PLANTELE MODIFICATE GENETIC: întrebări și răspunsuri (partea I)
agrointeligenta.ro -
Recent, Royal Society din Marea Britanie a făcut public un document intitulat „Plantele modificate genetic: întrebări şi răspunsuri”. În acest articol, o preluare de pe site-ul infoomg.ro, care din raţiuni legate de spaţiu va fi structurat în mai multe părţi, vă prezentăm, în sinteză, studiul britanicilor.
„Ce sunt plantele modificate genetic? Modificarea genetică este sigură? Unde sunt cultivate şi consumate plantele modificate genetic?”, se întreabă realizatorii cercetării.
Securitatea alimentară reprezintă una dintre provocările-cheie ale acestui secol, la nivel global, aşa cum s-a specificat într-un raport anterior. Ar trebui să ne gândim cu adevărat serios înainte de a exclude orice tehnologie care ar putea ajuta soluţionarea acestei probleme. Întrebările și răspunsurile date aici sunt menite să ofere o resursă pentru cei care sunt interesați de ceea ce este modificarea genetică, modul în care este utilizată și potențialele ei utilizări în viitor.
Royal Society a comandat Ipsos MORI un studiu, pentru a afla ce doresc oamenii să știe despre plantele modificate genetic, iar apoi a reunit un grup de experți, oameni de știință independenți, pentru a răspunde la întrebările dumneavoastră. Sperăm că aceste răspunsuri care explică științific ce se află în spatele OMG vor ajuta pe cei interesaţi să-şi formuleze propriul punct de vedere, se spune în preambulul documentului.
Întrebarea nr.1: Ce este modificarea genetică a culturilor şi cum se realizează ea?
Modificarea genetică (MG) este o tehnologie care implică inserarea de ADN în genomul unui organism. Pentru a produce o plantă modificată genetic, ADN-ul nou este transferat în celulele plantei. De obicei, celulele sunt apoi cultivate în culturi de ţesut, care se vor transforma în plante. Semințele produse de aceste plante vor moșteni ADN-ul nou.
Modificarea genetică a plantelor implică adăugarea unui segment de ADN specific în genomul plantei, conferindu-i caracteristici noi sau diferite. Aceastea ar putea include schimbarea modului în care crește planta sau rezistenţa la o anumită boală. ADN-ul nou devine parte a genomului plantei modificate genetic, pe care semințele sale îl vor conține.
În rare ocazii, procesul de transfer al ADN-ului poate avea loc fără intervenția umană, adică chiar în natură. De exemplu, cartoful dulce conține secvențe de ADN care au fost transferate cu mii de ani în urmă, de la bacterii tumefaciens în genomul său.
Întrebarea nr.2: Cât de frecvent se regăsesc genele în hrană?
Toate alimentele, fie de origine vegetală, fie de origine animală, conțin gene. În alimentele gătite sau prelucrate, cea mai mare parte a ADN-ului a fost distrus sau degradat, iar genele sunt fragmentate. Atunci când consumăm alimente în stare proaspătă sau fierte, prin digestie vom descompune genele în părțile lor componente, din care facem propriile noastre gene si proteine.
Fiecare celulă dintr-o plantă conține aproximativ 30.000 de gene. Modificare genetică implică, de obicei, adăugarea a una până la zece gene în plus. Se estimează că fiecare persoană mănâncă mai multe miliarde de gene în fiecare zi, care provin în principal din alimente proaspete.
Întrebarea nr.3: Care este diferenţa între MG şi tehnicile clasice de reproducere?
Scopul urmărit atât prin MG cât și prin ameliorarea plantelor prin metode convenționale este de a produce culturi cu caracteristici îmbunătățite prin schimbarea calităţilor lor genetice. MG realizează acest lucru prin adăugarea uneia sau mai multor gene noi în genomul unei plante de cultură. Metoda convențională realizează acelaşi lucru prin încrucișarea plantelor cu caracteristici relevante și selectarea descendenților cu combinația dorită de însuşiri, rezultat al unor anumite combinații de gene moștenite de la cei doi părinți.
Caracteristicile noi pot fi introduse folosind fie metode convenționale, fie modificarea genetică.
MG poate fi utilizată pentru a introduce o nouă caracteristică într-o cultură în cazul în care sunt îndeplinite două cerințe. În primul rând, este necesar ca însuşirea dorită să poată fi obţinută prin adăugarea doar a unui număr mic de gene, iar în al doilea rând, este necesar să se cunoască ce genă sau gene sunt cele care pot conduce la rezultatul scontat.
În unele cazuri, calea convențională va fi cel mai bun mod de a implementa gene – prin reproducere încrucișată cu planta care conține genele care furnizează caracteristicile dorite.
În alte cazuri, modificarea genetică (MG) ar putea fi mai ușoară, sau chiar singura modalitate prin care pot fi implementate genele dorite.
Întrebarea nr.4 : Ce consecințe neprevăzute ar putea avea MG?
Nu există nici o dovadă că producerea unui nou soi de cultură, folosind tehnici de modificare genetică este mai susceptibilă de a avea efecte neprevăzute decât folosind reproducerea încrucișată convențională.
Au fost exprimate îngrijorări că simpla introducere a unui nou ADN într-un genom de plante prin MG ar putea avea consecințe imprevizibile. Cu toate acestea, evenimente de inserție similare apar frecvent în toate plantele, fără a se folosi tehnici de MG. De exemplu, unele bacterii și virusuri introduc noi gene în genomul plantelor pe care le invadează.
S-a descoperit, de asemenea, că genomul plantelor conţine mai multe asa-numite “gene săritoare”, care se mişcă in jurul genomului, reinserându-se în diferite locuri.
Din cauza acestor procese, toate noile soiuri de culturi, indiferent cum sunt ele obţinute, pot include gene inserate în locuri noi, necunoscute în genomul lor, şi gene noi, care nu au fost anterior în lanțul alimentar sau care provin de la specii non-plante. Acest lucru înseamnă că pot exista ocazional consecințe neprevăzute, atât la soiuri de plante modificate genetic, cât și la soiuri de culturi nemodificate genetic.
