SEMINȚE DE ACEEAȘI CALITATE, obținute prin METODE DIFERITE!
Horia-Victor Hălmăjan -
A.I.S.R. (Alianţa Industriei Seminţelor din România) ne-a mai liniștit puțin: „limitele inferioare impuse de legislația națională în ceea ce privește germinația sunt aceleași ca și în celelalte state membre”.
De ce au seminţele produse în Franţa germinație bună?
Xavier FOUEILLASSAR, specialist din cadrul Institutului Arvalis din Franța (agrinet.ro/content.jsp?page=268&language=1), crede că normele de calitate practicate de intreprinderile și producătorii francezi sunt, în general, mai stricte decât regulile legislației de bază, atât în ce privește operațiunile din câmp, cât și cele din laboratoare.
Sistemul de control pentru producţia de seminţe de porumb destinate semănatului din Franţa este considerat printre cele mai bune din lume. Iată și de ce:
În loc de 5 inspecții oficiale in câmp (numărul minim cerut de legislație), se fac 12.
Fiecare producător primeşte un ghid realizat pentru fiecare parcelă, care trasează precis întreaga tehnologie: aplicarea îngrăşămintelor, momentul semănatului pentru fiecare linie, schema de semănat, controlul buruienilor etc.). Respectarea acestor reguli este verificată de către un inspector pentru 140 ha (5-6 fermieri) şi de către tehnicieni (care coordonează fiecare 5 inspectori).
În zonele protejate pentru producerea seminţelor de porumb nu se poate cultiva porumb boabe. Zona pe care am vizitat-o se întindea pe 75.000 ha. Porumbul siloz pentru fermele mixte (în care se cresc vaci de lapte) se cultivă folosind o tehnologie asemănătoare cu cea pentru loturile de hibridare: se seamănă un amestec de linii „mamă şi tată”. Liniile mamă sunt androsterile (nu produc polen) şi au caracteristicile specifice porumbului siloz, iar liniile tată sunt cele care sunt folosite în loturile de hibridare aflate în preajma câmpului respectiv. Producţia de porumb siloz este mai mică cu cel puţin 20% decât în cazul folosirii unor hibrizi specializaţi), dar este singura variantă posibilă.
Cu toate acestea, există ca peste tot și nemulțumiți, care vor cu tot dinadinsul să cultive porumb pentru consum în mijlocul proprietății lui, înconjurată de loturi de hibridare. Încăpăținați, seamănă porumbul pentru consum, dar sunt obligați să-l întoarcă.
Condițiile din România sunt puțin diferite din punctul de vedere al metodelor de producere a seminţelor, în sensul că nu există zone protejate. Chiar fără ele se îndeplinesc standardele de calitate așa cum ne garantează AISR pentru seminţele certificate. Marile ofuri rămân desigur seminţele din pătul și cele certificabile (presupusul „surplus„ de la unii multiplicatori de seminţe).
Există însă și variații mari în tehnologia de producere a seminţelor hibride de la o companie la alta, dar nu este nicio problemă atâta timp cât seminţele au calitatea dorită.
Folosind criterii mai îndrăznețe, cum ar fi izolarea biologică în timp (un lot de hibridare poate fi amplasat lângă o parcelă cu porumb de consum, dacă înflorirea este suficient de decalată între liniile consangvinizate și hibridul comercial), unii fermieri reușesc să îndeplinească standardele de calitate cu mai puțin efort. La porumb nu a fost utilizat prea des acest procedeu, aparent destul de riscant, de vreme ce regulile EU prevăd un spațiu de izolare fizic de 200 m pentru loturile de hibridare și 300 m pentru liniile consangvinizate. La floarea-soarelui s-a folosit această formă de izolare biologică în timp și la INCDA Fundulea.
Concluzie. Avem toate motivele economice să fim mulțumiți că seminţele produse în Romania sunt exportate deoarece îndeplinesc condițiile de calitate, cum la fel, nu ar trebui să ne îngrijoreze faptul că primim seminţe din Franţa.
Ar mai fi de rezolvat câteva probleme prin colaborarea dintre AISR, fermieri și cercetători din mediul universitar sau din rețeaua ASAS. Iată una dintre ele:
Păstrarea vigorii seminţelor
Destul de des în ultimul timp, fermierii din sudul țării (mai ales ei, dar din păcate și din alte zone, în special din Moldova), cumpără sămânţă de rapiţă, dar nu o mai seamănă, deoarece nu au putut pregăti patul germinativ în bune condiții. Fermierul este obligat în aceste situații să păstreze sămânţa. Uneori o poate returna la distribuitori. Dar problema rămâne: anul viitor sămânţa va trebui valorificată, dacă își păstrează germinația în limitele standardului de calitate.
Facultatea germinativă evoluează în timpul păstrării în funcţie de mai mulţi factori; genetici, condiţiile în care sămânţa a fost produsă (condiţiile climatice din parcelă) şi recoltată şi tratamentul seminţelor.
Semințele de rapiţă se păstrează cel mai bine, urmează porumbul şi apoi cerealele păioase. Au fost întâlnite cazuri când germianţia la rapiţă după 3 ani de păstrare a fost între 97%-100%, iar germinaţia loturilor produse în anul respectiv nu a depăşit 95%.
Sămânţa de cereale nevândută, netratată, se poate şi ea păstra, dar în proporţie mai mică decât cea de porumb, şi datorită faptului că, din cauza normelor mari de semănat, este necesar un spaţiu mult mai mare de depozitare. Se observă diferenţe între germinaţia seminţelor după păstrare, între seminţele tratate şi netratate, bineînţeles, în favoarea seminţelor netratate. Este dificil însă de cuantificat care tip de produs are un impact mai mare: fungidele sau insecticidele. Dacă fermierul primește seminţe netratate cu insecticide, va avea puțin timp la dispoziție să le trateze în instalații industriale, în primul rând pentru că așa prevedeau până acum derogările pentru utilizarea neonicotinoidelor și apoi pentru că seminţele de rapiţă și de floarea-soarelui nu trebuie tratate cu betoniera.
La semințele păstrate cel puțin 1 an, este foarte important ca acestea să aibă și vigoare corespunzătoare, adică să răsară uniform, chiar și atunci când condițiile de germinație nu sunt favorabile (temperatura, umiditatea și densitatea aparentă a solului).
Fotografia reprezintă un lot de hibridare din Franța (sursa: FNPSMS – Fédération Nationale de la Production des Semences de Maïs et de Sorgho)
