De ce mor albinele în sezonul rece. Metode eficiente pentru a preveni pierderea efectivului din stup
Roxana Dobre -
În fiecare an ȋn timpul perioadei de iarnă apar situații mai mult sau mai puțin grave, care decimează puternic familiile de albine, sau care nu de puține ori conduc spre moartea ȋntregii familii. Conform site-ului carafacumiere.ro, pentru fiecare cauză există și o soluție care, dacă este aplicată la timp și corespunzător, poate salva albinele!
Iată 6 dintre situațiile care apar cel mai des ȋn prisăci, cauzele care au provocat tragedia precum și cum anume s-ar putea interveni la apariția respectivei situații atipice:
1. Atacul de păduchi (Varroa destructor)
Atunci cȃnd tratamentul ȋmpotriva acestui dăunător nu s-a făcut, sau nu a fost corect administrat de foarte multe ori s-a ȋntȃmplat ca apicultorul să găsească pe fundul stupului albine moarte cu aripile răsfirate, avȃnd ȋn spatele capului sau undeva sub aripă un păduche de culoare roșcat-maronie. Se poate ca pe multe albine să nu mai găsim păduchi, ȋnsă aceștia să fie prezenți pe fundul stupului. Varroa destructor este poate una din principalele cauze ale mortalității ȋn stupinele din Romȃnia. Acest dăunător, mai ales daca apicultorul nu este atent, poate distruge total o familie de albine.
Ȋn timpul iernii este foarte dificil să se intervină, avȃnd în vedere că albinele stau sub formă de ghem, iar tratamentul ori care ar fi el nu are capacitate fizică de a neutraliza dăunătorul. Tratamentul cu Varachet spre exemplu poate face chiar mai mult rău decȃt bine putȃnd duce la agitarea familiei de albine, care poate să rupă cuibul, iar apoi să-l refacă ȋnsă doar parțial, restul albinelor formȃnd alte ghemulețe ȋn stup, ȋn acest caz albinele izolate ȋn grupulețe mai mici fiind susceptibile să moară de frig, neavȃnd capacitatea de a forma un ghem care să producă suficientă căldură.
Soluție: Un prim pas ar fi cumpărarea unui pachet cu Mavrirol și așezarea a două benzi deasupra ghemului. Substanța va fi activă un timp ȋndelungat, astfel ȋncȃt albinele schimbȃnd poziția ȋn ghem va lua contact și cu substanța activă din Mavrirol. Al doilea pas ar fi administrarea unei turte proteice, care sa conțină și minerale și vitamine. Al treilea pas ar fi ca ȋn ferestrele iernii, cȃnd apar cȃteva zile consecutive cu temperaturi de peste 8-10 º C, să fie făcut un tratament cu Varachet ȋn momentul ȋn care albinele au ieșit din ghem și se pregătesc de zborul de curățire. Atenție doar să nu incendiați stupii!
2.Diareea și Nosemosa
Aceste două cauze sunt indentice prin modul de manifestare ȋn timpul iernii și de asemenea pentru că doar un examen ȋntr-un laborator specializat poate să spună dacă diareea ȋntr-o familie de albine este provocată de Nosemoza sau este doar o dereglare digestivă provocată de alimentația proastă, mizerie, etc.
Indiciile că familia de albine are probleme grave apar ȋnainte de a desface capacul stupului. Spre exemplu dintr-un stup cu familie de albine ce prezintă diaree , apicultorul poate observa cum din cȃnd ȋn cȃnd ȋncep să iasă albine, chiar dacă condițiile meteo sunt total neprielnice. De asemenea, ȋn cazul ȋn care ȋn prisacă este așternut strat de zapadă, atunci sunt șanse foarte mari ca pe stratul alb să se observe din loc ȋn loc pete maronii de excremete. La desfacerea capacului și a căptușelii de deasuprea podișoarelor, ȋn caz de diaree imediat ar trebuii să izbească nasul apicultorului un miros puternic, greu de suportat. Apoi după desfacerea podișoarelor ȋn caz de diaree ar trebuii să se observe pe rame, fundul stupului, pe mierea căpacită, zone acoperite de diaree de culoare maronie, lipicioasă și foarte urȃt mirositoare.
Cauzele diareei pot fi multiple. Una din ele ar fi nosemoza, sau “boala mizeriei’’, cauzată de un parazit aflat ȋn mod natural ȋn majoritatea stupilor, dar care produce efecte negative atunci cȃnd alți factori negativi slabesc sistemul imunitar al albinelor. Printre factorii negativi principali se pot regăsii acarianul Varroa, mierea de proastă calitate și foarte important umiditatea crescută din stup rezultată ȋn urma condensului sau a precipitațiilor dacă stupul este de proastă calitate. Diareea independentă de nosemoza poate fi provocată pe lȃngă cele specificate mai sus și de rezerva de mierea necăpăcită și alterată, hrănirea pe timp de iarnă a albinelor cu miere de mană sau miere de floarea soarelui, lipsa mătcii, curenții puternici din stup și ȋn general ori ce fel de stres pentru că ȋn condiții negative albinele consumă mult mai multă miere, prin urmare intestinele lor vor trebui să rețină mult mai multe reziduuri. Efectul va fi cu atȃt mai pregnant cu cȃt și perioada ȋn care albinele pot să iasă la zborul de curățire ȋntȃrzie să apară.
Soluția: Ȋn primul rȃnd trebuie ȋndepartată sau redusă cauza care a provocat tragedia. Ghemul trebuie strȃmtorat cȃt mai bine ȋn perioadele cȃnd se poate face acest lucru, astfel ȋncȃt căldura ghemului să fie cȃt mai bine distribuită la toate albinele. Daca este umiditate ȋn stup atunci trebuie identificat motivul și ȋndepărtat cȃt mai rapid. Ramele pline cu excremente trebuie ȋndepărtate din stup pentru că sunt sursă de infecție, iar ȋn locul lor introduse altele.
Cel mai probabil sistemul digestiv al albinelor cere miere de calitate și prin urmare o ramă plină cu miere căpăcită de foarte bună calitate așezată lȃngă cuib face minuni. S-ar putea ca albinele să fie foarte slăbite așa că ar fi indicat ca rama cu miere căpăcită să fie ținută cȃteva ore la căldura, pentru ca dacă ȋn interior este miere cristalizată, aceasta să se desfacă, iar albinele să o preia mai ușor. De asemenea la nivelul cuibului ȋnțeapă cu furculița puțin căpăcelele, tot pentru a ajuta albinele, ȋnsă ai grijă să nu provoci ca mierea sa se scurgă pe rame și pe albine pentru că le neclaiești și mai rău faci.
Ȋn prima fereastră a iernii prepară un sirop 2:1 ȋn care ȋn loc de apă să introduci infuzie de plante medicinale cum ar fi mentă și cimbrișor sălbatic. Ȋn acest amestec introdu și Protofil, apoi toarnă așa călduț (călduț nu fierbinte), ȋn hrănitoare. Cantitatea o administrezi ȋn funcție de mărimea familiei de albine.
3.Umiditatea și curenții reci ce străbat stupul
Fără dorința de a repeta informațiile furnizate mai sus, umiditatea provocată de calitatea proastă a lăzii sau cel mai probabil de condensul format ȋn stup, poate duce de la decimarea unei familii de albine pȃnă ȋn cele mai grave cazuri la moartea ȋntregului stup. Condensul se formeaza din cauză că ȋn interiorul ghemului temperatura ȋn timpul iernii depășește 30ºC, iar imediat ȋn jurul albinelor temperatura este apropiată de cea de afară. Umiditatea din atmosferă se transformă ȋn vapori, care se deplasează vertical spre podișoare. Acolo vaporii ating podișoarele sau pereții reci ai stupului și are loc transformarea apei din stare gazoasă ȋn stare lichidă.
Picăturile de apă apoi se scurg pe pereții stupului, pe rame și chiar pe albine, iar odată procesul ȋnceput acesta se amplifică. Apa ce se scurge pe rame ȋncepe să intre ȋn mierea necăpăcită, depreciind și mai mult calitatea acesteia. De asemenea picaturile de apă și umiditatea din stup tot mai puternică determină albinele să consume mai multă miere pentru că e nevoie de mai multă energie pentru a conferii o temperatură constantă ȋn ghem. Consumul mai mult de miere ȋnseamnă și excremente mai multe adunate ȋn intestin, așa că ȋncet și sigur se parcurg pași importanți ȋn direcția apariția diareei sau a nosemozei.
Soluția: Ȋn practica apicolă romȃnească se folosesc spre exemplu stupi normali cu fundul de lemn , sistem vechi cunoscut de toată lumea, iar al doilea sistem ar fi cel cu fund antivarroa. Ȋn cazul stupilor normali, cu fundul ȋntreg de lemn, condensul, se formează atunci cȃnd aerul cald ȋntȃlnește podișoarele reci. Situația este amplificată de puterea familiei de albine. Cu cȃt ȋn stup ghemul este mai mare cu mai multe albine, cu atȃt familia respectivă ventilează ȋn stup mai multă căldură. Spre exemplu iarna dacă desfaceți un stup, imediat de deasupra albinelor vine un aer cald, iar apoi daca ne apropiem cu mȃna sau cu fața de ghem simțim cum ne lovește un aer cald. Respectivul aer cald dacă nu este ventilat corespunzător rămȃne sub podișoare și condensează pe acestea. Condensarea poate fi exacerbată deci de ventilația slabă și de căldura care intră ȋn contact direct cu un spațiu rece. Prin urmare ca să ȋnlăturăm acest risc trebuie ca spațiul de deasupra albinelor să fie bine izolat, ȋnsă ȋn aceași măsură să permită un minim de ventilație pentru ca vaporii calzi să aibă pe unde părăsii stupul. Cel mai bine ar fi ca deasupra podișoarelor să așezăm la ȋmpachetatul stupilor cȃteva ziare, pentru ca acestea vor absorbii umiditatea din stup. Apoi peste ziare se pot aseza salteluțe, haine, polistiren sau materialul cu care se dorește să fie izolat spațiul de deasupra albinelor. Trebuie ȋnsă ținut seama că dacă ceea ce am așezat deasupra izolează perfect, nelăsȃnd ca aerul să circule deloc, atunci nu este ȋn regulă, pentru că ventilarea este foarte importantă.
Spre exemplu dacă deasupra ramelor se așeză folie de plastic, aceasta cu siguranță nu va permite ventilarea stupului, din contră, va reține toată umiditatea ȋn stup. Ȋn acest caz cel mai corect ar fi ca ȋntr-un colț al stupului, folia să fie ȋndoită și să fie lasat un fel de “horn”, prin care să se facă schimbul controlat de aer din stup.
Daca aveți stupi antivarroa! Ȋn cazul stupilor antivarroa avȃnd ȋn vedere că spațiul de sub ghem este complet desfăcut, schimbul de aer și umiditate se face prin respectivul loc, nemaifiind nevoie ca spațiul de deasupra albinelor să permită neapărat ventilarea. Din contră, ȋn cazul ȋn care aveți stupi antivarroa, atunci spațiul de deasupra albinelor trebuie ermetizat cȃt mai bine, pentru a nu permite creerea curenților reci, foarte nocivi albinelor. Aici ȋn acest caz, chiar se recomandă ca folia de plastic să ȋmpacheteze total spațiul de deasupra albinelor. La stupii antivarroa teoretic condens nu ar trebui sa se formeze. Probleme ar putea apărea daca sub respectivi stupi ar fi viscolită zăpada, iar apoi prin topire, toți vaporii de apă ar intra ȋn stup creȃnd probleme.
Ȋn cazul stupilor antivarroa nu umiditatea trebuie să ingrijoreze ci curenții reci de aer ce pot deranja grav albinele. Acest tip de stup este foarte bun, avȃnd nenumărate avantaje, totuși ȋn opinia mea depinde mult dacă să fie utilizat sau nu, de vatra stupinei. Spre exemplu dacă apicultorul are vatra stupinei pe curba de nivel al unui deal, sau pe un teren terasat, atunci este foarte periculos, pentru ca se poate ȋntȃmpla ca anumiți curenti de aer să poată pătrunde sub stupi. Una e sa ai acest gen de stup pe loc plan și alta e să-I așezi ȋn zonă de deal sau munte. Asta e părerea mea și chiar aștept și alte păreri de la alți apicultori.
4. Şoarecii și păsările
Ȋn primul rȃnd atacul de șoarece poate să distrugă total o familie de albine. Acestea nu se pot apăra, pentru că stau ȋn ghem, iar odată ieșite la temperatura foarte scăzută din timpul iernii, albinele sunt mai mult amorțite și deci o pradă ușoară pentru șoareci. Prima dată tȃlharul le consumă capul albinelor, pentru că se teme de acul din partea dorsală. Din acest motiv ȋn lucrările legate de albine se spune că prezența albinelor fără cap pe fundul stupului indică prezența șoarecilor ȋn stup.
Indiciile prezenței de șoarece ȋn stup
Am avut odată șoarece ȋntr-un stup și mi-am dat seama de acest lucru văzȃnd pisica cum urmărea cu interes urdinișul stupului. Daca nu aveți asemenea pisică, atunci sunt mai multe semne care indica faptul că sunteți călcați de raufăcător. Ȋn primul rȃnd, atunci cȃnd desfaceți stupul, iar șoarecele este intrat de ceva vreme la bufet, imediat ar trebuii să vă miroase a șoarece. Dacă aveți nările ȋnfundate, sau chiar nu miroase, atunci ȋn cazul ȋn care sus pe podișoare sau ȋn lateral ați pus ziare, cel mai probabil ar trebui să vedeți cum șoarecele a ros respectiva hȃrtie. Ȋn cazul ȋn care nici aceste două semne nu le aveți, dar totuși șoarecele este ȋnăuntru și e pus pe chiftuit, atunci pe fundul stupului ar trebuii să găsiți bucăți de ceara, fagure, albine mȃncate, resturi de albine, albine fără cap. Ȋn fine, cu poftele unui șoarece nu ne putem pune.
Odată știut că avem șoarece ȋnăuntru trebuie neapărat scos afară. Cel mai simplu ar fi să fie desfăcut tot urdinișul pentru ca șoarecele să iasă afară, ȋnsă acest lucru rar se ȋntȃmplă. De multe ori șoarecele nu fuge din stup ci se ascunde ȋntre rame, iar apicultorul nu poate interveni pentru că ar putea să rupă ghemul cu albine. Eu am cumpărat lipici pentru șoareci, iar ȋn lateralul stupului pe o bucată de carton l-am momit cu o bucățică de brȃnză. Am ȋnchis stupul, iar după 15 min, deja era prins. Aveți grijă, dacă procedați așa să nu lăsați stupul mult timp nesupravegheat, pentru ca odată șoarecele prins ȋn lipici, se va zbate deranjȃnd albinele și ghemul, riscȃnd să faceți mai rău. Mai simplu ar fi să puneți o cursă de prins șoarece, iar atunci puteți pleca liniștit, iar a doua zi să vă ȋntoarceți după “trofeu”.
Soluția: Folosiți la urdiniș gratie ȋmpotriva șoarecilor, iar atunci problema ȋn primul rȃnd nu ar trebui să apară. Dacă nu folosiți gratie contra șoarecilor, atunci aveți grijă ca urdinișul să fie astfel strȃmtorat, ȋncȃt să permită trecerea albinelor, ȋnsă să fie suficient de mică pentru ca un șoarece să nu poată pătrunde. De asemenea aveți grijă ca ȋn imediata apropiere a stupinei să nu fie depozitate jirăzi de fȃn sau cu tulei de porumb, pentru că acolo șoarecii se pot adăpostii și atrași de mirosul de miere și albină să intre apoi ȋn stup.
Păsările pot fi un inamic al albinelor pe timpul iernii, ȋnsă de obicei pierderile nu sunt foarte mari. Gaițele cu ciocul lor puternic bat ȋn stup și rup din lemn ȋn ȋncercarea lor de a ajunge la albine. Mi s-a ȋntȃmplat ca odată gaura să fie destul de mare, ȋncȃt se puteau observa albinele. Deranjul, pe lȃnga paguba făcută lăzii, este dat de faptul că bătăile din stup stresează albinele, iar multe din ele pot să cadă din ghem, murind apoi pe fundul stupului. Pițigoii de asemenea se hrănesc cu albinele din stup, ȋnsă aceștia consumă doar albinele moarte de pe fundul stupului, pe care cu cioculețele lor pot să le scoată pe urdiniș afară.
Soluția: Ȋn acest caz prevenția este foarte importantă. Păsările nu trebuie să afle că ȋn respectivele lăzi este mȃncare. Așa că trebuie avut grijă ca albinele moarte pe care apicultorul le vede pe urdiniș, sau pe fundul stupului, să fie scoase afară și aruncate departe de stupi.
5. Lovirea sau bruscarea lăzilor
Trebuie știut că supraviețuirea albinelor pe timpul iernii se datorează faptului că acestea se strȃng ȋn ghem unde prin bătăi ritmice de aripi ȋncălzesc centrul ghemului la temperaturi mai mari de 30ºC. Temperatura scade treptat din mijloc ȋnspre exteriorul ghemului. Ȋn cazul ȋn care stupul este bruscat, ghemul se poate rupe, iar albinele se adună apoi ȋn ghemulețe mai mici unde nu pot face față frigului și pier.
Soluția: Atenție prin urmare unde anume amplasați vatra stupinei și cine umblă pe acolo. Am auzit de o mică stupină ȋntre care a intrat cȃteva oi. S-au răsturnat stupii, iar pagubele au fost pe măsură. Așa că nu neglijati nici acest aspect, pentru că distruge foarte rapid, nelăsȃnd apicultorului timp de manevre de salvare.
6. Moartea mătcii
Se poate ȋntȃmpla, iar motivele pot fi multiple. Fie a fost prea bătrȃnă, fie frigul a prins-o ȋntr-un spațiu cu puțină albină incapabilă să o ȋncălzească suficient, etc. Un semn că matca lipsește ar fi faptul că ȋn stup se aude un zgomot ciudat numit „plȃnsul albinelor”. Dacă ȋn cazul albinelor sănătoase se aude un zgomot scăzut in intensitate și uniform, iar dacă apicultorul bate puțin cu degetul ȋn ladă, albinele scot imediat un zgomot puternic, care se oprește ȋn scurt timp, albinele continuȃnd apoi cu zumzăitul inițial, ȋn cazul unui stup fără matcă lucrurile stau puțin altfel.
Ȋn cazul unui stup fără matcă, zgomotul este mai puternic și prelung. Cȃnd desfaci un stup fără matcă, albinele sunt agitate, stau ȋn ghem și bat prelung din aripi asemănător cu situațiile ȋn care ventilează aerul. Semnele cele mai clare ȋnsă a lipsei mătcii sunt lipsa puietului, mai ales daca la ceilalti stupi există. De asemenea dacă timpul o permite, prin verificarea ramelor apicultorul nu găsește matca atunci e clar că stupul nu are matcă. Un alt semn al lipsei mătcii ar fi apariția diareei la albine. Acest fenomen se explică prin faptul că albinele fiind stresate, consumă mai multă miere, umplȃndu-și intestinele cu multe reziduuri. Colaborat cu lipsa ferestrelor ȋn iarnă, acestea ȋși vor deversa excremetele pe rame.
Soluția: Știind clar că respectivul stup nu are matcă, cea mai bună soluție ar fi ca respectiva familie de albine să fie unită cu o familie mai slăbuță. Ȋntr-o zi, cȃnd timpul o permite se scot afară ramele cu albină fără matcă și se introduc lȃngă ramele cu albina primitoare. Se prepară un sirop ȋn care se stoarce ceapă și usturoi și se așează ȋntr-o hrănitoare cu sirop ȋn care e bine să fie introduse și plante medicinale infuzate. Hrănitoarea se așează lȃngă ultima ramă cu albină. Dacă e prea rece pentru sirop, atunci ȋntr-o turtă se toarnă Protofil și de asemenea se zdrobesc 3-4 căței de usturoi și puțină ceapă, totul se frămȃntă se se așează astfel ȋncȃt să cuprindă tot ghemul, atȃt familia orfană, cȃt și familia doică. Trebuie avut grijă ca turta să nu fie prea moale și să se scurgă pe albine.
Sursa: www.carafacumiere.ro
