Cea mai veche urătură de Anul Nou, versuri din satul românesc
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urăturile de Anul Nou sunt încă vii în tradițiile de iarnă din satele românești și nu numai. Cea mai veche urătură de Anul Nou nu este una atestată istoric, ci este păstrată cu sfințenie de oamenii satului și, prin mijloace digitale moderne, acum de întreaga țară.
Urătura veche de Anul Nou care spune povestea haiducului Gruia Novac este învățată din generație în generație și are o vechime de peste 200 de ani. Una dintre păstrătoarele urăturii în versuri este Aurelia Racu, în vârstă de 76 de ani, unul dintre puținii oameni care îi mai știu versurile pe care spune că le-a cules de la străbunica sa.
Cea mai veche urătură: Versuri pentru Urătura Haiducului Gruia Novac
Bună seara, boieri mari!
Bună seara, gospodari și români plugari!
Sus în dealul munților,
Jos în poala codrilor,
Este o masă de mătase de voinici înconjurată.
Din 100 și 50, toți voinici de Gruielești.
Numai Gruia lui Novac șade singur, supărat, nebăut și nemâncat.
”Ce stai Gruia supărat, nebăut și nemâncat?
Ori ți-e dor de Țarigrad?”
”Nu mi-e dor de însurat cum mi-e dor de Țarigrad.
Țarigradul oraș mare, numa’ o crâșmăriță are.
Crășmăriță de român, ține vin de cel mai bun.
Tu, Anică, crășmăriță, dă-mi vin că ți-oi plăti,
De-oi muri poman’ ți-o fi.”
Duminică dimineață paharele zăngăne, pe Anica o pomene.
Anica când auzea pe cal negru încăleca
Și-n lumea largă ea pleca, cu patru colaci după ea.
Și le-o rupt în două, ne-o dat și nouă,
Le-a rupt în trei, i-a dat și lui Andrei.
