Tăieri de toamnă la vița de vie: reguli de aur pentru a obține o recoltă bogată în anul viitor
Roxana Dobre -
La vița de vie, tăierile nu trebuie să lipsească nici toamna după ce au căzut și ultimele frunze. Dacă întrebați specialiștii, părerile sunt împărțițe iar cel mai probabil unii dintre ei vă vor spune că tăierile de toamnă expun plantele la îngheț și le pot afecta producția de anul viitor. Pe de altă parte, majoritatea viticultorilor spun că îngrijirea de toamnă este ”sfântă” iar modul în care o aplicăm influențează categoric producția de anul viitor. Din start trebuie să știm că, vița este o liană și dacă nu s-ar interveni cu tăieri anual, în timp, baza plantei s-ar degarnisi iar vegetația și fructificarea s-ar menține doar la vârf. Strugurii formați vor fi de dimensiuni mici, nu acumulează zaharuri iar masa vegetativă se dezvoltă excesiv.
Tăierea pe care o putem aplica în această perioadă este cea de rodire. Acestea este o lucrare de bază, de mare răspundere care se aplică an de an la plantațiile de viță de vie pe rod, cu scopul de a regla procesele de creștere și fructificare în vederea dimensionării producției.
Tăierea de rodire se execută în perioada repausului fiziologic al viței de vie de la căderea frunzelor toamna și până la dezmugurit primăvara în funcție și de condițiile climatice. Atunci când lucrarea se execută în lunile de iarnă se recomandă a se lăsa o încărcătura de rod mai mare cu 25-30 %, care va fi corectată în primăvară în functie de pierderile de muguri de rod. Deoarece temperaturile minime nocive din timpul iernii pot afecta mugurii de rod la valori de -18 grade Celsius cu o marjă de 3 grade Celsius în plus sau în minus, în funcție de soiul cultivat și tehnologia aplicată, înainte de începerea lucrării de tăiat este necesară estimarea pierderilor de ochi, prin determinarea viabilității mugurilor de rod.
Cu ocazia tăierii în uscat, se face și “toaleta butucului” prin suprimarea cu fierăstraul sau cu foarfeca a cioturilor, lemnului uscat, brațelor necorespunzătoare, porțiunilor de cordon degarnisite de elementele de rod.
Când vine vorba despre sistemele de tăiere, trebuie să știți că aveți mai multe variante. În principal, sistemul de tăiere este definit prin lungimea elementelor lemnoase care se lasă pe butuc (cepi, cordițe, coarde de rod, verigi de rod).
Taierile practicate în viticultură pot fi grupate în trei sisteme de tăiere:
-Sistemul de tăiere scurt – foloșeste ca element de rod cepul de rod de 2-3 ochi în număr variabil (6-10) și este folosit în special la soiurile care diferențiază bine primii trei ochi de la baza coardelor (Fetească albă, Fetească regală, Galbenă de Odobești, Aligote, etc.)
-Sistemul de tăiere lung – folosește ca element de producție coarda de rod de 8-16 ochi în număr variabil
-Sistemul de tăiere mixt (Guyot)- se caracterizează prin folosirea ca element de producție a verigii de rod, reprezentând o îmbinare a celor două sisteme (scurt și mixt). Este sistemul de tăiere cel mai răspândit!
Atenție! Orice sistem de tăieri alegeți trebuie să știți că trebuie evitate tăieturile fără rost, rănile care rezultă să aibă o suprafață cât mai mică. O greșeală des întâlnită la viticultorii amatori este aceea că taie până la 80%-90% din masa de coarde a viei. Aceste tăieri excesive nu fac altceva decât să scurteze durata de viață a butucului și nu au nici efectele dorite. O tăiere corectă nu elimină mai mult de 60% din masa totală a coardelor viței.
O alta gresala des intalnita, si la care trebuie sa fim atenti, este producerea de leziuni cu ocazia taierii, acestea se produc mai ales in cazul in care folosim o foarfeca defecta sau taiem coarde prea groase si in loc sa ramana in urma o taietura drepta, ramura este pur si simplu zdrobita sau smulsa.
Aceste leziuni sunt porți de intrare a virușilor și altor agenți patogeni care de asemeni pot avea efecte negative asupra vieții plantei. Dacă tăierea se face toamna sau primăvara devreme, nu are loc procesul de lăcrimare (plânsul) deorece până la pornirea sevei canalele intercelulare sunt obturate cu substanțe de consistența rășinii!
În perioada octombrie-noiembrie, vița de vie are nevoie și de arătură sau sapă mare și îngrășarea de bază cu îngrășăminte organice și cu superfosfat și sare fosfatică. Se termină îngropatul și mușuroitul și se face plantarea de toamnă a viței de vie.
