Cum se face tăierea în uscat la vița de vie. Tehnici și sfaturi
Roxana Dobre -
Tăierile în uscat, o lucrare importantă asupra butucului în perioada de repaus vegetativ al viţei de vie. Tehnologia de cultură a viţei de vie cuprinde un complex de măsuri, care realizate corect şi la momentele optime pot duce la obţinerea de producţii viticole de calitate şi mai ales la creşterea potenţialului de producţie.
În ceea ce priveşte momentul de executare, tăierile în uscat se pot face în tot cursul iernii adică începând din decembrie-ianuarie în plantaţiile cu conducere pe tulpini şi după dezgropat adică luna martie în plantaţiile din zona de cultură protejată.
Atenție! În plantaţiile care au suferit pierderi de ochi (peste 80%) tăierile în uscat se vor face în două etape: în prima etapă se execută o tăiere provizorie folosindu-se o sarcină de rod amplificată, repartizată pe coarde şi cepi după pornirea în vegetaţie, în momentul în care lăstarii au 3-5 cm lungime se revine cu tăieri de reducţie sau cu plivitul lăstarilor de prisos.
Una dintre aceste măsuri se referă la lucrarea de tăieri de rod, care este determinantă în programarea producţiei preconizate.
Ce elementele trebuie să avem în vedere când ne pregătim de tăierele în uscat ale viţei de vie?
- Determinarea viabilităţii ochiurilor;
- Stabilirea soluţiilor de tăiere în funcţie de nivelul pierderilor de ochi;
- Încărcătura de ochi recomandată;
- Executarea tăierilor de rodire în corelare cu formele de conducere a butucilor.
Determinarea viabilităţii ochiurilor
Deoarece soluţiile de tăiere sunt determinate de estimarea pierderilor de ochi din timpul iernii, acestea se stabilesc prin controlul viabilităţii mugurilor.
Se recomandă ca recoltarea probelor medii de coarde să se facă pe soiuri şi parcele de la butuci luaţi la întâmplare, situaţi pe diagonala parcelei. Se recoltează câte 20 coarde/ ha (câte o coardă de la fiecare butuc). Coardele se secţionează cât mai aproape de locul de inserţie, cu grosime normală, cu o lungime de 12-15 ochi. Coardele se etichetează menţionând data, soiul, parcela. Apoi se aşează în găleţi cu baza în apă şi se ţin timp de 24-48 ore într-o cameră încălzită la 18-20°C.
Putem testa viabilitatea mugurilor fie prin secţionarea longitudinală a ochilor, fie prin forţarea pornirii în vegetaţie.
- Secţionarea longitudinală se execută cu o lamă începând de la baza coardei spre vârf. Dacă culoarea este cafeniu-închis ochiul se consideră pierdut, chiar dacă secundarii sunt viabili.
- Pentru forţarea pornirii în vegetaţie, coardele se secţionează la 1.5-2 cm deasupra fiecărui nod. Butaşii obţinuţi se introduc în ordinea de pe fiecare coardă în orificiile unei tăvi cu apă şi se păstrează într-o încăpere încălzită. La temperaturi de 18-20°C, intrarea în vegetaţie are loc după 20-25 de zile, la temperaturi de 22-24°C, intrarea în vegetaţie se produce în decurs de 18-20 zile, iar la 28-30°C în 8-16 zile. Se notează viabilitatea (viabil sau mort) începând de la bază pe toată lungimea corzii.
Stabilirea soluţiilor de tăiere în funcţie de nivelul pierderilor de ochi
În funcţie de starea de viabilitate a ochilor, se vor aplica următoarele soluţii de tăiere:
| Nivelul pierderii (%) | Soluţia de tăiere |
| Pana la 20% | Tăiere normală cu atribuirea încărcăturii de ochi stabilită pe grupe de soiuri după potenţialul lor de producţie şi vigoare. |
| 20 – 80% | Tăieri de compensare cu condiţia ca încărcătura de ochi atribuită unui butuc să fie mai mare de:
– 60 ochi la soiurile cu vigoare redusă – 90 ochi la soiurile cu vigoare mijlocie – 120 ochi la soiurile cu vigoare mare |
| Peste 80% | Tăiere provizorie executată înainte de dezmugurit cu încărcătura de rod compensat repartizat la maximum pe coarde urmand ca definitivarea tăierii să se execute după pornirea în vegetaţie prin tăieri de reducţie sau plivit |
Încărcătura de ochi recomandată
În funcţie de soiul pe care l-ați ales pentru cultivare se recomandă diferenţierea încărcăturii de rod a vitei de vie:
| Încărcătura ochi/ butuc | Soiuri |
| 13-17 | Soiuri de calitate superioară:
Traminer roz, Chardonnay, Grasa de Cotnari, Muscat Ottonel, Tămâioasa Românească, Pinot Noir, Cabernet Sauvighon etc |
| 15-20 | Soiuri cu potenţial de producţie mijlociu:
Sauvignon, Fetească Albă, Riesling Italian, Merlot etc |
| 18-24 | Soiuri cu potenţial de producţie ridicat:
Fetească Regală |
| 22-28 | Soiuri cu potenţial de producţie ridicat cultivate în podgorii de mare producţie galbena, aligote, roşioară |
Executarea tăierilor în uscat la vița de vie
Tăierile de rodire la viţa de vie sunt desigur în strânsă legătură cu formele de conducere a butucilor. Condiţiile de mediu şi însuşirile soiurilor cultivate în podgoriile din ţara noastră determină utilizarea a 4 forme de conducere:
- Cordon pe tulpină – cea mai răspândită formă dintre tăierile în uscat la soiurile pentru vin: putem avea tăieri în verigi de rod (cordiţe + cepi) sau tăieri în cepi roditori (speroane). Forma în cepi roditori se practică cu bune rezultate la soiurile Fetească Regală, Aligote, Chardonnay, Pinot Gris, Cabernet, Merlot
- Guyot pe tulpină: se aplică în verigi de rod formate din coarde de diferite lungimi (în general de 8-12 ochi) şi din cepi de înlocuire de 2 ochi. Acest mod de tăiere se recomandă pentru soiurile care rodesc pe elemente de rod mai lungi (Fetească Neagră, Fetească Albă etc).
- Braţe înălţate cu înlocuire periodică: se practică în zone de cultură protejată în care temperaturile negative în timpul iernii survin cu mare frecvenţă. La această formă se aplică o taiere în verigi de rod (coarde + cepi de înlocuire sau cordiţe + cepi).
- Joasă (Guyot multiplu clasic): recomandată pentru zonele de cultură protejată si pentru soiurile mai sensibile la ger (ex. Merlot pe şes). Se practică tăierea în verigi de rod formate din coarde de diferite lungimi şi cepi de înlocuire.
