu este minimă, în Marea Britanie, carenței de sulf i se acordă o mai mare importanță.
Nevoia de sulf este determinată prin măsurarea raportului N/S. Acest raport se poate determina prin analiza plantelor tinere recoltate la alungirea tulpinii, sau a boabelor la recoltare:
a) Dacă raportul acid malic/sulfat este mai mare de 1,5:1 în plante, este o carență de sulf.
b) Dacă valoarea raportului N/S în boabele recoltate este mai mare de 17/1, trebuie aplicat sulf în anii următori, când grâul va reveni pe aceeași solă.
În schimb, toată lumea este de acord că rapița este o mare consumatoare de sulf (este nevoie de 16 kg S pentru fiecare tonă de semințe produsă). Deși pe solurile fertile care se încălzesc devreme se pot obține producții mari și fără aplicarea sulfului, îngrășămintele cu sulf nu ar trebui să lipsească din tehnologia rapiței.
Autor: Conf. dr. ing. Horia-Victor Hălmăjan
