Fermierul Sorin Mănoiu aniversează 30 de ani de pionierat în business-ul cu cartofi
Daniel Befu -
Businessul agricol al brașoveanului Sorin Mănoiu e canalizat pe două segmente de activitate, cu categorii distincte de clienți: cartoful de consum, respectiv cartoful de sămânță. Cultura mare e doar partea de neevitat din sistemul de rotație a culturilor. Totodată, fermierul este și procesator, ocupându-se de partea de condiționare a cartofilor, atât cei pentru consum, cât și pentru sămânță.
În acest articol:
Cartofii de consum din ferma Manos Agro, fondatăr de inginerul Sorin Mănoiu, sunt ambalați în funcție de comenzile din piață și livrați actorilor din retailul clasic, cât și din cel online. Filosofia fermierului în activitatea profesională e una simplă: ”Cât vrei să crești ca afacere, depinde de ce vrei tu de la tine și unde îți fixezi limita ascensiunii profesionale și materiale, dar în primul rând trebuie să ai o plăcere sufletească. Dacă nu-ți place ce faci, poți să stai acasă. Pentru mine, să fac ceea ce-mi place, categoric a contat întotdeauna mai mult decât banii. Asta e rețeta care de fapt aduce succesul”.
Inginer în domeniul mașinilor, a ales agricultura
Inginer cu specializarea autovehicule rutiere, Sorin Mănoiu a primit repartiție la Întreprinderea de Tractoare Miercurea Ciuc. Revoluția l-a prins, însă, la Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Autovehicule și Tractoare (ICPAT) Brașov. Imediat după, s-a apucat de afaceri. Cum a ales să cultive cartofi?
”Părinții, lucrând în domeniul cartofului toată viața, ne-am zis: «Hai să punem cartof». Deși ai mei erau specializați în domeniu și aveau experiența necesară culturii cartofului, am avut nebunia asta, de a mă ocupa singur de toate lucrările de pe acea primă jumătate de hectar. L-am privit ca pe un hobby și ca o sursă suplimentară de venit. Să pornești de la un ogor negru, să plantezi și să vezi cum cresc plantele, să le aduci la maturitate și să culegi roadele muncii tale, asta e cea mai mare plăcere”, explică fermierul.
Nu s-a simțit confortabil să aibă o expunere excesivă pe cartof
În 1995, a atins borna simbolică de 10 ha cultivate cu cartof, în contextul în care majoritatea cultivatorilor puneau doar câte 2-3 ha. Pentru orice cultivator pornit de la zero, cele 10 ha pe persoană fizică erau o realizare, însă, comparativ cu fermele care au moștenit fostele IAS-uri și CAP-uri, care în acei ani încă mai cultivau sute de hectare și aveau depozite pe măsură, moștenite din comunism, proaspătul antreprenor, Sorin Mănoiu, era doar un actor mărunt.
Creșterea a fost uniformă și continuă. În anul 2000, trecuse de 100 ha cultivate și, 2-3 ani mai târziu, a ajuns la o cultură de cartof de 260 ha, dar contextul l-a făcut să considere că se extinsese mult prea mult:
”Am avut ghinionul că, într-un an, în 2014, să fi prins o secetă cruntă și am avut producție mică, cu preț mic. Atunci am ajuns la concluzia că am crescut prea mult și trebuie să-mi redimensionez ferma. Însă șocul și mai mare îl avusesem cu un deceniu înainte de acea secetă, mai exact în 2004, când am mai avut un ghinion cu o furtună cu grindină, care mi-a distrus complet 85 ha de cartofi din 130. Am avut o pagubă de 500.000 dolari în jumate de oră, cartoful fiind cea mai costisitoare cultură, ca investiție. Pe atunci nu erau subvenții și despăgubiri. Dar nici în acele momente, deloc ușoare, nu mi-a trecut prin cap să renunț”, își amintește producătorul de cartofi.
Călătorind în Germania, a simțit că, practic, retailul și nu piața tradițională, vor fi viitorul. ”În ‘95, când am devenit primul furnizor de cartofi al Metro. Îmi amintesc cum am făcut prima livrare, cu o dubiță la Metro Otopeni, că acolo s-a deschis primul magazin. Parcă în octombrie s-a deschis primul magazin și, chiar de la inaugurare, aveam cartofii mei prezenți în magazin, după care în anul următor, au făcut la Brașov următorul Metro. Practic, ani de zile am fost primul și singurul lor furnizor. Ulterior, am fost și primul furnizor al Selgros, în 2001. Ei având centrala în Brașov, deja mă cunoșteau ca furnizor al Metro și colaborarea a venit firesc”, spune fermierul.
Irigațiile, investiția cu cea mai rapidă amortizare: 3 zile de udat
Când a devenit furnizor Metro, a schimbat procesele din cadrul fermei, pentru a face față noului set de standarde:
”La vremea respectivă, cartoful se aduna cu mâna. Când am devenit furnizor Metro, am cumpărat prima combină second-hand de recoltat, ca să scap de forța manuală. La 10 ha aveam nevoie de 20 de oameni. În anul următor, pentru un dozaj cât mai corect și precis, am cumpărat prima mașină de ambalat cartofi – cred că am fost primul din România care am adus una – pentru că nu se putea să fii expus la raft cu ambalaj mare, de 35-30 kg din plasă neegalizată, mult prea greu de manipulat de către clienți. Până la acel moment noi ambalam și legam sacii doar manual. Tot în ’96, am adus și prima instalație de irigat de tip tambur, din Franța. Am cumpărat-o pentru că mă săturam să mă uit pe cer să aștept ploaia și să nu mai vină. Pentru că investițiile sunt foarte mari, ca să faci producții mari, e nevoie să ții factorii limitativi sub control. Instalația de irigat este investiția cu cea mai rapidă amortizare, din câte știu eu, pentru că, printr-o singură udare, care durează 2-3 zile, ți-ai amortizat investiția. Atât de mare e sporul de producție, când plantele primesc apa de care au nevoie. Când irigi cultura de cartof, sporul e de minim 5 t/ha la o singură udare. Dar într-un sezon nu faci doar o udare, ci 2-3, depinde cât ai nevoie”, vorbește Sorin Mănoiu despre investițiile din ferma de cartofi de la Hălchiu.
Ca genetică, cartofii cultivați înainte de 1989 erau, majoritatea, soiuri străine, care erau doar multiplicate în România și la fel e și azi: ”În anii ‘90 obțineam 30 t/h, care era o producție bună și nici astăzi nu e o producție rea, mediile fiind între 35-40 t/ha. Acum, condițiile s-au schimbat. Vârfurile de temperatură au crescut, iar perioadele de caniculă s-au lungit, dar nu într-atât de dramatic și să influențeze nemaipomenit producția. În schimb, au explodat costurile cu forța de muncă și cele cu îngrășămintele și pesticidele. Azi, totul e din import. Atunci aveam combinate chimice, fabrici de pesticide și prețuri modice, iar costul forței de muncă era relativ ieftin. La începuturile activității mele, dacă făceai cartoful cu 1 leu/kg preț de cost, puteai să-l vinzi minimum cu 2,50 lei/kg. La un leu investit, aveai 150% marginea de profit. Și inflația era altfel, e drept, însă, acum, rata de profit e, în cei mai buni ani, de 30%. Însă nu este o piață stabilă, ci una foarte, foarte oscilantă. Prețurile, dacă le-am reprezenta grafic, sunt ca dinții de fierăstrău. Spre exemplu, în toamna trecută, cartoful pe plan european era 200-350 €/t, iar astăzi este sub 50 €/t. Acum 5 ani era 50-100 €/t. Ultimii 3 ani au fost excepționali din punct de vedere preț de vânzare”.
S-a dezvoltat prin forțe proprii, fără a apela la proiecte pe fonduri europene
Fermierul Sorin Mănoiu din Hălchiu, județul Brașov, nu e adeptul dezvoltării prin accesarea de fonduri europene, pe motiv că birocrația e prea stufoasă și implementarea e una cronofagă: ”Eu, în momentul în care consider că îmi trebuie ceva, până mi se aprobă dosarul, dacă ar fi să stau 2-3 ani, cât durează finalizarea unui astfel de proiect, pe jumătate mi-am amortizat investiția și, poate peste 3 ani, când închei implementarea, e perimat ce am vrut eu azi ca investiție, ori a apărut modelul mai nou de echipament sau utilaj. E adevărat, însă, că m-am ajutat de subvenții, însă subvenția eu n-am privit-o ca pe un venit de supraviețuire, ci ca pe un venit pentru dezvoltare, alocat strict pentru investiții. Admit și că am avut și două împrumuturi fără dobândă, rambursate în 12 luni, accesate prin Fondul Național de Garantare a Creditelor, utilizate pentru deblocarea fondurilor proprii în vederea investițiilor”.
Infrastructura asigură reziliența fermei
Primul depozit de cartofi, construit în ’96 și dotat cu sistem de ventilație mecanică, a avut 400 de tone fiind extins ulterior la 600 de tone. Al doilea depozit, făcut în ’98, are 600 t, iar cel de-al treilea a fost obținut în 2000, prin reamenajarea unui fost grajd de CAP, urmat de un al patrulea depozit, tot de 2.000 t și un depozit frigorific cu capacitate de 2.500 t, construit în 2011, destinat cartofului de sămânță, pentru prevenirea deteriorării prin încolțire și îmbolnăvire.
În prezent, după 30 de ani de existență, compania producătorului brașovean lucrează 300 ha, dintre care 100 ha aflate în proprietatea membrilor familiei Mănoiu, pe care le consideră ”fundația”, deoarece ”familia nu se sucește să vândă azi un hectar ca să-și ia o mașină sau să-și pună țiglă pe casă și nici să devină investitor imobiliar”.
Manos Agro are în spate investiții de peste 4-5 milioane de euro, practic tot profitul din 30 de ani a fost reinvestit, o echipă de 22 de angajați și peste 100 de clienți pentru cartofi de sămânță certificată, cu unii dintre aceștia având o colaborare de cursă lungă, întinsă pe ultimii 25-30 de ani. Nu toți clienții săi sunt mari: ”Unii cumpără 3 t/an, alții 100 t/an”.
Sămânța furnizată de Sorin Mănoiu e suficientă pentru cultivarea a 400-500 ha cu cartof anual: ”Practic, noi furnizăm cartof de sămânță pentru 1% din suprafața cultivată la nivel national, însă, dacă ne-am referi strict la piața cartofului de sămânță certificat, atunci cota de piață urcă înspre 10%, deoarece mulți fermieri fie folosesc o sămânță necertificată, fie cartofii mici din recolta precedentă. Însă riscurile de pierdere de producție la care se expun urmare a acestei practici, sunt de 25-75%”.
Ultimii 3 ani au fost excepționali pentru investiții la nivel de companie. ”Asta pentru că am avut prețuri mari la vânzarea produsului finit și am făcut investiții record din punct de vedere financiar, cifrate la circa 800.000 euro, totul din surse proprii”, explică fermierul Sorin Mănoiu.
Ferma Manos Agro SRL este aproape independentă energetic, producându-și electricitatea cu ajutorul a 200 KW de panouri fotovoltaice, energie care este stocată în baterii, ca zonă tampon pentru zilele înnorate sau consum nocturn. Această capacitate instalată permite fermei să atingă independența energetică, deoarece consumul maxim de curent electric este în lunile august-noiembrie, când cartofii aduși din câmp sunt răciți, sortați, ambalați și ventilați, în timp ce, după luna noiembrie, se merge doar pe întreținerea temperaturilor din frigidere, care reprezintă doa r30% din consumul anterior.
Cartofii de sămânță certificați au în spate arta rigorii
În proporție de 80%, cele două culturi din portofoliul producătorului brașovean – consum și sămânță – sunt similare pe partea de fertilizare și tratamente. Diferențierea apare la controlul bolilor și dăunătorilor de carantină, produse de bacterii precum Ralstonia și Clavibacter sau de nematozii din genul Globodera.
”Dacă apar infecții sau atacuri cu specii de carantină, toată ferma intră în carantină pentru 5 ani de zile, timp în care nu mai ai voie să cultivi cartofi de niciun fel. Poți să pui lacătul pe ușă. De aceea, în toată ferma, trebuie menținută o igienă strictă. Aș îndrăzni să spun că trebuie să fii diabolic în obsesia pentru igienă. Toate depozitele se spală cu detergent, dezinfectanți și cu apă, pe pereți, pe podele și pe tavane, iar apoi închidem ermetic spațiile de stocare și, cu ajutorul tunului de fumigare, se face o fumigare cu biocide, pentru dezinfectarea totală. Toate utilajele folosite pentru manipulare în spațiul de stocare, se spală și se igienizează cu dezinfectant. Utilajele folosite în câmp sunt supuse unor proceduri similare. Inclusiv echipamentele de ambalare se igienizează. Totul, complet. Asta pe partea de boli de depozit. De asemenea, înainte de a planta, faci analize de sol pentru a depista bolile sau dăunătorii de sol. Bacteriile se transmit prin sămânță. De aceea, noi, la Manos Agro, cumpărăm sămânță din import de categorii biologice superioare, ”elită” și ”super-elită” din Olanda, pe care o înmulțim un an, doi și pe aceasta o vindem către clienții cultivatori de cartof. Chiar și la sămânța ”elită” și ”super-elită”, noi din toate loturile importate prelevăm probe și le facem analize în laborator, mai înainte de a planta, chiar dacă în documentația de import ni se garantează că sunt libere de virusuri și de boli. Paza bună trece primejdia rea, pentru că au existat ferme, și în județul Brașov, și în Covasna, cu câmpurile probabil infectate prin sămânță certificată din import. Deși investiția într-un hectar cu cartofi de sămânță e cu 40% mai mare, iar producția cu 30% mai mică și deși volumul de muncă și de grijă în câmp și la depozitare e semnificativ mai mare, răsplata financiară e pe măsură. În prezent, o treime din producția Manos Agro e reprezentată de cartofii de sămânță 35% din totalul de 4000 t, iar restul de cartofii de consum. Valoric, însă, componenta de sămânță generează 50% din veniturile fermei. Cartoful e o cultură cu ciclu lung de producție și valorificare. Mai exact, de la primul leu investit în cultura cartofului până la recuperarea integrală a cheltuielilor, trec 18 luni. De aceea, bunul management al costurilor în succesul unui business în agricultură, e responsabil de 75% din succes”, consideră producătorul.
Cartofii trebuie să treacă ”testul Mănoiu”
Sorin Mănoiu nu introduce niciodată o nouă varietate de cartof în producție, înainte de a o testa în condiții de câmp.
”Eu întâi testez și apoi cultiv -fiindcă datele din cataloage nu coincid mereu cu realitatea. Fac mereu teste, deoarece un cartof olandez, care este aclimatizat la clima oceanică, unde are temperaturi de maximum 27°C, dacă-l aduc aici, la 36°C vara, în 4 zile s-a topit toată tufa, deși pe hârtie descrierea soiului sună bine. În 30 de ani de existență, la Manos Agro am testat minim 40-45 de soiuri de cartof, din cele trei categorii de soiuri: timpurii, semi-timpurii și târzii. În fiecare din cele trei categorii, ca producător, trebuie să ai un sortiment de cartof de fiert natur, unul de copt și altul pentru prăjit. Asta înseamnă că, în permanență, trebuie cultivate minim 9 soiuri într-o fermă. Noi, însă, avem 14 în clipa de față, dintre care 9 de bază și 5 în testare. Noi testăm cartofii minim 2 ani consecutiv, ca soiul aflat în monitorizare să prindă seturi de condiții meteo diferite. Totodată, vrem și să vedem cum se comportă la depozitare cu ventilare mecanică și la depozitare cu frig, pentru că la temperaturi sub 8°C, amidonul se transformă în zaharuri, care, când pui cartofii la prăjit, se caramelizează. Totodată, calitate înseamnă nu doar aspect comercial, ci și gust. Eu nu vreau să vând un cartof care nu-i gustos”, a explicat fermierul.
Sorin Mănoiu e un autodidact, căruia îi place să citească 3-4 variante de literatură de specialitate despre același subiect, fiindcă nuanțele și reglajele fine sunt cele care fac diferența și, deși e inginer de vehicule rutiere, a acumulat atât de multă experiență, încât îi e suficient să întoarcă capul înspre o plantă de cartof și, dintr-o privire, poate spune ce boală are. Pentru el, nici un an nu seamănă cu celălalt, ceea ce face din cultura cartofului o activitate deloc monotonă: ”Primăvara, ziua mea de muncă începe când răsare soarele, iar toamna și iarna pe pe întuneric. Eu la ora 5:30 sunt în fermă. De cel puțin 3 ori pe săptămână fac o tură pe la toate tarlalele, ca să văd evoluția plantelor. Sunt niște boli specifice cartofului, de pildă mana, care evoluează exploziv. Dacă te-ai dus vineri și cultura părea sănătoasă, luni crezi că ai nimerit pe altă planetă”.
De aceea, în ferma lui Sorin Mănoiu, deși cartoful e cultura de bază, practică o rotație a culturii de minimum 3 ani, cartofului succedându-i-se grâul, porumbul și rapița, cărora le priește, cartoful lăsând în urmă un agrofond bun.
