Deniile din Săptămâna Patimilor: semnificații și pilde
Roxana Dobre – Agrointeligența
În această săptămână, de duminică și până vineri, se săvârșește slujba Deniilor, rânduieli de o mare frumusețe, care evidențiază momentele dramatice legate de Patimile și Jertfa Mântuitorului Iisus Hristos. Două dintre acestea au o semnificație aparte și o structură specială.
Astfel, Denia din Joia Patimilor, cunoscută și sub numele de Denia celor 12 Evanghelii, recapitulează și actualizează în conștiința credincioșilor istoria mântuirii, începând cu Cina cea de Taină și continuând cu prinderea Mântuitorului în grădina Ghetsimani, aducerea Lui la arhiereii Ana și Caiafa, condamnarea de către Sinedriu, judecarea de către Pilat, batjocorirea, răstignirea și moartea, încheind cu punerea în mormânt.
Semnificația Deniilor din Săptămâna Patimilor
Luni, în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, Biserica ne aduce aminte de Patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi în Egipt. El este o preînchipuire a lui Hristos, vândut de Iuda. Tot în timpul deniei de luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod. E o pildă dată omului, din care trebuie să rețină, că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va răsplăti, ci va și pedepsi pe cei ce nu au rodit.
Marți se face pomenirea celor zece fecioare. Din pildă reținem că cinci fecioare au avut doar candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut și candelă și ulei. Candela fără ulei reprezintă realizarea de sine în totală nepăsare de ceilalți. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoțită de milostenie.
În Miercurea Săptămânii Sfintelor Pătimiri se face pomenirea femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înainte de Patima Sa, ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. Miercuri este ziua în care Iuda L-a vândut pe Hristos fariserilor, pe treizeci de arginți.
Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul patimilor prin vinderea Domnului. Specific deniei de joi seara sunt citirea celor 12 Evanghelii și scoaterea solemna a Sfintei Cruci în naosul bisericii. Există obiceiul ca atunci când preotul citește din Sfintele Evanghelii, credincioșii să aprindă lumânări și să se așeze în genunchi.
În Vinerea Mare se face pomenirea sfintelor, înfricoșătoarelor și mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului și mărturisirea tâlharului celui recunoscator care a dobândit raiul. Slujba este impresionantă atât prin cântarea Prohodului, cât și prin înconjurarea bisericii, în dangat de clopot și toacă. Niciodată parcă sufletul creștinului nu se simte mai apropiat și mai solidar cu patimile Mântuitorului. De aceea rămâne slujba cea mai frecventată și mai gustată de către credincioșii ortodocși care iau parte la ea încă de atunci de când limba română a fost introdusă în întrebuințarea serviciului divin.
În Sfânta și Marea Sâmbată prăznuim îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad cu sufletul, pentru a ridica din stricăciune pe cei din veac adormiți.
Sâmbăta seara, începe slujba Învierii. Ajunși în ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere:
„În Ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm, și să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viața dăruindu-le”.
Sursa: www.crestinortodox.ro
Foto: www.agerpres.ro
