Războiul dintre carnea de cal şi cea de vită a fost câştigat de carnea de pui
agrointeligenta.ro -
În urma scandalului cărnii de cal etichetată ca fiind de vită, unul din doi români declară că are mai puţină încredere în originea cărnii cumpărate şi că şi-a schimbat alegerile legate de consumul de carne.
Informaţiile apar în raportul “Criza cărnii de cal faţă în faţă cu consumatorul român”, realizat de Rogalski Grigoriu Public Relations.
Peste jumătate dintre români şi-au schimbat obiceiurile privind consumul de carne în urma scandalului cărnii de cal, iar 14.26% declară că au cumpărat mai multă carne de pui ambalată provenită de la producători cunoscuţi. Subiectul cărnii de cal etichetate drept carne de vită este cunoscut de peste 96% dintre consumatori şi a devenit o temă pe agenda lor: 9 din 10 consumatori au discutat despre subiect cu cineva din universul lor (familie, prieteni sau colegi), acest rezultat calificând recentul scandal ca unul dintre cele mai virale subiecte sociale din ultimele 12 luni.
Cercetarea pe care se bazează studiul realizat de Rogalski Grigoriu Public Relations a fost realizată în perioada 28 februarie – 4 martie a.c pe platforma iVOX.ro pe un eşantion de 4.659 de persoane. În ceea ce priveşte gestionarea crizei, 40.7% dintre respondenţi consideră că autorităţile din România au intervenit corect pentru restabilirea adevărului, Victor Ponta fiind personalitatea publică cu cea mai mare vizibilitate în această controversă (65%).
Scandalul cărnii de cal etichetată ca fiind carne de vită a izbucnit la mijlocul lui ianuarie 2013 şi încă nu s-a terminat. În presa tradiţională, subiectul a generat peste 25 de ore de emisie TV, 3 ore de emisie radio şi 82 de pagini de ziar tabloid, concentrându-se pe relatarea principalelor informaţii şi declaraţii date publicităţii atât în România cât şi în presa internaţională; factorul amplificator a fost descoperirea a 500 de kilograme de carne de cal abandonate la marginea unui lac din judeţul Cluj.
În social media, ştirea a generat comentarii mai degrabă ironice, factorul amplificator fiind retragerea de la vânzare a unor chifteluţe suspectate de a fi conţinut carne de cal. Expunerea totală a subiectului în social media a cumulat peste 15,000 apariţii, 500 de postări pe blogurile româneşti, 2000 de postări Facebook.com şi 43 filme youtube.com.
Această imensă cantitate de conţinut media a făcut ca nivelul de interes faţă de subiect, măsurat de motorul de căutare Google, să crească cu 400% în februarie 2013 faţă de septembrie 2011, când a apărut prima oară tema cărnii de cal comercializată în loc de carne de vită într-o piaţă din Bucureşti, în urma unui control al autorităţilor.
Fiind intens mediatizat, chiar dacă lipsit de dovezi privind afectarea directă a siguranţei consumatorilor, subiectul a creat suspiciuni legate de originea cărnii în general şi a generat schimbări de comportament pentru mai bine de jumătate dintre respondenţi. Cei mai mulţi dintre aceştia se îndreaptă spre carnea de pui ambalată provenită de la producători cunoscuţi (14.26%), în timp ce 7.75% au declarat că nu au mai cumpărat carne de vită deloc.
Când vine vorba de achiziţia cărnii în care au încredere, cele mai importante 3 criterii menţionate rămân marca de producător (63% dintre respondenţi), tipul de carne din care e preparat produsul (55% dintre consumatorii chestionaţi) şi informaţiile care atestă originea şi calitatea produsului (48% dintre respondenţi).
Subiectul cărnii de cal a generat confuzie în România, mai ales în intervalul cuprins între lansarea ştirii şi infirmarea originii româneşti a etichetării greşite. Pe de altă parte însă, acest episod relevă, încă o dată, care sunt factorii care construiesc sau, dimpotrivă, distrug încrederea consumatorilor în produsele alimentare. Migrarea consumatorilor spre carnea de pui ambalată, provenită de la producători cunoscuţi, arată că încrederea se construieşte în timp şi se reconfirmă mai ales în perioade de criză.
În România, carnea de pasăre (pui, curcan, struţ) este aproape singura categorie care a impus mărci de încredere, spre deosebire de alte categorii (carne de vită sau de porc) unde nu există nici măcar în fază incipientă o astfel de abordare. O simplă analiză la raft arată că, în continuare, carnea de vită sau porc nu are acelaşi avans ca în cazul cărnii de pui în ceea ce priveşte comunicarea originii şi calităţii produsului.
Departe de a genera nişte branduri recognoscibile, carnea de porc şi vită nu a generat sau construit nici măcar mărci de producător, comercializându-se mai degrabă ca nişte private labels în marile magazine sau, şi mai simplu, exclusiv vrac în marile pieţe. Pe de altă parte, nici carnea de pui nu va fi ferită de suspiciuni, câtă vreme nu toţi producătorii aplică aceleaşi standarde de calitate.
Chiar şi înainte de acest scandal, consumatorii aşteptau de la producători transparenţă în ceea ce priveşte modul de producţie şi comercializare a produselor. Această aşteptare devine mai puternică acum, iar consumatorilor le va fi din ce în ce mai greu să aibă încredere în diferite tipuri de carne, fără a cunoaşte provenienţa sau producătorul acestora.
Sursa: Capital
