Schema de fertilizare la cultura de rapiță. Cât și când aplicăm îngrășămintele cu azot pentru a crește producția

Gabriela Gimbășanu - 26 septembrie 2016 15:08

Schema de fertilizare la cultura de rapiță. Cât și când aplicăm îngrășămintele cu azot pentru a crește producția

Fertilizarea culturii de rapiță – o componentă importantă a tehnologiei de cultură, ținând cont de faptul că rapița de toamnă se numără printre culturile cu cele mai mari nevoi faţă de elementele nutritive, având consumuri specifice foarte ridicate. Dintre elementele minerale, consumurile cele mai mari se înregistrează în cazul oxidului de potasiu (K₂O), azot ( N), pentaoxid de fosfor (P₂O₅), sulf (S), magneziu (Mg), calciu (Ca) şi bor (B).

Având în vedere prețul îngrășămintelor chimice, pentru o fertilizarea inteligentă și economică este necesar ca fermierul să cunoască foarte bine solul unde cultivă rapiță, lucru care se realizează fie prin analize de sol, fie prin lucrările de cartare agrochimică, efectuate cel puţin o dată la 4-5 ani.

Consum specific de elemente nutritive

În schema de fertilizare aplicată culturii de rapiță fiecare element este important, orice carență de elemente nutritive se reflectă de cele mai multe ori în cantitățile recoltate în vară. Iată care sunt consumurile specifice de elemente nutritive:

Fertilizarea de toamnă a rapiței

Fosforul şi potasiul sunt elemente extrem de importante în nutriţia rapiţei, fără de care nu se pot obţine producţii constante şi sigure. Dar, din cauza faptului că sunt greu disponibile plantelor, este de preferat, ca îngrăşămintele greu levigabile să se introducă la adâncimi de 15-20 cm, în zona radiculară activă. În lipsa analizelor chimice, dozele variază în funcţie de producţia ce se dorește a se obține între 50-120 kg s.a. peroxid de fosfor/ha şi 65-150 kg oxid de potasiu/ha, mai ales dacă se constată lipsa acestora.

Se aplică o doză de maxim 50 kg azot s.a/ha

La aplicarea azotului în toamnă, trebuie avut în vedere cantitatea de resturi vegetale de la planta premergătoare, fie prezente, fie încorporate în sol. Prezenţa acestora generează lipsă de azot, pentru că bacteriile responsabile cu procesul de nitrificare consumă azotul înainte ca acesta să fie preluat de plante. Astfel, se creşte doza de azot cu 5-7 kg/tona de resturi vegetale. Cu toate acestea, în toamnă, nu se va administra o cantitate mai mare de 50 kg s.a.azot/ha, pentru a se evita levigarea acestuia și slăbirea rezistenţei la îngheţ a plantelor din cauza creşterilor intense. Până la intrarea în iarnă, plantele de rapiţă normal dezvoltate absorb în jur de 40 kg azot s.a/ha.

Primăvara, din materia organică a solului, rezultă, prin mineralizare, între 20-40 kg s.a. azot/ha, dar valorile pot fi mult mai mari în solurile care primesc în mod regulat îngrăşăminte organice. Chiar dacă o parte din frunze sunt distruse de ger, se consideră că o jumătate din azotul conţinut de acestea este reutilizat de plante în cursul primăverii.

Nu se recomandă, aplicarea îngrăşămintelor cu sulf în toamnă, din cauza ionilor de sulfat care sunt foarte uşor levigabili. Excepție face superfosfatului care se recomandă a fi aplicat prin încorporare în sol.

Fertilizarea de primăvară a rapiței

Pe durata iernii, consumul de elemente nutritive al rapiţei de toamnă este aproape neglijabil. Dar, de la reluarea vegetaţiei (februarie-martie) şi până la înflorire, absorbţia devine intensă în ceea ce priveşte azotul, fosforul, potasiul şi sulful, atingând aproape 70 de procente, restul fiind absorbit în fazele următoare, de formare şi umplere a boabelor. Tocmai de aceea, rapiţa de toamnă reacţionează favorabil aplicării fracţionate a azotului.

Primul pas în stabilirea strategiei de fertilizare a rapiţei în primăvară, este determinarea stadiului de dezvoltare al plantelor şi statusul culturii. În primul caz, când nu avem pierderi de plante, ci doar câteva frunze uscate, strategia aplicată va fi de maximizare a producţiei. În cazul în care se înregistrează pierderi de plante peste iarnă, dar desimea plantelor în primăvară este corespunzătoare (peste şi uşor sub 50%) – strategia este ca prin fertilizare să se asigure regenerarea plantele și să ajute la dezvoltarea acestora.

Atât în situaţia maximizării producţiei, cât şi în situaţia regenerării plantelor, se recomandă cel puţin două aplicări: una la momentul reluării vegetaţiei, iar cea de a doua, din a doua decadă a lunii martie până la început de aprilie, în funcţie de condiţiile climatice. Dacă vrei să maximizezi producţia, se aplică şi a treia fracţie de azot, în luna mai dar cu cel puţin 2 săptămâni înaintea înfloririi.

În ceea ce priveşte cantitatea de azot necesară pentru atingerea producţiei de 3,5 – 5,5 t/ha, rapiţa are nevoie de 220 – 230 kg/ha azot s.a., inclusiv doza din toamnă.

La aplicările faziale, nu se va depăşi doza de 150 kg s.a. azot/ha până la alungirea tulpinii, altfel, riști să ai creșteri vegetative foarte mari, elongaţie celulară şi crăpături, ramificarea şi înflorirea vor fi întârziate; de asemenea, înflorire va fi ne-omogenă şi, totodată coacere ne-omogenă, reflectându-se într-o recoltare dificilă, care conduce la înregistrarea unor pierderi însemnate. Dacă întreaga cantitate de azot alocată fertilizării rapiţei de toamnă nu depăşeşte 100 kg azot s.a/ha, atunci aplicarea acesteia se va face dintr-o singură trecere.

Deosebit de important este aplicarea sulfului în primăvară cu prima sau a doua fracţie de azot, iar înainte de înflorire este necesar să se administreze bor și magneziu. Cele mai bune rezultate se obţin când îngrăşămintele cu sulf sunt aplicate odată cu cele cu azot. În lipsă de anlize ale solului, se recomandă o aplicare de 25-32 kg s.a./ha. În cazul rapiţei, raportul dintre azot şi sulf trebuie să fie de 7/1.

Forma de azot recomandată în funcţie de momentul aplicării

Pentru situaţia în care avem un câmp fără pierderi de plante în primăvară şi optăm pentru maximizarea producţiei, este bine să se utilizeze îngrăşăminte pe bază de azot amoniacal (NH₄⁺) sau amidic (NH₂) la fertilizările timpurii. La a doua aplicare, se va utiliza forma nitrică (NO₃ˉ), după 2-3 săptămâni de la prima aplicare. Forma nitrică se absoarbe foarte bine la temperaturi scăzute, dar slăbeşte rezistenţa plantelor după repornirea în vegetaţie, în cazul unor îngheţuri târzii. Aşadar, nu e cea mai bună alegere ca aplicarea lui să se facă la temperaturi sub 0°C. Această formă are un efect pozitiv la regenerarea meristemelor şi a tulpinilor, dar şi în dezvoltarea ramificaţiilor laterale.

Rapița reacționează bine la îngrășămintele foliare

Rapiţa de toamnă reacţionează foarte bine la fertilizările aplicate foliar. Aceste îngrăşăminte foliare contribuie la creşterea cantităţii şi a calităţii producţiei, fiind luate în calcul în strategia de maximizare a producţiei. În general, scopul lor este de a stimula şi suplimenta nutriţia plantelor din partea a doua de vegetaţiei. Pe langă microelementele pe care le conţin îngrăşămintele foliare, prezenţa macroelementelor, în special a azotului şi a sulfului, are numeroase beneficii în creşterea cantităţii şi a calităţii producţiei.
Un rol deosebit în nutriţia rapiţei îl au şi biostimulatorii de creştere. Conţinutul lor în amino-acizi liberi şi microelemente duce la intensificarea proceselor de natură enzimatică şi pe cel de fotosinteză, ajutând la creşterea conţinutului de clorofilă.

Aplicarea foliară a ureei solubile la rapiță

O practică frecventă în ţările europene cultivatoare de rapiţă de toamnă (Polonia, Cehia, Germania), dar şi în unele ferme din România, este aplicarea foliară a ureei solubile, după scuturarea petalelor şi începutul formării silicvelor. Pentru aceasta se poate folosi uree solubilizată – 22kg uree în 250 l apă/ha – vom avea aprox. 10kg s.a N/ha + Sulfat de magneziu, 10kg. Pe cât posibil, tratamentul trebuie făcut pe timp de noapte.

Pentru prepararea soluției trebui să adaugi în rezervorul 50% din cantitatea de apă, după care se adugă 22 kg de uree; se adaugă sulfatul de magneziu; apoi fungicidul (dacă e necesar şi este compatibil cu soluţia) apoi insecticidul (dacă e necesar şi e compatibil cu soluţia) și se completează cu restul de apă, amestecând continuu.

Tipuri de îngrăşăminte utilizate
1. Sulfatul de amoniu– (NH₄)₂SO₄ – contine până la 24% sulf și contribuie la scăderea pH în solurile alcaline. Nu este recomandat pe solurile uşoare, nisipoase sau cu pH acid, dar poate fi o opţiune pentru fertilizarea pe bază de sulf. Atenție însă, aplicarea sulfatului de amoniu ca sursă de sulf pe plante îngheţate sau ude poate provoca arsuri.
2. Azotatul de amoniu – conţine două forme de azot: NH₄⁺ şi NO₃ˉ, fiind uşor solubil, are un proces de nitrificare rapidă, dar scade rezistenţa plantelor la îngheţ. Este o alegere bună pentru fertilizarea din primăvară a rapiţei, dar rezultate foarte bune se obţin în special la a doua fracţie de azot.
3. Uree – conţine 46% N amidic NH₂, uşor solubil. Azotul poate fi preluat cu uşurinţă de către plante, în urma hidrolizei enzimatice. Acest proces are nevoie de temperaturi mai mari de 6⁰C. La fertilizarea rapiţei, ureea se recomandă pentru aplicarea primei fracţii de azot (la reluarea vegetaţie) şi în strategia de maximizare a producţiei în soluţie de 5-8% în preajma înfloritului.

Sursă selectivă: dekalb.ro