NORMELE care vă pot lăsa FĂRĂ BANII DE LA APIA!
Roxana Dobre -
Condițiile care vă pot lăsa fără subvenții! În anul 2017, fermierii pot beneficia de sprijin financiar din fonduri europene şi de la bugetul naţional dacă respectă normele de ecocondiţionalitate, compuse din cerinţele legale în materie de gestionare (SMR) şi standardele privind Bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor (GAEC).
Normele de ecocondiționalitate fac obiectul controalelor efectuate de inspectorii APIA iar nerespectarea de către fermieri a acestora conduce la reducerea plăţilor sau excluderea de la plată, la una sau mai multe scheme de sprijin, pentru unul sau mai mulţi ani!
Nerespectarea normele de ecocondiţionalitate pot atrage sancțiuni grave pentru fermieri. Acestea se stabilesc ţinând cont de următoarele aspecte ale neconformităţilor constatate: amploarea, gravitatea, persistenţa şi repetarea nconformităţii, precum şi de faptul dacă nerespectarea este urmare a neglijenţei sau acţiunii intenţionate a fermierului.
Amploarea (extinderea) unui caz de neconformitate este determinată ţinând cont, în special, de impactul neconformităţii, care poate fi extins şi la alte exploataţii sau limitat la exploataţia respectivă. Gravitatea unui caz de neconformitate depinde în special de importanţa consecinţelor acestuia, ţinând seama de obiectivele cerinţei sau standardului în cauză. Persistenţa unui caz de neconformitate se referă la durata pe parcursul căreia se manifestă efectele neconformitatăţii, precum şi la posibilitatea de a pune capăt efectelor acesteia prin mijloace rezonabile.
Repetiţia presupune nerespectarea aceleaşi norme, cerinţe sau standard de mai multe ori în cursul unei perioade de 3 ani consecutivi, cu condiţia ca fermierul să fi fost informat despre cazul precedent de nerespectare, iar acesta să fi avut posibilitatea, după caz, de a lua măsurile necesare pentru a remedia situaţia.
În cazul în care neconformitatea se datorează „neglijenţei” fermierului, adică unor greşeli neintenţionate comise de acesta, procentul reducerii este de maximum 5 %, iar în caz de neconformitate repetată, de maximum 15 %, în funcţie de gravitatea, amploarea şi persistenţa consecinţelor neconformităţii!
În cazul unei neconformităţi deliberate (intenţie), procentul reducerii este de minimum 20% şi se poate ajunge până la excluderea totală din una sau mai multe scheme de ajutor şi se poate aplica pentru unul sau mai mulţi ani calendaristici. Prin urmare, autorul (fermierul) cunoaşte că fapta sa este urmată de o sancţiune şi totuşi o înfăptuieşte. Intenţia poate fi apreciată/încadrată de către inspectorul de teren, urmare a constatărilor din teren şi/sau de către funcţionarul APIA, responsabil cu instrumentarea cererii de plată, la controlul administrativ al cererii de plată.
Pentru a înțelege mai bine care sunt normele pe care trebuie să le respectați vă prezentăm detaliat care sunt cele 7 GAEC-uri pe care trebuie să le respectați pentru terenul agricol:
GAEC 1 – Crearea/menţinerea benzilor-tampon (fâşiilor de protecţie) în vecinătatea apelor de suprafaţă
Fermierii au de respectat două reguli esențiale. Prima regulă se referă la menținerea fâşiile de protecţie existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă stabilite în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniu. Lăţimea minimă a fâşiilor de protecţie este de 1 m pe terenurile cu panta de până la 12% şi de 3 m pe terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fiind panta medie a blocului fizic adiacent cursului de apă.
A doua regulă se referă la obligația de a înființa și menține aceste fâșii în cazul în care pe terenul agricol situat în vecinătatea zonelor de protecţie a apelor de suprafaţă nu există fâşii de protecţie.
Obiectivul acestui standard este protejarea apelor de suprafaţă împotriva poluării şi a formării de şiroaie. Prin ape de suprafaţă se înţelege: râuri, pâraie, lacuri, canale de irigare sau de drenaj, şanţuri de scurgere a apei.
GAEC 2 – Respectarea procedurilor de autorizare, în cazul utilizării apei pentru irigaţii în agricultură
Această regulă trebuie respectată doar de fermierii care utilizează apă pentru irigații. Aceștia trebuie să urmeze prevederile legale privind utilizarea apei pentru irigaţii în agricultură. oare privind regimul de folosire a resurselor de apă, indiferent de forma de proprietate. Astfel, conform prevederilor Ordinului MADR nr. 249/2016, odată cu depunerea cererii unice de plată, sau până la data limită de depunere a acesteia fermierii trebuie să prezinte documente doveditoare ale dreptului de utilizare a apei pentru irigaţii, cum ar fi: autorizația de utilizare a apei pentru irigatii, eliberată de către Administraţia Naţională ”Apele Romane”, calitatea de membru al unei organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii (OUAI), contractul de irigaţii al OUAI încheiat cu Agenţia Naţională de Imbunătăţiri Funciare (ANIF) sau contractul de irigaţii încheiat între beneficiar şi ANIF, după caz.
Autorizaţia de gospodărire a apelor se emite pentru perioada de funcţionare sau exploatare a amenajării de irigaţii cu apă de suprafaţă sau subterană. Fermierii care deţin suprafeţe pe teritoriul organizaţiilor utilizatorilor de apă pentru irigaţii sau al federaţiilor de organizaţii ale utilizatorilor de apă pentru irigaţii trebuie să prezinte dovada că sunt membri ai organizaţiei sau federaţiei respective şi că organizaţia sau federaţia respectivă are contract cu furnizorul de apă. Cei care nu sunt membri ai unei organizaţii sau federaţii vor face dovada că au teren pe teritoriul acestora şi au contract de furnizare a apei cu respectiva organizaţie sau federaţie, care la rândul său, are contract cu furnizorul de apă.
Fermierii care deţin suprafeţe de teren pe care aplică udări cu apă din foraje (puţuri), vor solicita de la autoritatea competentă o autorizaţie de folosinţă a apei pentru irigaţii şi o dovadă că au contract cu furnizorul de apă. Această autorizaţie se solicită în funcţie de debitul de apă folosit, de la Direcţia Teritorială a Apelor (pentru foraje al căror debit este mai mare de 10 l/s) sau de la Sistemul teritorial de Gospodărire a Apelor (pentru foraje al căror debit este mai mic de 10 l/s).
Apa pentru irigaţii în agricultură poate fi din ape curgătoare, lacuri naturale sau de acumulare şi din apa freatică. Apele de suprafaţă sau subterane pot fi folosite liber, cu respectarea normelor sanitare şi de protecţie a calităţii apelor, pentru băut, adăpat, udat, spălat, îmbăiat şi alte activităţi gospodăreşti, dacă pentru aceasta nu se folosesc instalaţii sau se folosesc instalaţii de capacitate mică, de până la 0,2 litri/secundă, destinate exclusiv satisfacerii necesităţilor gospodăriei proprii.
GAEC 3 – Protecţia apelor subterane împotriva poluării
Fermierilor le este interzis să polueze apele subterane prin deversarea directă sau prin descărcarea pe teren şi infiltrarea în sol a produselor ce conţin substanţe periculoase utilizate în agricultură!
Care sunt aceste substanțe? Substanţele periculoase utilizate în agricultură se regăsesc în conţinutul următoarelor produse/grupe de produse: biocide şi produse de protecţie a plantelor (erbicide, fungicide, insecticide, acancide, nematocide), regulatori de creştere, produse de uz veterinar (medicamente, substanţe antiparazitare), produse petroliere (combustibili, lubrifianţi, produse derivate), azotaţii şi fosfaţii din îngrăşăminte şi alte produse utilizate pentru dezinfecţie, dezinsecţie, deratizare şi decontaminare în fermă.
Următoarele 3 GAEC-uri se referă strict la sol și stocul de carbon!
GAEC 4 – Acoperirea minimă a solului
Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei. Obiectivul acestui standard este reducerea eroziunii solului prin acoperirea minimă a terenului pe timpul iernii cu vegetaţie sau resturi vegetale.
Cum se aplică? Pentru a respecta această cerinţă, este necesar ca pe timpul iernii cel puţin 20% din suprafaţa totală a terenului arabil din cadrul fermei (nu fiecare parcelă în parte) să fie acoperit cu culturi de toamnă sau culturi perene. Suprafeţele de teren arabil lăsate nearate peste iarnă vor fi luate în calculul procentului de suprafaţă acoperită de vegetaţie pe timpul iernii. De asemenea, terenul arabil nelucrat, întreţinut în bune condiţii agricole şi de mediu, poate fi considerat ca acoperit cu vegetaţie.
Acoperirea cu vegetaţie sau resturi vegetale pe timpul iernii se verifică în perioada noiembrie – decembrie, pe toate parcelele de teren arabil ale fermei, inclusiv pe parcelele cu suprafaţa mai mică de 0,3 ha. Eroziunea solului, provocată de precipitaţiile şi vânturile din timpul iernii (îndeosebi pe terenurile în pantă sau nisipoase), se reduce semnificativ dacă arătura pentru culturile prăşitoare se va executa în primăvară, şi nu imediat după recoltarea culturilor, miriştea şi resturile vegetale fiind lăsate pe loc peste iarnă.
Culturi de toamnă: Grâu (Triticum sp.), secară (Secale cereale), Triticale, orz (Hordeum sp.), ovăz (Avena sativa), mazăre (Pisum sativum), borceag de toamnă – amestec format dintr-o leguminoasă anuală de toamnă (măzăriche – Vicia sp.) şi o cereală de toamnă, rapiţă (Brassica sp.) ş.a. Culturi perene: lucernă (Medicago sativa), trifoi (Trifolium pratense), sparcetă (Onobrychis viciifolia), ghizdei (Lotus corniculatus), sulfină (Melilotus sp.), golomăţ (Dactylis glomerata), firuţă (Poa sp.), Raigras peren (Lolium perenne), Festuca (Festuca pratensis) ş.a.
Atenţie! În cazul M 10 agromediu, suprafaţa care face obiectul angajamentelor corespunzătoare Pachetului 4, respectiv Pachetului 7 trebuie să fie diferită de suprafața aferentă respectării GAEC 4, prin urmare Pachetul 4 şi Pachetul 7 se pot aplica pe maxim 80% din suprafaţa de teren arabil aparţinând unei exploataţii, diferenţa de 20% fiind suprafaţa pe care este obligatorie respectarea GAEC 4.
GAEC 5 – Gestionarea minimă a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice pentru limitarea eroziunii
Lucrările solului, inclusiv semănatul, pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prăsitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel. Obiectivul acestei cerinţe este reducerea eroziunii solului pe terenul arabil cu pantă mai mare de 12%.
Pentru a respecta această cerinţă, toate lucrările solului, inclusiv semănatul culturilor prăşitoare, pe parcelele situate în blocuri fizice cu panta medie mai mare de 12%, se execută pe curba de nivel şi nu perpendicular pe aceasta (din deal în vale). Lucrările solului cuprind: lucrarea de bază (aratul), lucrările de pregătire a patului germinativ (discuitul, grăpatul, lucrarea cu combinatorul), prăşitul.
Plantele prăşitoare se seamănă la 40-75 cm între rânduri. Combaterea buruienilor şi afânarea solului se execută, de regulă, prin lucrări de prăşit mecanic între rânduri şi manual, pe rând. Tehnologiile moderne de cultivare a plantelor se bazează pe utilizarea erbicidelor pentru combaterea chimică a buruienilor, prin reducerea sau chiar excluderea totală a lucrărilor solului.
O a doua cerință pentru GAEC 5 este obligativitatea menţinerii terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007! Obiectivul acestui standard este reducerea eroziunii solului pe terenurile amenajate cu terase.
Fermierii care utilizează teren agricol amenajat cu terase şi solicită plăţi în cadrul schemelor de sprijin pe suprafaţă sunt obligaţi să menţină terasele existente la data de 1 ianuarie 2007 şi să le întreţină în bune condiţii agricole şi de mediu, chiar dacă nu mai sunt folosite pentru producţie: taluzurile să fie înierbate, iar pe taluz şi pe banchetă să nu se dezvolte vegetaţie nedorită. De asemenea, trebuie preîntâmpinată formarea de rigole, ogaşe, ravene, torenţi, toate acestea favorizând degradarea teraselor prin scurgerea apei din precipitaţii.
Dacă terasele au fost distruse ca urmare a unor alunecări de teren, ploi torenţiale sau alte cazuri de forţă majoră, fermierul nu va fi sancţionat dacă prezintă la APIA, în decurs de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului, acte doveditoare în acest sens.
GAEC 6 – Menţinerea nivelului de materie organică din sol, inclusiv interdicţia de a incendia miriştile arabile
Aici există două înterdicții, prima se adresează fermierilor care cultivă floarea-soarelui și care iar a doua tuturor fermierilor!
Floarea soarelui nu trebuie cultivată pe acelaşi amplasament (parcelă, subparcelă) mai mult de 2 ani consecutiv, deoarece extrage din sol cantităţi mari de substanţe nutritive şi favorizează proliferarea unor buruieni, boli şi dăunători specifici.
În situaţia transferului total sau parţial al exploataţiei, fermierul care a preluat exploataţia are obligaţia ca la data depunerii cererii de sprijin să solicite informaţii de la APIA privind declaraţiile de suprafaţă depuse în ultimii doi ani de fermierul de la care a preluat exploataţia, sau culturile găsite la controlul pe teren, dacă ferma a fost supusă controlului în ultimii 2 ani şi să ţină seama de avertizările pe care le oferă aplicaţia IPA Online la digitizarea parcelelor privind amplasarea culturii de floarea-soarelui.
Fermierii care exploatează teren arabil (inclusiv pajişti temporare) nu trebuie să ardă miriştile şi/sau resturile vegetale rezultate după recoltarea culturilor (paie de cereale păioase, vreji de plante proteice sau de cartof, coceni de porumb, tulpini de floarea soarelui, rapiţă, inclusiv iarba rămasă după cosirea pajiştilor temporare etc.).
Între Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA), Garda Naţională de Mediu (GNM) şi Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) a fost încheiat un Protocol de colaborare al cărui scop este creşterea eficienţei acţiunilor de control privind respectarea, de către fermierii care solicită sprijin financiar din fonduri europene şi naţionale, a condiţiilor GAEC referitoare la arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil şi la arderea pajiştilor permanente.
Oficiile fitosanitare județene, conform prevederilor legislatiei în vigoare, nu eliberează fermierilor autorizație pentru arderea miriștilor şi a resturilor vegetale. În cazul în care fermierul constată că o anumită suprafaţă a exploataţiei a fost arsă, focul fiind provocat de o cauză necunoscută, pentru a nu fi sancţionat, acesta trebuie să prezinte la APIA, în decurs de 10 zile lucrătoare de la producerea evenimentului, o copie după sesizarea depusă şi înregistrată la poliţie sau la inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă.
De asemenea, vegetaţia ierboasă sau lemnoasă de pe pajiştile permanente nu trebuie arsă, întrucât se distruge materia organică şi se poluează atmosfera.
GAEC 7 – Păstrarea elementelor de peisaj, incluzând arborii izolaţi şi terasele existente pe terenul agricol, luând măsuri adecvate pentru a preveni instalarea vegetaţiei nedorite şi asigurarea unui nivel minim de întreţinere a terenului agricol
Obiectivul acestei condiţii este menţinerea unui nivel minim de întreţinere a habitatelor, prin păstrarea caracteristicilor peisajului agricol. Arborii izolaţi sau grupurile de arbori existenţi pe teritoriul exploataţiei nu trebuie tăiaţi fără aprobare de la ocolul silvic pe raza căruia se află exploataţia, aceştia constituind zone de refugiu pentru animale în perioadele cu intemperii sau cu temperaturi ridicate.
Dacă arborii au fost distruşi în urma unor fenomene naturale (furtuni, trăsnet, alunecări de teren), fermierul va înştiinţa în scris centrul judeţean/local APIA cu privire la acest fapt, în termen de 10 zile lucrătoare de la data producerii, prezentând acte doveditoare de constatare de la primărie sau Centrul agricol/DADR (o copie a procesului verbal de constatare, adeverinţă sau orice alt act doveditor eliberat de instituţiile abilitate prin lege).
Dacă zona în care se află exploataţia a fost declarată zonă calamitată printr-un act normativ naţional, se consideră caz de forţă majoră, iar fermierul nu trebuie să prezinte la APIA niciun act doveditor. În cazul în care arborii au au fost tăiaţi din motive întemeiate (bolnavi, uscaţi), fermierul va prezenta la APIA o copie a autorizaţiei de exploatare (tăiere) eliberată înainte de tăiere de către Ocolul silvic de stat sau privat pe raza căruia se află exploataţia.
Atenție! Fermierii trebuie să prevină și instalarea vegetaţiei nedorite pe terenul agricol, inclusiv pe terenul agricol necultivat.
Obiectivul acestui standard este menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole (indiferent de categoria de folosinţă, inclusiv terenurile care nu mai sunt exploatate pentru producţie) prin evitarea instalării vegetaţiei nedorite. În contextul acestei condiţii, vegetaţia nedorită este reprezentată de unele specii de plante erbacee sau lemnoase, anuale sau perene, care invadează în mod spontan terenurile agricole, diminuând capacitatea de producţie a culturilor agricole.
Tot în această categorie intră şi unele specii vegetale de pe pajişti, fără valoare furajeră sau toxice pentru animale. Vegetaţia nedorită nu trebuie să domine cultura într-o proporţie mai mare de 30% din suprafaţa parcelei, indiferent de categoria de folosinţă a terenului (Teren arabil, Pajişti permanente, Culturi permanente, Vii). Pentru plantaţiile viticole situate pe terase, procentul de 30% se aplică atât pentru spaţiul cultivat cu viţă de vie, cât şi pentru suprafaţa taluzului.
Atenție! Dacă procentul de îmburuienare depăşeşte 80% din suprafaţa parcelei, se consideră că parcela este neeligibilă şi se exclude de la plată. De asemenea, terenul agricol necultivat, unul sau mai mulţi ani, pe care s-a instalat vegetaţia nedorită pe mai mult de 80% din suprafaţă, se exclude de la plată.
Combaterea vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole necultivate, pentru care se solicită plăţi pe suprafaţă, se face prin discuire, cosirea vegetaţiei sau erbicidare, înainte ca buruienile să ajungă la maturitate. Nu se consideră “vegetaţie nedorită” culturile intercalate (fasole sau dovleac, semănate în cultura de porumb, rândurile de porumb semănate cu rol de protecţie în culturile de pepeni, cartofii sau diferite plante furajere semănate printre pomii din livezi), precum şi culturile „ascunse” (trifoiul sau lucerna, semănate în culturile de cereale: orz, orzoaică, ovăz).
În ceea ce priveşte vegetaţia lemnoasă, unele specii, având capacitate de înmulţire şi regenerare superioară ierburilor, devin concurente serioase pentru vegetaţia ierboasă a pajiştilor. De exemplu, arborii şi arbuştii din grupa foioaselor, fiind specii cu o vivacitate foarte mare, lăstăresc foarte puternic, atât din colet (mesteacănul, carpenul, fagul), cât şi din colet şi rădăcini (aninul, porumbarul, măceşul, murul). O parte din arboretele existente pe pajişti situate pe terenuri cu panta mai mare de 30o , cu sol mai subţire de 10 cm, precum şi cele din jurul ravenelor şi al ogaşelor, nu se vor defrişa, pentru a se evita declanşarea proceselor de eroziune, fiind necesare ca zonă de protecţie antierozională.
Pe pajiştile situate pe terenuri cu panta până la 12o se poate menţine un număr redus de arbori solitari (stejar, gorun, mesteacăn, fag etc.) sau pâlcuri de arbori, care constituie zone de refugiu pentru animale în perioadele cu intemperii sau cu temperaturi ridicate. Parcelele cu peste 100 arbori/ha sunt considerate neeligibile, cu excepţia livezilor tradiţionale – cod cultură 660, utilizate şi ca pajişti (păşuni sau fâneţe) pentru creşterea animalelor.
Atenție! Orice suprafaţă compactă de teren agricol dintr-o fermă, care este invadată de vegetaţie lemnoasă şi este mai mare de 0,01 ha va fi evaluată ca teren neagricol şi nu va beneficia de plăţi directe sau plăţi compensatorii pentru măsurile de dezvoltare rurală.
Cine sunt fermierii care fac excepție de la respectarea acestor condiții
Fac excepţie cazurile de forţă majoră sau circumstanţe excepţionale care au împiedicat respectarea acestor norme:
– Decesul beneficiaruli;
– Incapacitatea profesională pe termen lung a beneficiarului;
-O catastrofă naturală gravă care afectează puternic exploataţia agricolă;
– O boală a plantelor care afectează parţial sau integral culturile beneficiarului;
– Exproprierea întregii exploataţii agricole sau a unei mari părţi a acesteia, dacă exproprierea respectivă nu ar fi putut fi anticipată la data depunerii cererii.
Fermierul trebuie să comunice aceste cazuri la APIA printr-o înştiinţare, în termen de 15 zile lucrătoare de la data la care este în măsură să facă acest lucru, prezentând totodată, centrului local/judeţean la care a depus cererea, documentele care să ateste apariţia acestor cazuri.
