IOSIF ZIFCEAK reinventează irigațiile. SISTEMELE DIN CÂMP, alimentate cu APĂ COLECTATĂ ÎN BAZINE URIAȘE!
agrointeligenta.ro -
Familia Zifceak din Gătaia – județul Timiș, lucrează în jur de 10.000 ha, dar pe lângă prestează și servicii pentru alte 3.000 ha. Au investiții și în zootehnie și în energia verde și prestează servicii pentru gigantul Smithfield.
Recent Iosif Zifceak a finalizat și o fermă modernă de vaci de lapte, populată în prezent cu 1.700 de capete, dar cu capacitate de 2.000 de capete, la grad maxim de populare, prag pe care-l va atinge în curând. Iosif Zifceak va inaugura și stația de biogaz cu capacitatea de 1 MW, care e gata să fie conectată la sistemul energetic național, însă care e în stand-by din cauza unui aviz în curs de emitere.
Tocmai zootehnia și instalația de biogaz sunt cele care îl forțează pe Iosif Zifceak să investească în irigații la ferma Maxagro: ”Zona noastră este diferită de alte zone. E din cauza deficitului de apă în perioada de secetă, adică fix când e nevoia mai mare de apă în agricultură. În primul rând am demarat cercetarea de apă, de unde am putea face rost de apă. La noi în zonă nu sunt râuri, exceptând Bârzava, iar în perioada de secetă nu ne autorizează să captăm apa din Bârzava. La fel, pentru un foraj ca să irigi, nu ți se dă autorizația. Nu știu de ce. Dat fiind că asta e o problemă foarte mare, am început să ne documentăm, să căutăm ca să vedem care sunt pașii de urmat și ce trebuie făcut ca să obținem autorizație. Motivul refuzului din partea autorităților este că nu e apă. Când e secetă, scade pânza freatică. Atunci am căutat o soluție alternativă. Iarna avem aprobare să pompăm. Apele Române ne dau voie să tragem din râul care curge pe lângă noi. Avem niște bazine din pământ de la fostul ANIF, care erau folosite pentru Smithfield la depozitarea dejecțiilor. Le-am cumpărat și acolo am putea, când este excedent de apă iarna, să tragem cu pompele apa din râul Bârzava și să umplem acele rezervoare, iar vara să irigăm cu apa acumulată peste iarnă. Bazinele au maluri de pământ, sunt impermeabilizate și au un volum de 40.000 mc un bazin. Avem 4 bazine, care ocupă o suprafață de 4 hectare”.
Dezavantajul principal este că prin acest artificiu, un procent de 15-20% din apa stocată în bazinele deschise s-ar pierde prin evaporare în lunile de primăvară și de vară, până când ar ajunge să fie folosită la irigații. Ceea ce înseamnă costuri cu 15-20%, după cum explică Iosif Zifceak: ”Costurile fiind mai ridicate decât dacă am avea autorizare să luăm apa direct pe timp de vară, avem speranța să se dea de la Guvern ceva fonduri ca subvenții pentru irigații. Atunci am putea echilibra costul pe hectar. Însă și în cazul în care nu vor fi subvenții, noi tot suntem obligați să irigăm, pentru că îmi trebuie un minim necesar de porumb siloz, care trebuie să fie de cea mai bună calitate și asta doar prin irigații e posibil. Avem nevoie de un minim de 1.000 de hectare de irigat, pentru că ne dă o stabilitate la producția de furaj pentru vaci. Am terminat acel proiect de biogaz și ferma de vaci. Avem 1.700 de capete, dar targetul de efective, pentru ca instalația de biogaz să funcționeze cu costuri minime, e ca în fermă să fie 2.000 de capete. Așa ne-au calculat specialiștii. Ca să se asigure hrana pentru cele 2.000 de vaci, înseamnă că avem nevoie de 1.000 ha cultivat cu porumb siloz. Pe care nu-l putem face decât în regim irigat”.
Ca să compenseze extra-costurile date de pomparea pe timp de iarnă a apei pentru irigații, Iosif Zifceak încearcă să implementeze o tehnologie de irigat ultramodernă, care-i asigură economie la consumul de apă: ”O irigare prin picurare, pe furtun între rânduri, reduce consumul de apă pe hectar cu 60% față de irigatul prin pivoți. Am făcut o analiză. În afară de costul aducerii apei, investiția pe hectar m-ar costa 1.000 de euro. Am studiat irigatul prin picurare și ca tehnologie. Este foarte ușor. În momentul în care răsare porumbul, sau înainte, depinde când dorești, trece ca un fel de prășitoare care vine și îți plantează furtunul cu o mașinărie specială, care e automată. Pe 12 rânduri îți plantează odată, adică la fiecare două rânduri este un furtun. Poți să faci 50 ha pe zi fără probleme. Costul la hectar e de 1.000 euro cu pompe, iar în următorul an te mai costă 400 euro/ha furtunele îngropate, care se pierd. Ai două variante. Fie te costă 200 euro/ha în plus dacă vrei să utilizezi furtun biodegradabil, fie 200 euro/ha ca să le aduni. Dar cele vechi nu se mai pot refolosi”.
Miza lui Iosif Zifceak e integrarea producției zootehnice cu producerea de energie verde și găsirea unei soluții prietenoase cu mediul de eliminare a deșeurilor animale, care, odată cu trecerea prin instalația de biogaz, sunt transformate în îngrășăminte fără efecte secundare adverse pentru sol: ”În schimb, la biogaz ai costul foarte mic cu materia primă, dat fiind că ai fermă. În plus beneficiezi de apă caldă gratuit, curentul îl bagi constant în rețea, fiind biogaz și cel mai mare avantaj care este, e că nu mai ai probleme cu mediul, cu dejecțiile. A noastră va fi prima instalație integrată cap-coadă din România, în care pornești de la porumb siloz, ai fermă de vaci, în care curg dejecțiile direct în bazin, iar din bazin totu-i procesat automat, iar la final ai energie verde și îngrășământ pentru sol. Totul refolosești. Impactul pozitiv asupra mediului este foarte, foarte important, fiindcă astfel nu mai ai probleme cu mediul. Ai rezolvat problema mediului, fiindcă ce iese din instalația de biogaz, care extrage gazul și aciditatea din dejecții, reprezintă un procesat care este foarte bune pentru sol în loc de îngrășământ chimic”.
