Lupinul alb – o alternativă interesantă ca plantă premergătoare grâului
agrointeligenta.ro -
Cultivarea lupinului alb este o variantă demnă de luat în seamă pentru rotația culturilor și pentru respectarea pachetului de înverzire obligatoriu în obținerea subvențiilor agricole prin noua PAC.
Noua Politică Agricolă Comună îi sprijină pe fermieri să găsească și să testeze noi practici agricole. Așa s-a ajuns ca la capitolul ”culturi fixatoare de azot” din schema de înverzire pentru exploatațiile cu peste 15 hectare, pe lângă clasicele soia, mazăre, lucernă sau fasole, atenția agricultorilor să se îndrepte și către lupinul alb, o cultură care se recomandă înaintea celei de grâu.
În Franța, cultura de lupin cunoaște o nouă imagine. Aceea de plantă ”salvatoare” pentru grâu, pe care îl ajută să atingă producții semnificative cu costuri mai reduse. Se merge pe lupin de primăvară, lupin de iarnă și lupin în amestec cu triticale, o rețetă testată în ferma lui Elisabeth Bouchet care lucrează în Hexagon 150 de hectare și deține și deține o crescătorie cu 1.800 de gâște.
Citiți și:
Lupinul – alterntivă la soia şi „armă” împotriva diabezităţii
Lupinul se poate folosi ca îngrășământ verde în cultura principală sau ca a doua cultură (în miriște) pe terenurile ușoare și cele cu reacție ușor acidă până la acidă, sărace în azot și calciu.
Bouchet a început să lucreze cu lupin de iarnă încă de acum 15 ani și spune că randamentele s-au îmbunătățit în timp. De peste 4 ani merge și pe amestec de lupin cu triticale, iar de anul trecut a înlocuit o parte din floarea-soarelui cu lupinul de primăvară. Astăzi, pe schema sa de culturi apar 18 hectare cu lupin de iarnă, 13 hectare cu lupin de primăvară și 10 hectare în amestec cu triticale de iarnă (foto jos).
Lupinul nu are nevoie de fertilizare cu azot, doar 30 – 60 kg/ha P2O5 si 60 – 90 kg/ha K2O -s-a constatat că fosforul și potasiul stimulează, iar azotul inhibă formarea nodozităților la lupin, ca și la alte leguminoase.
În schimb, lupinul lasă suficient fertilizant pentru cultura următoare și are un efect de structurare a solului, cu economii importante la viitoarea cultură de grâu.
De-a lungul anilor, la ferma din Franța s-a stabilit și care sunt densitățile se semănare a lupinului pentru cele mai bune rezultate. Astfel, la cel de iarnă – pus în septembrie, se merge pe o densitate de 25 de semințe pe metrul pătrat, iar la cel de primăvară, însămânțat la debutul lunii aprilie, pe pun 50 de semințe pe metrul pătrat. Diferența este dată de faptul că lupinul de iarnă dă mai multe ramificații decât cel de primăvară, spune fermiera.
Potrivit literaturii românești de specialitate, la lupin, sămânța trebuie să aibă peste 96% puritate și peste 80% germinație. Se va face corect tratamentul cu nitragin, după instrucțiunile care însoțesc preparatele, iar la semănatul ideal este cel la desprimăvărare, având în vedere cerințele mari față de apă și mai reduse la temperatură (3-4°C).
Ca a doua cultură (în miriște), lupinul trebuie semănat cât mai timpuriu posibil, imediat după recoltarea plantei premergătoare. După cereale timpurii, dacă precipitațiile sunt suficiente (sau în sol irigat), lupinul realizează o producție de peste 20 t/ha masă verde.
Lupinul este, în general, rezistent la secetă. Cel mai rezistent este lupinul galben, mai puțin rezistent lupinul albastru, iar lupinul alb „cere” o primăvară umedă și călduroasă, apoi rezista bine la secetă.
Soiuri de lupin care se pretează la condițiile din România
La noi în țară se cultivă soiul autohton de lupin alb Medi (din anul 1994), diferite populații și unele soiuri străine. Puritatea biologică a soiului Medi este menținuta de S.C.A. Livada.
Densitatea la semănat pentru producția de sămânță este: la lupinul alb de 50 – 60 boabe/mp, pentru lupinul galben și albastru 70 – 80 boabe/mp, iar pentru lupinul peren circa 150 boabe/mp.
Distanța de semănat depinde de scopul culturii și modul de întreținere. Astfel, pe terenuri cu grad de îmburuienare mai redus, sau în cazul combaterii buruienilor pe cale chimică, lupinul se poate semăna în rânduri dese (15 cm), pentru o repartizare mai judicioasă a plantelor, pentru simplificarea tehnicii de cultură (renunțându-se la prașile) și realizarea unei uniformizări a maturării. Pe soluri mai îmburuienate, lupinul se însămânțează în benzi la 25 cm între rândurile apropiate și 60 – 70 cm între benzi, sau în rânduri simple, distanțate la 60 cm, pentru a se putea prăsi.
Pentru masa verde, lupinul se însămânțează la distanțe de 15 – 20 cm între rânduri, făcându-se o suplimentare a densității cu 25 – 30% față de cea de la producția de boabe.
Adâncimea de semănat, la speciile anuale, este de 3 – 4 cm pe solurile lutoase, de 5 – 6 cm pe cele mai ușoare, iar la lupinul peren de circa 2 cm.
Cantitatea de sămânță la hectar, la densitățile aratate, pentru producția de sămânță este de: 200 – 240 kg/ha la lupinul alb, 100 – 130 kg/ha la lupinul galben, 130 – 160 kg/ha la lupinul albastru, 20 – 40 kg/ha la lupinul peren, iar pentru producția de masa-verde (furaj sau îngrășământ verde) cantitățile se măresc cu 25 -30%.
Lupinul nu este pretențios față de planta premergătoare, putându-se cultiva după orice plantă și se autosuportă un număr mare de ani. Se evidențiază cazuri când s-a cultivat 25 ani în monocultură, fără mari neajunsuri. Lupinul nu trebuie să revină după alte leguminoase, nici după el însuși, deoarece sunt multe alte plante care valorifică bine efectul favorabil al acestei culturi ca premergătoare. După lupin se pot cultiva toate plantele, cu excepția, desigur, a altor leguminoase, din considerentele cunoscute.
Lucrările de îngrijire în cultura de lupin constau în distrugerea crustei solului cu grapa, cu sapa rotativă, înainte de răsărire și până ce plantele au 8 – 10 cm, când se combat și buruienile în curs de apariție. La culturile semănate rar se execută 2-3 prașile mecanice între rânduri.
Combaterea chimică a buruienilor se face cu erbicidele Triflurom (4-5 l/ha), Eptam 6 E (6 – 8 l/ha) sau Balan (6-8 l/ha) încorporate o dată cu pregătirea patului germinativ. După răsărirea lupinului se poate aplica Dikotex (3-4 l/ha) + Fusilade (1,5-21/ha).
Recoltarea lupinului
Perioada de vegetație a lupinului este de 120 – 140 zile la lupinul alb, 110 – 130 zile la lupinul galben, 120 – 140 zile la lupinul albastru și 70 – 75 zile la lupinul peren (la această specie o cultură durează 8-10 ani).
Maturarea lupinului este neuniformă, ca și a celorlalte leguminoase. Recoltarea se face când păstaile racemului tulpinii principale ajung la maturitate.
Recoltarea se face fie în două etape (secerat și la 4 – 6 zile treieratul), fie direct cu combina. Recoltarea direct cu combina este posibilă la lupin, deoarece are tulpina erecta până la maturitate și inflorescențele dispuse terminal. La lupinul alb pericolul de scuturare este minim, având păstaile nedehiscente. O atenție deosebită trebuie să se acorde lupinului galben, care are păstaile dehiscente la maturitate.
Pentru îngrașământ verde, lupinul se încorporează în sol la formarea păstailor, după tăierea cu combinele de siloz sau după tăvălugire, caz în care nu înfunda plugul, în cultura a doua (în miriște) lupinul se încorporează, numai la venirea primelor înghețuri, dacă urmează după el culturi de primăvară. Pentru cereale de toamnă, folosirea lupinului ca îngrășământ verde în cultura a doua merge numai după premergătoare foarte timpurii (iunie), iar încorporarea masei verzi trebuie făcută cu două săptămâni înaintea semănatului grâului.
Lupinul realizează producții de 20 – 30 q/ha boabe, mai productiv fiind lupinul alb. Producția de masă verde la ha este de 25 – 60 t, în functie de specia de lupin, de sol și de tehnologia de cultivare (în cultură succesivă sau ca plantă principală).
La ce se poate folosi lupinul
Principala întrebuințare a lupinului este în hrana animalelor, fie administrat direct, fie sub formă de nutrețuri, existând o cerere la export pentru această cultură apreciată mai ales în țările din vestul Europei. Semințele pot fi valorificate și în alimentația umană sau în industrie. De precizat că lupinul are un conținut ridicat de proteină (toate speciile) și grăsimi (lupinul alb și lupinul peren).
Prețul lupinului
Cel mai bun preț se obține pentru lupinul bio procesat în făină, produs care se vinde la raft 10 lei cutia de 220 de grame. Pe bursele internaționale, o tonă de boabe de lupin se comercializează cu circa 1.500-1.600 de dolari.
Surse selective: terre-net.fr, jovis.ro, scribd.com
