Carențele de nutriție în cultura de rapiță: semne și recomandări
Gabriela Gimbășanu -
Atenție la carențele de elemente nutritive la rapiță! În această perioadă, marea majoritate a fermierilor au finalizat semănatul la rapiță și sunt cu ochii pe cultura ce tocmai a răsărit pentru a identifica eventualele probleme ce pot apărea și care contribuie în mod hotărâtor la producția ce va fi recoltată în vară.
În afară de monitorizarea dăunătorilor din cultură care își pot face apariția încurajați și de temperaturile ridicate din ultima perioadă, agricultorii trebuie să fie atenți și la semnele pe care plantele le oferă pentru a-i atenționa că nu au suficientă hrana. Carența de microelemente este vizibilă încă din primele faze de vegetație și poate fi identificată ușor dacă analizezi plantele.
Iată care sunt principalele carențe ce pot fi resimțite de plante în această perioadă:
1. Cultura de rapiță: simptome ale carenței de fosfor
Carenţele de fosfor pot să apară încă din primele faze de vegetaţie – chiar din a doua săptămână de la răsărire – deoarece fosforul aflat în albumenul seminţei se epuizează în primele 7 zile.
Absorbţia deficitară a fosforului se manifestă cel mai des la plantele tinere, după perioade prelungite de vreme rece. Plantele care suferă de lipsa de fosfor în toamnă, vor avea un sistem radicular slab dezvoltat, iar uneori, primăvara, se poate observa fenomenul de “descălţare” a culturilor.
Principalele semne apar pe frunze, astfel că acestea sunt înguste şi mici, au culoarea închisă cu o tentă albastru-verzuie, purpurie uneori pe limb şi necroze pe marginea acestuia. Au loc creşteri debile ale rădăcinii, iar tulpinile sunt subţiri şi erecte, cu ramificaţii puţine şi scurte. Survine desfrunzirea prematură, iar înmugurirea şi înflorirea sunt întârziate.
Temperaturile scăzute din toamnă şi stagnările de apă pe solurile slab permeabile, conduc la instalarea carenţei de fosfor. Fosforul aflat în sol sub formă organică sau minerală este mai mult sau mai puţin asimilabil de către rădăcinile plantelor; este un element foarte bine fixat de particulele de sol, migrarea acestuia în plante fiind dificilă, în special pe solurile argiloase.
Recomandări. Este indicat ca pe solurile acide să se aplice fosfat bazic sau mineral, iar pe cele neutre şi alcaline superfosfat, iar administrarea îngrăşământului se va face cât mai aproape de rădăcina plantelor. Nefertilizarea cu fosfor a solurilor slab aprovizionate cu acest element, afectează puternic producţia finală.
Pe solurile bazice sau neutre, îngrăşămintele cu aplicare în primăvară pot fi sub formă de sulfat de amoniu, pe solurile acide se recomandă aplicarea de amendamente calcice.
2. Cultura de rapiță: simptome ale carenței de bor
Aceasta apare de obicei pe solurile acide. Simptomele survin mai întâi la frunzele tinere, acestea căpătând o paloare verzuie, roşiatică pe limb, iar între nervuri apar pete pestriţe, galbene. Plantele au aspect de tufă, cu tulpini subţiri şi internodii scurte, deseori goale, ce prezintă leziuni ondulate, necrotice, din cauza deficienţei de creştere.
Solurile uşoare, nisipoase, sau cele alcaline, turboase şi calcaroase, pot determina apariţia acestei carenţe în anii cu primăveri ploioase urmate de secetă.
Recomandări. Este indicat ca pe terenurile calcaroase se se adminstreze îngrăşăminte ce conţin bor, însă în următorul an se va face pauză, întrucât excesul devine toxic. Îngrăşămintele cu bor contribuie la dezvoltarea sistemului radicular al plantelor și sunt foarte importante în cultura rapiței de toamnă.
3. Cultura de rapiță: simptome ale carenție de sulf
De obicei această carență apare pe soluri cu pH scăzut, textură uşoară. Simptomele se manifestă prima dată la frunzele tinere, culoarea acestora devenind verde deschis. Îngălbenirea începe dinspre margini, iar nervurile rămân verzi (pete decolorate între nervuri). Pot apărea deformări ale limbului – în formă de lingură – însoţite de înroşirea acestuia. Plantele sunt erecte, cu aspect rigid, iar florile au culoare galben-pal cu petale albicioase. Carenţa de sulf influenţează negativ producţia finală, întrucât se prelungeşte perioada de vegetaţie, scade numărul şi dimensiunea silicvelor, numărul seminţelor în silicve fiind şi el redus.
Se poate confunda cu carenţa de magneziu: apare aceeaşi clorozare a frunzelor, dar fără necrozarea acestora. Rapiţa este o plantă indicator pentru carenţa de sulf. Chiar dacă solul este deficitar în sulf, simptomele de carenţă apar în principal la rapiță şi doar secundar la cereale.
Recomandări. Este indicat aplicarea de sulfat de amoniu, care are şi rolul de reducere a pH-ului pe solurile bazice şi favorizează absorbţia fosforului; nu trebuie aplicat când plantele sunt îngheţate sau umede.
4. Cultura de rapiță: simptome ale carenție de mangan
Primele simptome apar pe frunzele tinere. Atât între nervuri, cât şi pe întregul limb foliar, se văd puncte clorozate (cloroza începe la o oarecare distanţă faţă de nervuri). Ţesutul clorozat se va necroza ulterior. Înflorirea este întârziată, având loc o dezvoltare deficitară a silicvelor, întârzierea coacerii şi a momentului recoltării. Se poate confunda cu deficienţa de sulf: cloroza apare pe întregul limb, nu începe de la margini, ca în cazul carenţei de sulf. Se poate confunda cu deficienţa de magneziu, fier, dar simptomele apar întotdeauna la frunzele tinere. La carenţa de fier nervurile rămân foarte clar delimitate, ţesutul din jur fiind total clorozat.
Simptomele apar mai ales în perioadele cu umiditate excesivă. Terenurile humificate, uşoare şi permeabile, cu pH peste 6,5 până la alcalin, solurile turboase, acide, cu amendamente exagerate de calcar, pot determina apariţia carenţei de mangan.
Recomandări. Pe terenurile uşoare, puţin alcaline, se va aplica sulfat de mangan; se pot utiliza şi îngrăşăminte cu reacţie acidă, ca de exemplu sulfat de amoniu şi superfosfat.
5. Cultura de rapiță: simptome ale carenței de zinc
Se manifestă prin piticirea plantelor, acestea au aspect de tufă şi internodii scurte. Dimensiunea frunzelor este redusă foarte mult şi uneori pot apărea cloroze ale acestora. Se întâlneşte pe solurile foarte acide sau pe solurile foarte alcaline, cât şi în cazul solurilor cu conţinut de humus foarte ridicat sau foarte calcaroase, dar şi acolo unde s-a aplicat o cantitate prea mare de gunoi de grajd.
Recomandări. Nu este indicată administrarea de săruri de zinc la sol, doar îngrăşăminte minerale şi foliare cu aport de zinc.
6. Cultura de rapiță: simptome ale carenței de cupru
Se manifestă prin deformarea, ofilirea şi moartea frunzelor tinere, necrozarea meristemelor apicale şi dezvoltarea deficitară a tuturor organelor. Internodiile sunt scurte, iar lăstărirea prematură.
În cazul clorozării frunzelor tinere, nervurile rămân verzi; fenotip asemănător cu al plantelor care suferă la secetă, ofilite, cu frunze moi. Inflorescenţa este comprimată, cu număr redus de flori şi silicve.
Se manifestă mai ales pe terenurile nou cultivate, foarte spălate, nisipoase, turboase, sărace în materii fertilizante, terenuri înierbate.
Recomandări. Este indicat aplicarea tratamentele cu fungicide cuprice care pot preveni carenţa în acest element.
Sursă: www.dekalb.ro
