Metode pentru protejarea pomilor fructiferi de îngheț
Roxana Dobre -
Protejarea pomilor fructiferi de îngheț este o grijă a proprietarilor de livezi care nu vor ca temperaturile scăzute să conducă la pierderea recoltei, poate chiar a investiției. Metodele prin care pomii se pot proteja de îngheț sunt diverse și, o parte dintre ele, limitate.
1. Protejarea pomilor fructiferi de îngheț. Perdeaua de fum
Metoda perdelei de fum se bazează pe principiul micşorării efectului radiaţiei nocturne cu ajutorul unui ecran protector de fum generat de o substanţă fumigenă. Perdeaua de fum împiedică răcirea solului şi a pomilor, reducând efectul radiaţiei nocturne.
Se recomandă folosirea unor substanţe care să producă un fum persistent în jurul pomilor. Aerosolii produşi trebuie să fie de culoare albă, întrucât au o mai mare putere de reflecţie şi împiedică astfel producerea radiaţiei nocturne.
Resturile organice pot fi formate din paie umede, turbă, gunoiul păios, crengi sau frunze precum și rumegulul de lemn umectat, se așează în diferite puncte din livadă în grămezi, astfel ca după aprinderea lor să se realizeze o perdea de fum de intensitate egală în toată livada. Grămezile trebuie să aibă 1,5 m în diametru și 0,80 m înălțime. În interiorul lor se așează material mai uscat care întreține arderea, iar spre exterior material organic umectat, pentru a asigura o ardere lentă și producerea unei cantităâi cât mai mari de fum și vapori de apă.
La 1 ha de livadă este necesar să se instaleze 100-200 grămezi fumigene; fumul rezultat din arderea lor asigură creșterea temperaturii cu 1- 1,5 grade C. Perdelele de fum se realizează și prin arderea brichetelor speciale confecționate din clorură de amoniu, naftalină și alte substanțe fumigene; la 1 ha se ard în acest caz 8-10 brichete pentru a acoperi livada cu o perdea groasă de fum și a ridica temperatura aerului cu 1,9-2 grade C.
2. Protejarea pomilor fructiferi de îngheț. Încălzirea aerului din livadă
Se poate realiza cu ajutorul unor sobiţe speciale, arzătoare sau pur și simplu un foc în aer liber. Încălzirea se poate executa cu combustibil (reziduuri de petrol, motorină, ţiţei. O sobiţă de mărime mijlocie, poate încălzi o suprafaţă de circa 50 de metri pătrați și poate proteja pomii până la temperaturile de -6…-7°C. Cele mai cunoscute sobițe sunt cele de tip Bujorean, denumite antibrumar (inovaţie a prof. Gh. Bujorean de la Institutul agronomic din Timişoara). Sobiţele trebuie aşezate în zigzag.
Indiferent de modul cum se realizează, încălzirea aerului determină formarea curenţilor de convecţie. Aerul cald se ridică până ce întâlneşte un alt strat de aer având aceleaşi temperaturi şi densitate, fiind înlocuit de cel rece din zonele neîncălzite. În acest mod se elimină inversiunile termice de radiaţie.
3. Protejarea pomilor fructiferi de îngheț. Vântul artificial
Se realizează cu ajutorul unor instalații de ventilare, care amestecă și înlocuiesc aerul rece de la suprafața solului cu aerul mai cald din straturile superioare.
Încălzirea aerului din livadă se poate face și cu ajutorul unor sobițe speciale, confecționate din tablă de 2 mm grosime, în care se pot arde: motorină, petrol, uleiuri minerale uzate etc. Aceste sobițe consumă în medie câte 3-4 l de combustibil pe oră. Ele se instalează între rândurile de pomi, la distanță de 7 m una de alta încât la ha sunt necesare 150-160 de astfel de sobe. Cu ajutorul sobițelor se pot combate scăderile de temperatură până la minus 6 grade Celsius.
4. Protejarea pomilor fructiferi de îngheț. Mărirea umidităţii aerului sau ploaia artificială
Se face cu ajutorul aspersoarelor care pulverizând apa în atmosferă ridică temperatura aerului cu 2-4°C. Irigaţia prin aspersiune se declanşează cu câteva minute înainte de apariţia îngheţului (la avertizarea Institutului meteorologic). Stratul de gheaţă, care se va forma pe ramuri, devine un strat izolator, care împiedică răcirea ramurilor, menţinând în acelaşi timp la exterior temperatura foarte apropiată de 0°C. Instalaţiile de aspersoare sunt rentabile când pot fi folosite ulterior la udarea pomilor şi aplicarea îngrăşămintelor.
Reușita combaterii înghețului cu ajutorul aspersiunii este condiționată de: pulverizarea foarte fină a apei, uniformitatea distribuirii ei și continuitatea pulverizării pe toată perioada înghețului. Instalația de aspersiune se pune în funcțiune în momentul când temperatura aerului la înălțimea de 1,5 m deasupra solului a atins valoarea de 0 grade C cu tendința de scădere. Stropirea se oprește atunci când temperatura aerului s-a ridicat la 1 grad C și are tendința de creștere și gheața s-a topit.
5. Protejarea pomilor fructiferi de îngheț. Aplicarea corectă a tehnologiei
Aplicarea tehnologiei de cultură conform specificului de exploatare (irigaţie raţională, administrare îngrăşămintelor şi substanţelor inhibitoare, în scopul limitării creşterii, şi crearea condiţiilor de călire), asigură pomilor o bună rezistenţă la îngheţ. Prin întârzierea pornirii în vegetaţie şi a înfloririi se pot evita înghețurile tardive.
Spre exemplu, practica a demonstrat că aplicarea tăierilor în verde la cais sporeşte rezistenţa la frig şi întârzie pornirea în vegetaţie. În iernile cu zăpadă se recomandă strângerea şi tasarea zăpezii la baza pomilor. Prin topirea lentă a zăpezii, temperatura se menţine joasă la nivelul rădăcinilor, iar pomii întârzie să intre în vegetaţie.
În vederea prevenirii brumelor şi îngheţului, la înfiinţarea plantaţiilor trebuie evitate văile în care se manifestă fenomenele de inversiune termică. Nu se înfiinţează plantaţii superintensive cu pomi pitici în zonele unde stagnează aerul rece.
6. Protejarea pomilor fructiferi de îngheț. Genetică adaptată
Pentru a evita pagubele provocate de îngheţ se recomandă crearea şi folosirea soiurilor rezistente la temperaturi scăzute, a soiurilor cu repaus profund de lungă durată şi perioadă de vegetaţie redusă. Din nefericire, la unele specii (cais) nu sunt cunoscute soiuri care să aibă un repaus profund de lungă durată şi de aceea pomii sunt surprinşi în plină floare de îngheţurile târzii, fiind afectată producţia.
7. Protejarea pomilor fructiferi de îngheț. Aplicarea unor tratamentele specifice
Îngrăşămintele cu fosfor şi potasiu sporesc rezistenţa la îngheţ, iar excesul de azot o slăbeşte. Tratamentele fitosanitare cu ulei sau soluţie sulfo-calcică întârzie cu 8-10 zile intrarea în vegetaţie. O întârziere de 14-20 zile se obţine la înfloritul cireşului şi piersicului, folosind tratamentul cu acid naftilacetic sau cu săruri de sodiu, în doze de 100-150 mg/l apă, aplicat în luna august.
