EXCLUSIV! CIPRIAN – Soiul românesc de GRÂU care a bătut RECORDUL de PROTEINĂ la un test în Bavaria
agrointeligenta.ro -
Statiunea de Cercetare Dezvoltare Agricolă Lovrin (SCDA Lovrin) e a doua ca importanță din țară, după Institutul de la Fundulea. Deși este mai puțin prezentă în luminile reflectoarelor, fiind plasată oarecum marginal pe hartă, în partea de vest a județului Timiș, Lovrin e o stațiune care mai are o șansă la viitor. După înaintarea greoaie din ultimii ani, care au fost de declin accentuat, în 2015 la cârma stațiunii a fost pus un tânăr, Marinel Horablaga, doctor și cadru didactic din cadrul USAV Timișoara. De un an de zile, acesta încearcă să direcționeze resursele unității dinspre căpușare și activitatea în regim de farming, spre producția de sămânță de valoare, ceea ce ar fi trebuit să facă întotdeauna, dar s-a uitat pe drumul tranziției.
Iar cufărul de comori al Lovrinului are câteva nestemate peste care, din păcate, s-a pus praful. Printre ele se numără nu doar soiurile de cânepă pentru care SCDA Lovrin a fost cândva celebră, dar și mai multe soiuri de grâu, printre care și Ciprian, care e un fel de ”copil al Revoluției”. Deși a fost omologat în 2003, el este parte al unui proiect de ameliorare inițiat înainte de 1989, conform lui Valeriu Tabără, unul din cele mai reprezentative nume de cercetători care au activat zeci de ani la SCDA Lovrin: ”Cercetările pentru soiul Ciprian au început înainte de Revoluție. Principalul autor al acestui soi este fostul șef de laborator al Stațiunii de Cercetare Lovrin, Romulus Paraschivoiu, care a fost unul dintre cei mai buni amelioratori de grâu ai României. El e și autorul principal al soiului Alex. De altfel, soiul Alex împarte aceeași rădăcină părintească cu Ciprian, în crearea acestui soi s-au urmărit cantitatea, calitatea și rezistența la boli. Soiul Ciprian face parte dintre soiurile cu o rezistență naturală la cădere poate nu dintre cele mai bune, dar în actualele tehnologii, prin aplicarea de regulatori de creștere, Ciprian devine un soi cu rezistență bună la cădere. Marele atu al acestui soi e calitatea excepțională. Dintre soiurile românești e unul dintre cele mai bune”.
Riscul de cădere la acest soi poate fi compensat cu un extra-cost insesizabil, de doar 7-10 lei pe tona de producție, conform directorului Horablaga: ”Singurul dezavantaj al soiului Ciprian e talia mare, care duce la căderea lui în perioadele ploioase și pe soluri bogate în azot, dacă nu se folosește stabilizator de creștere. În ce privește utilizarea stabilizatorilor, aici e un lucru foarte sensibil. Trebuie să fii foarte profesionist, adică să știi perioada optimă când se aplică acest stabilizator. Dacă cumva s-a trecut de perioada pe care o recomandă specificațiile fiecărui produs în parte, efectul e mai puțin vizibil, dar dacă se aplică în intervalul optim, efectul e maxim și căderea e ținută sub control. Anul acesta am introdus la SCDA Lovrin ca regulatori de creștere Stabilan și Moddus, pe care-i testăm în paralel să vedem care se comportă mai bune. Unul e mai scump 50-60 lei/ha, altul mai ieftin, 40 lei/ha. Aplicarea stabilizatorilor s-a făcut împreună cu tratamentul întâi, ceea ce înseamnă că nu am un cost suplimentar de aplicare a stabilizatorilor. Inhibitorul reduce dimensiunea internodurilor, concomitent cu îngroșarea lor, ceea ce face tulpina mai robustă și mai rezistentă la cădere. În străinătate e o practică. Și soiurilor care au o talie mică dacă li se dă de mâncare tot cresc, fiindcă azotul duce la o acumulare de biomasă mare. Într-o agricultura modernă, aplicarea stabilizatorilor e ceva normal. Nu e un moft”.
Testare cu fertilizare de top de la Timac Agro
În acest an, la Lovrin, soiul Ciprian este supus unui studiu comparativ de comportament la fertilizarea clasică, medie ca și costuri și o fertilizare după o rețetă de top, oferită gratuit de compania Timac Agro România. Iată o parte dintre observațiile din vegetație făcute până acum de directorul SCDA Lovrin: ”E drept că rețeta Timac-ului e vizibil mai bună, fiind una de top. Observăm diferențe inclusiv în ce privește grosimea paiului, grosimea sistemului radicular, adâncimea de pătrundere în sol e profund mai adâncă decât pe lotul de Ciprian cu fertilizare clasică. E doar la nivel de test, însă urmărim cu atenție evoluția în vegetație și așteptăm să vedem diferența de productivitate. Pentru noi acest test e important deoarece din cauza limitărilor bugetare, nu ne-am permis niciodată să ne testăm soiurile în condițiile cele mai favorabile, cu ultimele tehnologii din domeniu”.
Bobul de Ciprian e un ”butoiaș de proteine”
Fostul ministru al agriculturii, Valeriu Tabără, a prezentat revistei Agrointeligența rezultatele unor teste comparative care demonstrează plusurile acesui soi dezvoltat de SCDA Lovrin: ”Am trimis trei soiuri de la Lovrin în Germania într-o experiență de testare comparativă efectuată în Bavaria. Erau 32 de soiuri, dintre care și 3 românești, Ciprian, Alex și Lovrin 34, acestea fiind soiurile pe care noi le avem în momentul de față în listă. Producțiile obținute prin cultivarea celor trei soiuri ale stațiunii noastre în Germania au dat cifre mai mici pentru că în Germania sunt alte condiții climatice: condiții mai umede și perioada mai lungă de umplere a bobului, soiuri create pentru astfel de specificități locale și atunci ei au soiuri cu producții mari, ce ajung la peste 9.000 kg/ha. Soiurile de Lovrin din punctul de vedere al producției erau undeva între 6.000-7.000 kg/ha. Dar când faci analiza de calitate, la capitolul proteină și gluten umed, în primele 5 clasate din 32 de soiuri testate, se aflau toate cele trei soiuri românești. Iar pe primul loc dintre toate s-a aflat soiul Ciprian. Soiurile lor, acelea cu 9.000 kg/ha s-au clasat pe ultimele locuri din punct de vedere al conținutului proteic și al calității proteinei. În Germania, Ciprian a ajuns la un procent de proteină de 17,3% și la 36-37%. Este o cifră remarcabilă, dacă ne gândim că grâul panificabil începe de la 22% gluten, iar în privința gluten indexului, Ciprian nu coboară sub 80”.
Marinel Horablaga, directorul stațiunii, deși are doar un an vechime la SCDA Lovrin, a studiat atent comportamentul în câmp al soiului Ciprian în cele două sezoane agricole, dar și caracteristicile boabelor în laboratorul Stațiunii: ”Eu pot să spun ce am văzut. Noi am avut anul trecut la o tehnologie optimă grâu Ciprian cu o proteină de 16% și am avut gluten de 32-33%. Nu știu câte soiuri se pot compara cu el în situația de față. Ca producție, pe solele unde s-a făcut o tehnologie minimă, am obținut și 7 tone/hectar. La Sandra (în județul Timiș) avem client care a obținut 7.500 kg/ha și în zona Nădlac-Pecica (județul Arad) a fost un fermier care a făcut în jur de 8.000 kg/ha pe soiul Ciprian”.
Ca tehnologie de cultură, șeful Stațiunii Lovrin a optat pentru o densitate de însămânțare cu 10% mai mare: ”Numărul de frați mediu la soiul Ciprian e mai mic decât la alte soiuri, în special cele străine, care s-au axat pe un grad de înfrățire foarte mare. Pentru compensare, la semănat recomand ca fermierii să se ducă cu o densitate ceva mai mare. Noi la Stațiunea Lovrin ne-am dus în acest an cu o densitate de 280 kg de sămânță la hectar în loc de 250 kg/ha. Am optat pentru această soluție și în ideea în care m-am dus cu grâul mai târziu decât era perioada optimă de semănat. Ploile încurcându-mă, n-am putut să pregătesc terenul și să semăn la timp. Acum am o densitate corespunzătoare în câmp”.
La ce e util un soi de grâu cu proteină peste medie, într-o țară în care tot grâul costă la fel
În România, marii traderi nu au plafoane diferite de preț oferit fermierilor pentru grâul premium față de cel normal. Însă prof. Valeriu Tabără, care a consiliat tehnic mari producători de cereale în trecut, a explicat pentru Agrointeligența că, în realitate, marele negoț cu cereale e interesat de calitate. Iar cea mai frecventă utilizare o are grâul cu valori nutriționale superioare, cum e cazul soiului Ciprian: ”Când amestec un soi superior, cum e Ciprian, cu celelalte soiuri, îmbunătățesc calitățile de panificație ale celor din urmă. Marii producători de grâu și traderii care au parteneri în panificație ce le impun prin contract anumiți parametri minimi de calitate, lotizează grâul, depozitându-l separat, pe clase de calitate. Achiziționează de la mine grâu cu calități nutriționale excepționale, iar de la alți fermieri grâu care ca și parametri de calitate se apropie de bun sau de nesatisfăcător, dar încă în parametri. Traderul știe care este cerința partenerilor de afară și până la ce limite poate coborî acești indicatori de calitate. Grâul acela foarte bun îl amestecă în diverse proporții cu soiuri de grâu care au parametrii de calitate ceva mai jos, cum e cazul conținutului proteic sau al indicelui de deformare, fiindcă un grâu mai valoros crește valoarea grâului mai slab”.
Proaspătul director al SCDA Lovrin, Marinel Horablaga, a constatat de cum a venit, apetitul crescut al traderilor de cereale pentru soiul Ciprian produs de Stațiune: ”Anul trecut, când traderii au aflat de Ciprian că e un soi cu indicatori de calitate foarte ridicați, au început să vină expres să-l cumpere. Anul acesta, cele 3.000 de tone de grâu pe care le avem disponibile pentru consum sunt deja contractate în future doar pentru că are calitate foarte bună. Chiar și în iarnă, au cumpărat grâu de la Stațiune, au mai cumpărat și din altă parte și le-au combinat direct în vagoane. Au făcut o anumită proporție și apoi au venit chiar la noi să solicite să le facem contracost analizele de calitate, ca să nu scadă parametrii sub calitatea pe care au contractat-o”.
Prețul oferit de intermediarii din comerțul cu cereale a fost cel standard de pe piață, însă directorul Stațiunii Lovrin, având în spate analizele care demonstrează parametrii superiori de calitate ai producției din soiul Ciprian, a cerut și obținut o majorare față de prețul pieței exclusiv pe criterii de calitate: ”În România, în cvasi-majoritatea situațiilor nu se face o diferențiere de preț în funcție de cantitatea de proteină. Sunt totuși cazuri în care unii morari se iau după acest indicator de calitate și plătesc mai bine. Eu și în 2015 și în 2016 am obținut un preț mai bun decât prețul care se dădea pe piață la momentul când am contractat pe principiul că avea această calitate. Am ținut la acest aspect și am primit un preț mai bun. Grâul se vindea cu 670 lei/tona, iar eu am vândut cu 700 lei/tona. Sunt foarte puțini fermierii care cer să li se facă analize la producție. Marii traderi fac însă analize cu certitudine. Ei au contracte stas, în care le sunt impuse anumite limite minime și maxime ale diverșilor parametri. Când vin și cumpără o cantitate X de la un vânzător, traderii speculează lucrurile astea. Întreabă ce soi de grâu ai la vânzare și-ți cer o probă să o analizeze dacă se încadrează în parametri. Niciodată n-o să-i vezi că vin să-ți arate rezultatele analizelor. Îți spun doar că grâul e bun, nu și că grâul tău are 16% de proteină sau 12%. Traderul îl ia de la tine și tu nu știi ce face mai departe cu el. Dar la o diferență de proteină de la 12% la 16% el are marjă suficientă să își poată face amestecul”.
Zonele optime de cultivare
Genotipul soiului Ciprian are o plasticitate ecologică foarte mare, fiind perfect adaptat condițiilor din Vestul României, însă s-a extins și în Dobrogea, iar anul trecut directorul Horablaga a primit o comandă de la un fermier doritor să multiplice sămânța în Moldova: ”Am fost sunat de un fermier din zona Vrancei care mi-a spus că vrea să cumpere prebaza de Ciprian, ca să multiplice și să aibă mai departe la Bază și la C1, pretinzând că a fost singurul soi care a rezistat la gerurile extreme din estul Moldovei. Începând cu sezonul agricol următor sperăm să distribuim soiul Ciprian și în Italia prin intermediul unui partener cu care colaborăm pentru alte tipuri de sămânță. Am discutat cu partenerii noștri să facem începând cu această toamnă niște câmpuri demonstrative în Italia, ca un prim pas pregătitor pentru lansarea pe piața italiană”.
Prezentăm și o curiozitate despre soiul Ciprian descoperită întâmplător. În acest an Stațiunea Lovrin aniversează 70 de ani de existență, prilej cu care s-a înființat un mic lot experimental pentru o expoziție amplasată într-o locație ușor accesibilă vizitatorilor și invitaților stațiunii. Pe respectivul lot au fost plantate 22 de soiuri de grâu, toate din rețeaua ASAS. Dintr-o eroare însă, amplasamentul ales e unul nisipos. Un accident fericit, care le permite acum cercetătorilor să observe comportamentul diferit al grâului în condițiile acestui tip de sol. Dintre toate cele 22 de soiuri plantate, în vegetație cel mai bine se comportă soiurile Alex și Ciprian.
Cota de piață – adevăratul test pentru soiul Ciprian
Felia de piață a soiului Ciprian e destul de mică în prezent, urmare și a declinului Stațiunii Lovrin în ultimii ani și a unor incidente izolate din trecut, când ”din cauza neglijenței de selectare și însăcuire, au apărut la un moment dat impurificări în stație”, ne-a explicat directorul stațiunii. În prezent protocoalele de lucru s-au modificat radical și standardele de calitate implementate permit garantarea calității geneticii oferite.
Începând din anul agricol 2016-2017, suprafața de grâu de consum cultivată de Stațiunea Lovrin se va înjumătățit, fiind înlocuită cu grâul de sămânță, conform lui Marinel Horablaga: ”Intenția noastră e ca pe 500 de ha să producem sămânța Bază, după care să găsim fermieri în zona Lovrinului care să multiplice Baza la C1. Ar fi ideal să putem vinde cât mai multă sămânță. Totul depinde de cât vrea lumea să cultive. Eu astăzi dacă la 500 ha câte le am declarate spre certificare și să fac o producție minimă de 5 tone, ar fi o producție minimă de 2.500 de tone de sămânța pe care aș putea-o certifica, selecta și da spre vânzare. Dacă împarți la 250 kg, ar fi undeva în jur de 10.000 ha. Dar, rețineți, noi facem sămânța Bază. Gândirea stațiunilor de cercetare oriunde în lume nu e de a vinde sămânță C1. Ele sunt stațiuni de cercetare-dezvoltare, care fac Prebaza, eventual Baza. În jurul Stațiunii Lovrin ar fi ideal să avem grupați niște fermieri care sunt dispuși să multiplice Baza la C1 și să avem și o rețea de distribuție în jurul nostru. În acest fel câștig și eu ca stațiune, fiindcă mi-am asigurat să-mi vând toată Baza, în al doilea rând câștig prin redevența pe care o primesc de la cei care multiplică C1, câștigă și fermierul multiplicator, pentru că e una să vinzi grâu de consum și e cu totul altceva să vinzi grâu de sămânță”.
Principalele caracteristici ale soiului Ciprian (sp. Triticum aestivum L. ssp vulgare, varietatea erythrospermum)
Soiul de grâu de toamnă Ciprian este un soi semitimpuriu.
Prezintă rezistență bună la iernare, mijlocie la cădere, secetă, arsiță, rugină brună, încolțirea în spic și la făinare.
Sensibil la septorioză și la înnegrirea spicelor.
Perioada de vegetație este de 236 zile.
Înălțimea medie a plantei este 82 cm, portul la înfrățire fiind semierect.
Spicul este de culoare albă la maturitate, dens,formă piramidală, aristat, cu ariste lungi la vârful spicului iar bobul este de culoare roșie
Caracteristicile de calitate ale bobului: conținut în proteină brută de 13,9 – 15,9% (în condițiile de test din Germania s-a obținut și 17,3%), conținutul de gluten 32,2%-36,8%, duritate 52%
Face parte din clasa de calitate B1, indicele de sedimentație (Zeleny)-50-65ml.
Soiul a înregistrat o producție medie în anul agricol 2014-2015 în condițiile zonei Banatului de 7.210 kg/ha cu o masă a 1.000 de boabe de 45,4 g.
Soiul de grâu Ciprian se recomandă a se cultiva zona de câmpie din sudul și vestul tării.
