Plantarea nucilor altoiți: Sfaturi pentru ca toți puieții să se prindă
Roxana Dobre -
Plantarea nucilor își are secretele sale pentru ca toți puieții să se prindă. Iar dacă nu faceți pasul pentru înființarea unei plantații de nuci, ci doar optați pentru acest arbore în curte, este bine de știut că nucul aduce o recoltă constantă anual dar are și o serie de beneficii dacă este plantat în gospodărie. Un nuc în curte alungă insectele nedorite, asigură umbră și răcoare în zilele caniculare, decorează și dă prestanță grădinii dar este și foarte rezistent la boli și dăunători. Mai trebuie spus că un nuc matur absoarbe o cantitate triplă de praf și noxe comparativ cu oricare alt pom, purificând aerul! De reținut însă că dacă vreți să plantați nucul în gospodărie trebuie să o faceți mai departe de casă, pentru că acesta are umbra foarte deasă și rădăcini adânci și puternice.
Iată tot ce trebuie să știi despre plantarea nucilor altoiți:
Alegeți soiuri altoite!
Soiurile altoite cresc mai repede și fac nuci multe și mari. Cumpărați mai mulți puieți, cel mai bine 3-5, pe care să îi plantați împreună.
Pentru condițiile din țara noastră, sunt recomandate în cultură soiurile cu fructificare terminală (autohtone sau străine) deoarece sunt mai rezistente la temperaturile scăzute din iarnă, decât cele cu fructificare laterală. În plus, majoritatea soiurilor cu fructificare laterală sunt cu mult mai sensibile la atacul de bacterioza nucului în condițiile din țara noastră. Soiurile românești cu fructificare terminală sunt mult mai bine adaptate condiţiilor ecologice și prezintă fructe de cea mai bună calitate, fiind competitive pe piețele internaționale.
Pentru plantarea nucilor altoiți alegeți un loc cu mult soare pentru că aceștia iubesc lumina și au nevoie de sol fertil și permeabil, cu pH neutru. Plantarea nucilor altoiți se face toamna, dar în prima iarnă au nevoie de protecție împotriva înghețului. Trebuie să acoperiți puieții cu fân și niciodată cu frunze pentru că acestea vor crește aciditatea solului, ceea ce nu convine nucului.
Dacă ne referim la plantaţiile de nuc cu rentabilitate ridicată trebuie să reținem că solul este unul dintre factorii care pot deveni restrictivi pentru realizarea unei astfel de investiții. Deşi se întâlneşte sporadic pe majoritatea tipurilor de sol, nucul solicită unele caracteristici definitorii ale solului, pentru o cultură rentabilă. Caracteristicile restrictive, chiar limitative ale solului pentru o cultură reuşită de nuc se referă la: adâncimea de explorare a sistemului radicular trebuie să fie de 1,0-1,5 m (peste 50% din rădăcini se situează între 20 şi 120 cm.); conţinutul de carbohidraţi cu CaCO activ în zona rădăcinilor să nu depăşească 10%; reacţia solului favorabilă este de (pH) 6,0-7,5, peste aceste limite apar probleme de toxicitate (la nivel alcalin se produce acumulare de Ca, Na, iar la nivel acid, de Mn). Nivelul apei freatice să se situeze sub adâncimea de 2,5-3,0 m;toleranță scăzută la conținutul ridicat de săruri solubile din sol.
Țineți cont de temperaturile din zona unde locuiți!
Temperatura este un factor limitativ pentru unele zone ale ţării iubitoare de căldură. Reuşeşte cel mai bine în regiuni cu temperatura medie anuală de 9,0-10,5°C, dar dă rezultate destul de bune şi în zone cu temperatura anuală de 8-9°C. Temperaturile orare optime ale speciei se situează între 15 și 28°C, iar cele absolute minime sunt de 7°C și maxime de 40°C (în afara intervalului temperaturilor absolute creșterea încetează).
Necesarul de ore de frig (între 0 și 7°C) din sezonul de repaus, este relativ scăzut și oscilează în funcție de soi între 600 și 700. În perioada repausului obligatoriu nucii se comportă bine la geruri de până la -24… Soiurile de nuc, cu fructificare terminală şi originare din zone climatice mai reci sunt afectate de temperaturile minime absolute de –25, -27°C (degeră mugurii micşti şi amenţii), în schimb la în schimb la cele de –28, -29°C sunt distruse ramurile anuale, iar la –30, -33°C, cele multianuale, iar pomii tineri pot fi distruşi în totalitate.
Soiurile de nuc cu fructificare, de provenienţă din zonele mai calde (Iran, Spania, California, China de Sud) sunt mult mai sensibile la temperaturile scăzute din iarnă. Aceste plante suferă pagube începând de la –20, -22°C, iar de la –26, -28°C pot fi distruse în totalitate. Din această cauză ele nu se cultivă decât în zonele, în care iarna temperaturile nu scad sub –10, -18°C.
Cultura nucului este dependentă de temperaturile minime absolute din iarnă şi mult mai puţin de temperaturile medii anuale (8 la 17°C). Temperaturile negative de -2°C înregistrate în timpul înfloritului pot produce distrugeri ale organelor florale (amenţi şi flori femele). Soiurile cu înflorire tardivă (după 1 mai) sunt mai ferite de efectele acestor temperaturi decât cele cu înflorire timpurie (5-20 aprilie).
Atenție! Plantele de nuc sunt afectate şi de temperaturile maxime de peste 30° sau în cazuri extreme 35°C din timpul lunilor iulie–august, în special dacă se menţin la acest nivel mai multe zile. Temperaturile minime şi maxime absolute provoacă (iarna şi vara) afecţiuni al scoarţei pomului (crăpături) şi de aceea este nevoie de protejarea trunchiului prin văruire.
Aplicați corect distanța și adâncimea de plantare!
Groapa pentru plantarea nucilor altoiți trebuie să fie de 60/60/60 centimetri. Puieții nu trebuie udați decât o singură dată dupa plantare. Rădăcinile se mocirlesc, adică se scufundă într-un amestec de apă, pământ și îngrășământ natural, gros ca o smântână, care trebuie să îmbrace complet rădăcina. Rădăcinile trebuie scurtate cu 2-3 centimetri înainte de plantare. Pentru plantarea nucilor altoiți trebuie să așezați pe fundul gropii o parte din pământul scos, după ce l-ați afânat bine. Acoperiți cu pământ și tasați. După plantarea nucilor altoiți formați un mușuroi, până la o înălțime de 20-30 centimetri, pentru a proteja rădăcina de îngheț.
Comparativ cu alte plante, nucul carpatic creşte viguros şi are dimensiuni mari ale habitusului. Această caracteristică, în corelaţie şi cu durata lungă de exploatare a plantaţiilor, impun un sistem de cultură cu distanţe mari de plantare. Practic, la nivel mondial se conturează următoarele sisteme de cultură:
–Sistemul clasic, cu plante de 1,0-1,2 m şi cu densităţi de 80-100 plante/ha
–Sistemul intensiv, cu plante de vigoare diferită:
– mici, cu fructificare terminală şi vigoare mare, cu distanţe de plantare de 9x9m; 9x8m; 8x8m şi densităţi de 123, 139 şi 156 plante/ha;
– mici, cu fructificare laterală şi vigoare medie, cu distanţe de plantare de 8x8m; 8x7m; 8x6m; 7x6m şi densităţi de 156, 178, 238 plante/ha;
– mici cu fructificare laterală şi conducere sub formă de gard fructifer, la distanţe de 6x5m, 6x4m şi densităţi de 333 şi 416 plante/ha.
În ţara noastră se utilizează sistemul clasic şi sistemul intensiv cu soiuri cu fructificare terminală. Sistemul clasic se aplică sporadic, pe suprafeţe reduse (500-5000 m ) şi în mod tipic pentru terenurile în pantă din zona dealurilor.
Sistemul intensiv, cu distanţe de 9×8 m (139 pl/ha) se foloseşte de 10-15 ani şi tinde să se extindă.
Pregătirea terenului în vederea realizării unei plantaţii intensive de nuc constă din următoarele lucrări tehnologice:
– delimitarea terenului alocat plantaţiei şi marcarea gardului de protecţie;
– defrişarea vegetaţiei lemnoase şi sau ierboase şi scoaterea acesteia în afara viitoarei plantaţii;
– modelarea porţiunilor de teren care favorizează acumularea apei sau împiedică trecerea utilajelor;
– fertilizarea cu gunoi de grajd, P şi K, la nivelul de 40-60 t/ha şi respectiv 100 P kg/ha şi 80 K kg/ha. Fertilizarea organică este necesară în mod deosebit la solurile sărace, dar posibilităţile existente de identificare de surse de gunoi de grajd sunt reduse;
– mobilizarea solului la 50-60 cm prin desfundare sau prin scarificare (două treceri perpendiculare), cu 2-3 luni înainte de plantare;
– arătura şi nivelarea uşoară a solului la 30-50 cm;
-discuire pe două direcţii, cu câteva zile înainte de plantare.
Distanța de plantare depinde și de caracterul plantației. Astfel la plantarea pe marginea drumurilor și șoselelor mai late de 10 m, se plantează la 15 m pom de pom și în așa fel ca să nu vină față-n față, ci pomii dintr-o parte a șoselei să fie plantați în dreptul jumătății distanței dintre pomii din cealaltă parte.
Apa este un factor esenţial pentru creşterea şi fructificarea nucului!
În condiţiile din România, nucul are nevoie de asigurarea necesarului de umiditate din sol prin irigare. Nucul este întâlnit în toate zonele cu precipitaţii de la 500 la 800 mm/an, dar pentru o creştere şi fructificare rentabilă are nevoie de completarea deficitului de apă din sol, mai ales când se manifestă fenomenul de secetă!
Deficitul de apă poate afecta creşterea lăstarilor, a fructelor, a producţiei şi calitatea acesteia. Apa în exces, pe terenuri argiloase cu drenaj necorespunzător poate provoca asfixia rădăcinilor sau debilitarea pomilor!
Scurtăm sau nu pomul, imediat după plantare?
Una dintre cele mai frecvente întrebări legate de plantarea nucului se referă la tăierea acestuia imediat după plantare. La înfiinţarea plantaţiilor materialul săditor poate avea înălţimi de 50-60 cm sau, mai mari până la 160 cm. Plantele se lasă să crească până la 120 cm şi se taie, iar cele peste 120 cm se scurtează. Primele ramuri se formează în zona de la 80 la 120 cm. Sub înălţimea de 80 cm se îndepărtează lăstarii care au apărut.
Din anul al II-lea, coroana începe să capete un contur clar, se lasă axul, iar de-a lungul axului se lasă 3-4 ramuri de schelet dispuse radial. Acest tip de coroană, cu ax liber vertical, este de fapt o piramidă mixtă, la care cele 3-4 ramuri de schelet se formează la 50-60 cm una de alta de-a lungul axului.
După formarea acestora, axul se scurtează. Pe şarpante se lasă sub-şarpante dispuse bilateral-altern, care la rândul lor au ramuri purtătoare de organe florifere. Coroana are capacitate maximă de fructificare după 8-12 ani!
