Povestea emoționantă a unui ieșean fără picioare: Marinel lucrează în grădină, plantează viță de vie și taie lemne la fel ca un om în toată puterea
Roxana Dobre -
Marinel Simireanu a împlinit 40 de ani și nu se dă în lături de la muncile agricole. De dimineață până seara sapă, desfundă, taie lemne sau scoate cartofi. În jurul casei sale din Costești, județul Iași, și-a plantat singur vița de vie, are grijă de roșii, ardei și vinete. În plus are și câteva păsări pe care le crește cu mare drag. Aceste munci, obișnuite pentru orice gospodar, înseamnă însă pentru Marinel un efort supraomenesc: de când avea 19 ani tânărul și-a pierdut ambele picioare.
Destin frânt la numai 7 ani
Părăsit de mamă la 9 ani și crescut la casa de copii, bărbatul are o poveste tulburătoare și este un exemplu excepțional de ambiție, speranță și credință neștirbită în Dumnezeu.
Destinul lui Marinel a fost “frânt” încă de la vârsta de 7 ani când un frate mai mare i-a scos ochiul stâng cu foarfeca. “Dintr-o joacă”, spune Marinel fără vreo urmă de ranchiună. Această “joacă” din copilărie avea să îl coste însă pe bărbat mai târziu chiar viața.
Ajuns la o vârstă “matură”, după ce a terminat ciclul gimnazial bărbatul nu a avut posibilitatea să își continue studiile. A încercat în nenumărate rânduri să își găsească un loc de muncă, însă societatea l-a respins din cauza defectului de vedere pe care omul îl avea. Refuzat de zeci de ori și rămas fără speranță, Marinel a luat atunci o decizie cruntă. S-a aruncat în fața trenului într-un moment de slăbiciune și depresie.
Un moment de rătăcire
Chiar dacă a vrut să își ia viața, Dumnezeu a avut alte planuri cu el. A privit moartea în ochi iar această clipă l-a făcut mai puternic, mai plin de speranță și mai ales mai încrezător.
“A fost un moment pe care nu mi-l explic și nici nu îmi amintesc exact cum s-a întâmplat. A fost o rătăcire de moment. Singur pe lume și respins de societate am luat atunci această decizie. A fost o tentativă de sinucidere din care am supraviețuit. Dar am plătit un “tribut” enorm: picioarele. Poate a fost modul lui Dumnezeu de a mă “certa” pentru gestul meu necugetat. Am învățat atunci că Dumnezeu mă iubește pentru că altfel nu mă lăsa în viață. Practic m-am născut a doua oară”, mai spune Marinel.
Și cum orice om merită a doua șansă, această încercare i-a dat bărbatului mai multă putere și ambiție decât avea înainte. Acum, la 40 de ani, Marinel privește înapoi cu împăcare sufletească și spune că se simte mult mai puternic. “Mă simt mult mai puternic acum. Totul este să ai voință în viață. Poți să fii complet chiar dacă îți lipsesc picioarele, mâinile sau cine știe ce alt defect să ai”, mai spune Marinel.
“Munca mă ține în viață”
Marinel muncește zilnic în mica grădină pe care o deține. Singurul sprijin pe care îl primește vine din partea unuia dintre cei 8 frați pe care îi are și a nepoților.
“Muncesc în grădină, în vie, tai lemne. Cultiv roșii, ceapă, ardei, cartofi. Dacă pot să muncesc, o fac. Nu vreau să cer altora când există posibilitatea să mă autogospodăresc. Nu pot să stau degeaba, vreau în permanență să îmi pun mâinile la contribuție. Plus că dacă stau degeaba îmi pierd și puterea din brațe și după aceea nu mai am echilibru”, ne povestește omul.
Are o seninătate în voce cum rar întâlnești și pare că nu știe definiția expresiei “nu pot”.
Marinel are și 7 găini, un cocoș, 2 căței și o pisică. Se străduiește să le întrețină deși indemnizația pe care o primește de la stat este de 340 de lei. Din acești bani omul trebuie să supraviețuiască lunar. Nu se plânge însă și spune că este recunoscător măcar că nu suferă de vreo boală astfel că nu este nevoit să mai dea bani și pe medicamente.
Dragostea nepoților l-a făcut să meargă mai departe
Vorbește de un “medicament” permanent care nu necesită bani, și anume dragostea celor trei nepoți care îi sunt alături necondiționat.
“Datorită lor pot spune că am reușit să merg mai departe. Fratele mă ajută fiind și însoțitorul meu. Ei sunt familia mea și sincer, dacă cei trei nepoți nu existau, nu cred că aveam putere să merg mai departe”, ne mai spune bărbatul.
El își amintește că atunci când și-a pierdut picioarele, unul dintre nepoți, mic la acea vreme, a început să plângă și i-a spus lui Marinel că nu vrea să îl piardă. A fost ”lumina” care i-a dat putere bărbatului, l-a ajutat să înțeleagă că fiecare om este dator să își trăiască viața pe care Dumnezeu i-a dat-o.
Primăria îi cere impozit și i-a tăiat ajutorul de încălzire
Din indemnizația infimă pe care o primește, omul trebuie să plătească și impozit pe casa în care locuiește. Chiar dacă imobilul este pe numele tatălui decedat iar el, ca persoană cu handicap, ar trebui să fie scutit de la dările datorate statului. Nici ajutor de căldură nu primește de la Primărie având în vedere că banii de care dispune sunt foarte puțini.
„Ajutorul de încălzire mi-a fost tăiat din 2011 după ce tatăl meu a murit, pe motiv că nu am acte pe imobil. Eu nu am putut să dezbat moșternirea pentru că nu îmi permit financiar. Actele sunt încă pe numele tatălui, de aceea plătesc și impozit pentru casă. Chitanța este pe numele tatălui, deși este mort. Dar așa este la noi”, spune cu mâhnire Marinel.
Porcul de Crăciun, doar un vis frumos
Marinel se deplasează mai mult cu ajutorul mâinilor decât cu căruciorul din cauza drumurilor pietruite care îi îngreunează deplasarea. Acum că vine, frigul bărbatul încearcă să strângă lemne cu care să se încălzească la iarnă. Are în plan ca din puținii bani pe care îi primește de la stat să mai pună deoparte pentru a avea ceva pe masă de sărbători. Despre porc de Crăciun nici nu poate fi vorba, iar micile bunătăți pe care fiecare om le pune pe masă sunt doar un vis frumos pentru Marinel.
“La porc nici nu visez măcar. O să încerc să pun deoparte ceva bani pentru perioada sărbătorilor dar este greu din 340 de lei. Ce să tai, ce să păstrezi…”, mai spune bărbatul.
Ajutor venit de departe
Alături îi sunt și alți oameni minunați, tot cu handicap, care poate înțeleg cel mai bine suferința bărbatului. Chiar la momentul în care am vorbit cu Marinel, se pregătea să primească un ajutor venit din partea unor italieni care s-au oferit să îi renoveze 2 camere și să le transforme în bucătărie și baie. Cu ajutorul lor, bărbatul nu va mai fi nevoit să iasă din casa pe gerul cumplit al iernii ce se anunță.
“Ajutorul vine de la biserica Valmontone din Italia. Au început de astăzi lucrarea și vor să termine până când se instalează frigul. Îi ajut și eu cum pot și nu mă dau înlături să pun mâna pe un târnăcop și să mă apuc de dărâmat. Munca nu mă sperie, din contră, mă ține în viață”, mai spune bărbatul.
