Cum se fac tăierile de formare și fructificare la nuc: sfaturi utile pentru a obține o producție bogată
Roxana Dobre – Agrointeligența
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Este greșită teorie care deseori este răspândită printre pomicultori că nucul nu are nevoie de tăieri. Nucii din plantaţiile clasice sau cei dispersaţi şi mult răspândiţi în România au o coroană naturală, în general globuloasă. În plantaţiile intensive plantele de nuc necesită coroane care să determine o creştere rapidă şi o intrare timpurie în fructificare. Nucul necesită tăieri de formare a coroanelor în fiecare an, contrar părerii micilor cultivatori, că această plantă nu suportă tăieri.
La înfiinţarea plantaţiilor materialul săditor poate avea înălţimi de 50-60 cm sau, mai mari până la 160 cm. Plantele se lasă să crească până la 120 cm şi se taie, iar cele peste 120 cm se scurtează. Primele ramuri se formează în zona de la 80 la 120 cm. Sub înălţimea de 80 cm se îndepărtează lăstarii care au apărut.
Din anul al II-lea, coroana începe să capete un contur clar, se lasă axul, iar de-a lungul axului se lasă 3-4 ramuri de schelet dispuse radial.Acest tip de coroană, cu ax liber vertical, este de fapt o piramidă mixtă, la care cele 3-4 ramuri de schelet se formează la 50-60 cm una de alta de-a lungul axului. După formarea acestora, axul se scurtează. Pe şarpante se lasă sub-şarpante dispuse bilateral-altern, care la rândul lor au ramuri purtătoare de organe florifere. Coroana are capacitate maximă de fructificare după 8-12 ani.
Particularităţi privind tăierile de întreţinere și fructificare
Nucii sunt plante pomicole care necesită tăieri în fiecare an ca şi alte specii (măr, prun, etc). Pe de-o parte se fac tăieri de corecţie la nivelul coroanelor (în primii 3-4 ani de fructificare), iar mai târziu se fac tăieri de întreţinere, de multe ori apar ramuri care se usucă. Concomitent cu acestea se fac şi tăieri de fructificare. Acestea constau în rărirea ramurilor (dacă sunt prea dese) şi rareori în scurtarea ramurilor anuale. Tendinţa la nivel mondial este de a tăia cât mai puţine ramuri într-un nuc, deoarece, implicit va scădea producţia. Pe de altă parte trebuie făcute aceste tăieri pentru a asigura un echilibru între creştere şi fructificare.
În plantaţiile de dimensiuni mari, tăierile de întreţinere şi fructificare se execută de pe platforme speciale, tractate cu tractoare şi care îşi reglează înălţimea. Se vor evita în acest fel, eventuale accidente ( se lucrează la înălţimi de 5,0-10,0 m).
Sursa: MADR
Foto: www.yvonnejerrold.com
