Ne mor fermele de vaci! Cine câștigă nesimțit din prețul laptelui la raft?

În ultimii trei ani, România a pierdut jumătate din efectivele de vaci. Nu ni le-a furat nimeni, nu a dat nici vreo molimă în satele românești. Realitatea e mult mai cruntă: vitele au fost sacrificate pentru că micii crescători au renunțat la animalele dragi pe care pur și simplu nu mai aveau cu ce să le țină. Doar anul trecut, când s-a tras linie, pierdusem 30% din bovine – o statistică neagră de care atârnă prețul prăbușit al laptelui.

Potrivit liderilor din acest sector, un țăran ia între 70 și 80 de bani pe litru. Doar cei care sunt o forță în piață sau sunt în cooperative merg până la 1,25 de lei pe litru. În rafturi, însă, prețurile au rămas la fel, poate chiar mai ”umflate” pe ici-colo la 4,5 lei pentru cutia de un litru. Și nu poți să nu te întrebi unde se duc banii, cine câștigă și cine pierde din afacerea laptelui românesc?

”Pe lanțul de producția laptelui, de la fermier, procesator, comerciant, distribuția profitului este total-total fără legătură cu costurile de producție și cu eforturile fermierilor. Dacă ne uităm la țiței, unde barilul a scăzut prețul și noi cumpărăm benzină la fel de scumpă, nici la raftul magazinului nu se vede ieftinirea laptelui. (…) Lucrurile, undeva scapă de sub control și sunt în neregulă. Laptele de la poarta fermei astăzi pleacă, în funcție de cantitatea de lapte pe care o livrează fiecare fermă, de la 0,7-0,8 lei, până la 1,25 lei pe litru. În condiții de productivitate și competitivitate corectă, o fermă care vinde lapte cu 28-30 de eurocenți pe litru și cu o producție de 25 de litri pe cap de vacă, poate să fie rentabilă. În alte condiții, discutăm de pierderi”, a declarat luni, într-o conferință de presă, Nicușor Șerban, crescător de vaci de lapte și președintele Asociației Holstein.RO.

Fermierii dau din umeri când sunt întrebați cum ajunge prețul laptelui la 4-5 lei la raft. Recunosc însă că e o diferență care îi pune pe gânduri. ”Cineva câștigă nesimțit de mult și trebuie să o spunem românește și apăsat”, este declarația președintelui Federației crescătorilor de Bovine din România, Claudiu Frânc.

Marea durere a fermierilor români nu este doar prețul mic, ci faptul că văd cum, în alte state, crescătorii de vaci de lapte sunt sprijiniți să reziste și chiar să cucerească noi piețe. Piețe precum cea din România unde 30% din lapte vine din comerțul intracomunitar. Nu sunt importuri propriu-zise, dar nici lapte românesc nu-i.

”Unul dintre motivele pentru care procesatorii spun că aduc lapte din afară ar fi că este mai ieftin. În condițiile în care noi producție facem cât polonezii și ungurii, costurile de producții sunt asemănătoare, cum pot ei să vândă mai ieftin? Răspunsul îl știm: au o susținere suficient de puternică în țara lor”, explică Nicușor Șerban.

Crescătorii de vaci își aduc aminte cum, în 2007, când s-a introdus un ajutor de 30 de bani pe litru, efectivul de animale a crescut, iar producția de lapte s-a ridicat de la 700.000 de tone la 1,4 milioane de litri în 2010, când sprijinul a încetat să mai fie plătit. Dispărând acești bani, într-un singur an, producția de lapte procesat s-a prăbușit înapoi la 800.000 de tone deși nu a fost vreun an de criză sau vreo secetă. ”600.000 de tone de lapte au trecut în economia neagră.”, este explicația pe care o găsește Claudiu Frânc.

Pentru o scurtă perioadă de timp, reluarea acestui ajutor plătit pe litrul de lapte ar putea fi salvarea fermelor românești. Așa că liderii din sector au cerut să li se acorde, pe o perioadă limitată, un ajutor de 50 de bani pe litru. Cam cât primesc și fermierii unguri în aceste vremuri grele.

Crescătorii nu își pun speranțe nici în subvenții, nici în ajutoare de minimis ce se vor plăti abia la anul și nici sprijinul de 8,7 milioane de euro de la Comisia Europeană nu le ușurează prea mult viața. ”Acele 8,7 milioane de euro, dacă faceți o socoteală, la mine la fermă ajung 3 euro pe cap de vacă, adică zero barat”, spune Nicușor Șerban, care, despre ajutorul de minimis de 15.000 de euro pe an spune că va ajunge la timp pentru a plăti coroanele și jerbele fermelor și animalelor sacrificate în criză.

La urma urmei, fermierii români nu cer imposibilul. De fapt, ei cer ce alte state deja dau crescătorilor lor. Cer egalitate în Uniunea Europeană, ceva ce credeam că vom găsi odată cu aderarea. În schimb, la cum arată lucrurile, în câțiva ani, vom fi țara în care vom uita gustul laptelui românesc și al brânzei cu aromă  de pășune, cum lăuda mai zilele trecute comisarul Phil Hogan telemeaua neaoșă din Carpați.

Foto: Flickr.com/Photos de Tibo

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*


ARIOSO