Slujitor al Domnului şi doctor în horticultură: Costel Vânătoru este ”părintele” a 22 de soiuri noi de legume obţinute prin cercetare

agrointeligenta.ro - 27 februarie 2015 08:52

Costel Vânătoru este un nume notoriu atât printre cercetătorii în horticultură, cât şi în lumea bisericii. S-a născut pe 10 octombrie 1967, în localitatea Lopătari, judeţul Buzău. Este în acelaşi timp slujitor al Domnului şi doctor în horticultură, coordonator al Laboratorului de Genetică şi Ameliorare din cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău. Este de părere că cele două „misiuni” ale sale, care par a fi total opuse, pot coexista, crezul său fiind acela că prin cercetare nu face altceva decât să descopere creaţia lui Dumnezeu.

„În timpul liceului am început să dobândesc dragoste către horticultură pentru că făceam astfel de activităţi agricole în timpul studiilor, iar vara veneam şi făceam practică la Staţiunea de Cercetare Legumicolă”, a spus Costel Vânătoru.

În timp, a început să îi placă din ce în ce mai mult activitatea pe care o desfăşura în timpul orelor de practică, iar din cauza situaţiei materiale precare s-a angajat la Staţiunea Legumicolă, iniţial ca muncitor, iar după 1990 a fost adus la Cercetare. ”Fiindcă aveam doi fraţi mai mari la studii şi posibilităţile materiale ale părinţilor erau reduse, a trebuit să fac contract cu această unitate, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău. Am venit aici, la staţiune, urmând practic un traseu programat de către partid. Am fost repartizat la muncă foarte grea şi mi-am adus aminte de cuvintele mamei, care spunea că numai cu credinţă poţi merge înainte şi trece peste toate încercările”, a povestit Costel Vânătoru pentur Adevărul.

Costel Vânătoru lucrează de peste 30 de ani în horticultură. A fost muncitor, şef de echipă, tehnician, inginer, cercetător ştiinţific, director de instituţie. A obţinut titlul de doctor al Facultăţii de Horticultură din cadrul USAMV Bucureşti şi este cercetător ştiinţific principal gradul II. În prezent conduce Laboratorul de Genetică şi Ameliorare al Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău. În 2010 a fost ales membru asociat al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a României, iar din 2012 este membru corespondent. Membru al Societăţii Internaţionale a Horticultorilor, de la Bruxelles, autor a cinci cărţi de specialitate, a susţinut 96 de referate ştiinţifice, dintre care 27 internaţionale.

De-a lungul anilor, cercetătorul a reuşit să creeze mai multe soiuri de legume, de la roşii, până la castraveţi sau cicoare. „Primul soi a fost unul de tomate de industrie. Am fost ajutat şi de către soţia mea în timpul său liber şi scotea seminţe din liniile mele, le punea în recipiente şi scriam pe fiecare ce este acolo şi, mai mult, noi dormeam cu ele în cameră. Prima linie a primit numele soţiei mele, Cristina, numai că a fost schimbat în Cristinica pentru că mai erau şi alte soiuri cu acest nume”, ne-a spus cercetătorul.

Costel Vânătoru este ”părintele” a 22 de soiuri noi de legume obţinute prin cercetare: 15 soiuri clasice omologate şi brevetate, 3 hibrizi, şi alte 4 soiuri pentru care se aşteaptă răspuns de la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci în vederea brevetării. ”Pe lângă colecţiile bogate de tomate, ardei, vinete, fasole, am pus un mare accent şi pe aclimatizarea de noi specii în ţara noastră, pentru că puţini ştiu că din tot ceea ce cultivăm noi astăzi, majoritatea nu sunt de la noi. Sunt specii aduse în ţara noastră de cineva, într-un anumit timp. Spre exemplu, Ştefan cel Mare nu a mâncat tomate, pentru că ele au fost aduse în ţara noastră undeva după anul 1835. Foarte târziu au pătruns şi în Europa, după 1600 în Germania, Franţa, Italia, dar atunci ca plantă ornamentală şi, în timp, s-a ajuns la tomata ca aliment, pentru consum”.

De asemenea, Vânătoru a coordonat echipa care a aclimatizat castravetele amar, pentru diabet. În 1992 l-a adus în România pentru prima dată şi a lucrat intensiv la aclimatizare, originar fiind din Tibet, Nepal, China şi din alte zone ale lumii. S-a obţinut un soi uniform, iar în prezent poate fi cultivat cu succes în spaţii protejate şi în câmp, şi este foarte sănătos. Acest castravete mai este numit şi „insulina verde“, fiind foarte aproape de insulina-medicament.

După Revoluţie, şi-a urmat visul şi a ajuns slujitor al lui Dumnezeu

Înainte şi după terminarea programului la staţiunea de cercetare dar şi la sfârşit de săptămână, Costel Vânătoru merge la Catedrala Arhiepiscopală, unde slujeşte ca preot. Iniţial, făcea uşi sau sculpturi pentru biserici şi a fost remarcat de Arhiepiscopul Buzăului, Epifanie Norocel, care l-a încurajat să meargă la Facultatea de Teologie.

În 1996 a început cursurile acestei facultăţi şi în scurt timp a început să slujească. „Este un lucru plăcut pentru că trec de la cultură la agricultură, dar în ambele cazuri îţi trebuie multă ştiinţă ca să poţi modela creaţia lui Dumnezeu. Dacă înainte de a fi preot aveam misiunea de a mă ruga pentru sufletul meu şi pentru păcatele mele, acum ca preot trebuie să mă rog pentru toţi cei care vin la biserică”, ne-a spus preotul.

S-au scurs aproape două decenii de când Costel Vânătoru a început să îşi împartă timpul şi pasiunea între meseria de inginer şi rolul de slujitor al altarului. ”Amândouă sunt misiuni, pentru că în cercetare lucrăm cu plante vii, pe care nu le putem lăsa ca într-o altă meserie, vinerea, ca să revenim lunea la serviciu, pentru că riscăm să le găsim moarte, fie pentru că n-au fost udate la timp, fie că au suferit de frig, fie din alte cauze. Ambele sunt misiuni şi, lucru important, nu sunt într-o rivalitate, ci se completează reciproc, fiind dedicate omului: hrană trupească şi sufletească”, a spus Costel Vânătoru.

Sursa: Adevărul.ro