Petrisor Petrescu, latifundiarul bio
agrointeligenta.ro -
Este din Tulcea şi este considerat cel mai mare latifundiar din agricultura bio, un sector mai puţin abordat până acum de agricultorii români. In Top 50 fermieri, Petrisor Petrescu se afla pe locul 15 cu o avere estimata la 45-50 milioane de euro.
Petrescu administrează circa 12.000 de hectare de teren arabil, reunite în asociaţia Delta Dunării Organics, din care mai fac parte alţi 30 de fermieri. La o suprafaţă atât de mare, nici nu este de mirare că Tulcea a devenit principalul judeţ din ţară unde se practică agricultura ecologică. În 2012, grupul Agro Exim, compania lui Petrişor Petrescu care include acum şi businessul celor 30 de fermieri, a consemnat afaceri de circa 9 milioane de euro, creştere cu 20% faţă de 2011.
Principalele culturi sunt cele de porumb şi grâu bio, la care se adaugă floarea-soarelui, soia, coriandru, in, soia, năut, mazăre, rapiţă, orz, precum şi plante medicinale. Cea mai mare parte a producţiei pleacă la export, în ţări precum Elveţia, Franţa sau Germania, pentru că piaţa românească a produselor bio este abia la început. Floarea-soarelui cu sămânţă pestriţă o exportă în Germania, unde este folosită pentru un sortiment de pâine ecologică. Grâul dur îl exportă italienilor, care fabrică din el paste. În Danemarca şi Grecia exportă furaje pentru animale crescute în ferme ecologice. Chiar dacă sunt ani în care producţia scade pentru că nu foloseşte erbicide, Petrişor Petrescu susţine că obţine şi peste 9.000 de kilograme de grâu la hectar, respectiv 14 tone de boabe de porumb la hectar, de pe un teren bun aflat lângă braţul Sfântu Gheorghe.
Deşi lucrează pământul de peste 30 de ani, primii paşi în agricultura mecanizată i-a făcut oarecum tâmplător, acum 12 ani, odată cu cumpărarea unei combine cu care presta servicii pentru fermieri. Fiind nevoit să achite ratele la bancă în condiţii dificile, pe care nu le anticipase iniţial, a decis să arendeze primele suprafeţe de teren arabil în judeţul Tulcea.
Deşi agricultura ecologică este un domeniu la început de drum la noi, trebuie remarcat interesul în creştere din partea fermierilor pentru această nişă de piaţă. Un agricultor eco se poate aştepta, în general, la profit abia după patru ani de activitate întrucât numai procesul de tranziţie de la convenţional la eco presupune o durată de cel puţin doi ani pentru ajustarea tehnologiilor. În plus, un agricultor eco trebuie să fie pregătit să muncească mai mult, pentru că unele munci agricole, precum prăşitul şi plivitul, trebuie făcute manual sau prin mijloace fizice cum ar fi flacăra sau frigul. Erbicidele şi îngrăşămintele ecologice sunt scumpe, iar combaterea bolilor se face cu substanţe cuprice, cu sulf nativ sau cu extracte din plante.
