Controale pentru subvenția pe pășune. 10 greșeli care vă pot lăsa fără banii de la APIA
Roxana Dobre -
Greșeli care îi pot lăsa pe fermieri fără subvenția APIA pe pășune sau pajiști. Funcționarii agenției de plăți au început să facă verificări în teren la fermierii care sunt incluși în eșantionul de control și care potrivit legislaţiei europene şi naţionale trebuie să respecte o serie de norme pe tot parcursul anului, pe toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei, indiferent de mărimea acestora.
Nerespectarea de către femieri (din neglijenţă, din neştiinţă sau in mod intenţionat) a normelor privind ecocondiţionalitatea conduce la aplicarea sancțiunilor administrative de reducere a plăţilor sau excluderea de la plată, pentru unul sau mai mulţi ani, după caz (art. 99 din Regulamentul 1306/2013).
Agrointeligența-www.agrointel.ro vă spune care sunt cele 10 greșeli care vă pot lăsa fără subvenția pe pășune:
Greșeala 1: Nu înlăturați vegetaţia ierboasă fără valoare furajeră sau toxice pentru animale
Speciile vegetale de pe pajişti, fără valoare furajeră sau toxice pentru animale diminuează capacitatea de producţie a acestora de aceea este obligatoriu să fie eliminate. Vegetaţia ierboasă nedorită de pe o pajişte permanentă este constituită din buruieni din flora spontană, fără valoare furajeră sau toxice pentru animale.
Atenție! Vegetaţia nedorită nu trebuie să domine cultura într-o proporţie mai mare de 30% din suprafaţa parcelei, indiferent de categoria de folosinţă a terenului (Teren arabil, Pajişti permanente, Culturi permanente). Dacă procentul de îmburuienare depăşeşte 80% din suprafaţa parcelei, se consideră că parcela este neeligibilă şi se exclude de la plată.
Principalele specii de buruieni care alcătuiesc vegetaţia nedorită pe pajişti (plante fără valoare furajeră sau plante toxice) sunt:
-buruieni anuale: Ambrosia artemisiifolia (ambrozia, floarea pustei sau iarba pârloagelor), Matricaria inodora (Mușețel nemirositor), Xanthium spinosum (dracilă, holéră, scai tătăresc), Xanthium strumarium (cornac, cornuţi, scaietele popii) ş.a.
-buruieni bienale sau perene: Arctium lappa (brusture, lipan), Artemisia absinthium (pelin), Carduus nutans (scaiete, ciulin), Conium maculatum (cucută), Eryngium campestre (scaiul dracului, rostogol), Euphorbia cyparissias (alior, laptele câinelui), Pteridium aquilinum (feriga de câmp, ţolul lupului), Rumex acetosella (măcrişul mărunt, măcrişul iepurelui), Veratrum album (stirigoaie, steregoaie), Equisetum arvense (coada calului), Vacinium myrthillus (afin) ş.a.
De reținut! Pe site-ul APIA este postat Ghidul de identificare a principalelor specii de buruieni ce constituie vegetaţia nedorită pe pajişti.
Greșeala 2: Nu distrugeți Ambrosia
APIA insistă pe obligativitatea distrugerii speciei Ambrosia artemisiifolia (conform Legii nr. 62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia), deoarece este considerată una dintre cele mai nocive plante din lume (cu răspândire rapidă şi pe teritoriul României), fiind vinovată, pe lângă diminuarea producţiei la speciile cultivate sau a vegetaţiei de pe pajişti, mai ales de afecţiunile alergice grave pe care le provoacă oamenilor în perioada înfloririi, dată fiind cantitatea mare de polen produsă de plantă, dimensiunea şi structura grăunciorilor de polen.
Atenție, nedistrugerea Ambrosiei vă poate aduce și amenzi usturătoare. Detalii aici: S-A VOTAT! AMENZI USTURĂTOARE pentru FERMIERII care NU COMBAT AMBROZIA!
Greșeala 3: Nu înlăturați vegetația lemnoasă nedorită
Vegetaţia lemnoasă nedorită de pe o pajişte permanentă este constituită din arbuşti şi tufişuri specifice zonei, care împiedică o bună exploatare a acesteia prin păşunat sau cosit. În ceea ce priveşte vegetaţia lemnoasă, unele specii, având capacitate de înmulţire şi regenerare superioară ierburilor, devin concurente serioase pentru vegetaţia ierboasă a pajiştilor.
De exemplu, arborii şi arbuştii din grupa foioaselor, fiind specii cu o vivacitate foarte mare, lăstăresc foarte puternic, atât din colet (mesteacănul, carpenul, fagul), cât şi din colet şi rădăcini (aninul, porumbarul, măceşul, murul). Coniferele se înmulţesc numai prin sămânţă, fiind mai uşor de defrişat.
Greșeala 4: Nu protejați speciile care nu trebuie înlăturate de pe pajiște
O parte din arboretele existente pe pajiştile permanente, situate pe terenuri cu panta mai mare de 30 grade, cu sol mai subţire de 10 cm, precum şi cele din jurul ravenelor şi al ogaşelor, nu se vor defrişa, pentru a se evita declanşarea proceselor de eroziune, fiind necesare ca zonă de protecţie antierozională. De exemplu, Pinus mugo (jipul sau jneapănul) trebuie exclus de la tăiere, trebuie protejat şi păstrat în starea în care se află, pentru faptul că el creşte pe terenuri cu pante mari, cu sol superficial, protejând grohotişurile şi coastele erodate, cu asociaţii ierboase inferioare şi puţin productive (Nardus stricta s.a.), cu slabe perspective de îmbunătaţire, cheltuielile de curăţire şi eliberare a terenului de material lemnos fiind mari, nerentabile.
De asemenea, sunt exceptate de la defrişare speciile lemnoase rare şi cele declarate monumente ale naturii, ocrotite de lege: Pinus silvestris (pin silvestru), Pinus cembra (zâmbru), Taxus baccata (tisă), Larix decidua ssp. Carpatica (larice, zadă), Rhododendron kotschyi (smârdar, bujor de munte). Arboretele exceptate de la defrişare se supun regimului silvic.
Pe pajiştile permanente situate pe terenuri cu panta până la 12 grade se poate menţine un număr redus de arbori solitari (stejar, gorun, mesteacăn, fag etc.) sau pâlcuri de arbori, care constituie zone de refugiu pentru animale în perioadele cu intemperii sau cu temperaturi ridicate.
Orice suprafaţă compactă de teren agricol dintr-o fermă, care este invadată de vegetaţie lemnoasă şi este mai mare de 0,01 ha va fi evaluată ca teren neagricol şi nu va beneficia de plăţi directe sau plăţi compensatorii pentru măsurile de dezvoltare rurală.
Parcelele cu peste 100 arbori/ha sunt considerate neeligibile, cu excepţia livezilor tradiţionale – cod cultură 660, 661, utilizate şi ca pajişti (păşuni sau fâneţe) pentru creşterea animalelor, densitatea pomilor fiind de maxim 240 pomi/ha, indiferent de specia cultivată.
Greșeala 5: Nu asigurați un nivel minim de păşunat de 0,3 UVM/ha
Fermierii care concesionează/închiriază pajişti permanente de la consiliul local sau ADS (cod 603, 605 şi 608) trebuie să asigure o încărcătură de animale de minim 0,3 UVM/ha. ATENTIE! În cazul în care nu se asigură încărcătura minimă, suprafaţa de pajişti va fi exclusă de la plată!
Conversia diferitelor specii şi categorii de animale în UVM se face conform tabelului de mai jos (Anexa II la Regulamentul nr. 808/2014):
Tauri, vaci si alte bovine de mai mult de doi ani, ecvidee de mai mult de sase luni: 1,0 UVM
Bovine între sase luni si doi ani: 0,6 UVM
Bovine de mai putin de sase luni:0,4 UVM
Ovine: 0,15 UVM
Caprine: 0,15 UVM
Scroafe reproducătoare > 50 kg : 0,5 UVM
Alte porcine: 0,3 UVM
Pentru a calcula încărcătura de animale pe hectar se procedează astfel: se înmulţeşte numărul de animale care păşunează cu coeficientul prezentat în tabelul de mai sus, iar produsul se împarte la suprafaţa totală de pajişte permanentă existentă în fermă (solicitată şi nesolicitată la plată în cererea de plată).
Greșeala 6: Nu cosiți pășunea de cel puțin o dată pe an
Pentru pajiștile permanente aflate in proprietatea persoanelor fizice, persoanelor juridice sau a formelor asociative de proprietate (cod cultură 604, 606 607, 660 şi/sau 661) fermierii trebuie să întreţină pajiştile permanente prin asigurarea unui nivel minim de păşunat de 0,3 UVM/ha în oricare din zilele perioadei de păşunat și/sau prin cosirea lor cel puțin o dată pe an.
Lucrările de întreţinere a pajiştilor se referă la: distrugerea vegetaţiei nedorite, nivelarea muşuroaielor, curăţarea de pietre, cioate, mărăcini, resturi vegetale uscate, inclusiv a vegetaţiei arbustifere nevaloroase, înlăturarea excesului de apă ş.a.
Greșeala 7: Începeți pășunatul prea devreme
Primăvara nu trebuie să începeți păşunatul prea devreme, când solul este încă umed, pentru că acesta se bătătoreşte şi se pot forma gropi, se distruge vegetaţia, iar pe terenurile în pantă se produce eroziunea solului.
Greșeala 8: Nu respectați datele fixate de APIA pentru cosit
Pajiştile care nu sunt păşunate în cursul unui an calendaristic se cosesc cel puţin o dată pe an, în perioada 15 iunie – 1 august. Pajiștile permanente aflate sub angajamente în cadrul pachetelor/subpachetelor/variantelor din Măsura 10 – Agro-mediu și climă, cositul se efectuează numai după datele stabilite în fișele măsurilor și trebuie efectuat până la 15 octombrie (Conform Ordinului MADR nr. 619/2015, cu modificările şi completările ulterioare).
Greșeala9: Nu opriți la timp pășunatul de toamnă
Toamna, păşunatul trebuie să înceteze cu aproximativ 25–30 de zile înainte de venirea îngheţurilor permanente prognozate, informaţii de pe site-ul: http://www.meteoromania.ro/anm2/, la rubrica „Informatii – Meteo Romania”.
Greșeala 10: Schimbați categoria de folosință
Schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor permanente în alte categorii de folosinţă este interzisă, exceptând cazurile prevăzute de lege.
Scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a terenurilor având categoria de folosinţă pajişti permanente se face numai în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
Reamintim că potrivit art. 2, alin. (1), lit. h) din OUG nr. 3/2015, cu modificările ulterioare, pajişti permanente înseamnă păşuni permanente şi fâneţe permanente care reprezintă terenuri consacrate producţiei de iarbă şi de alte plante furajere erbacee cultivate sau spontane care nu au făcut parte din sistemul de rotaţie a culturilor din exploataţie timp de cel puţin cinci ani; această noţiune poate include şi alte specii, precum arbuştii şi/sau arborii, bune pentru păşunat, cu condiţia ca iarba şi alte plante furajere să rămână predominante.
Pajiştile permanente pot include şi alte specii, precum arbuştii şi/sau arborii, utilizaţi şi pentru păşunat, cu condiţia ca iarba şi alte plante furajere să rămână predominante, precum şi terenurile bune pentru păşunat care fac parte din practicile şi obiceiurile locului, unde, în mod obişnuit, suprafeţele de păşunat nu sunt predominant acoperite cu iarbă şi cu alte plante furajere erbacee.
În categoria pajişti sunt cuprinse şi:
– păşunile împădurite cu consistenţa mai mică de 0,4 (coroanele arborilor acoperă prin proiecţie 40% din suprafaţa parcelei, iar golurile dintre marginile coroanelor corespund restului de 60%), calculată numai pentru suprafaţa ocupată efectiv de vegetaţia forestieră;
– păşunile alpine;
– păşunile situate în zonele inundabile ale râurilor şi în Lunca Dunării şi Rezervaţia Biosferei „Delta Dunării”.
Prin iarbă şi alte plante furajere erbacee se înţelege toate plantele erbacee care se găsesc în mod tradiţional pe păşunile şi fâneţele naturale sau care sunt incluse în amestecurile specifice pentru însămânţări şi supraînsămânţări, din familiile de graminee şi de leguminoase utilizate ca furaje în hrana animalelor erbivore, pe baza cărora se calculează producţia, valoarea nutriţională a pajiştii şi capacitatea de păşunat.
Potrivit art. 5, alin.1 din OUG nr. 34/2013 privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente, cu modificările şi completările ulterioare, pajiştile se folosesc pentru păşunatul animalelor şi producerea de furaje.
Fermierii care dețin/administrează suprafețe de pajiști permanente trebuie să respecte prevederile ordonanţei în ceea ce privește regimul de organizare, administrare şi exploatare a acestora.
Aflați aici ce subvenție a plătit APIA pentru pășuni în Campania 2017
