Creșterea animalelorForța FermierilorŞtiri agricole

Scrisoarea unui fermier revoltat: Autoritățile statului român mi-au distrus afacerea! Mâine poate fi rândul dumneavoastră!

Am primit la redacție o scrisoare a unui antreprenor român care reușise să găsească o formulă de succes pentru a aduce carne proaspătă de porc direct la ușa consumatorului. Dan Spătaru, căci despre el este vorba, gândise un sistem complet ”de la furcă la furculiță” cu crescătorii de porci în Brăila și Brașov, distribuție și sistem de comenzi online cu livrare la domiciliu în toată țara. Meatbox se cheamă această afacere, un exemplu de cum trebuie să aducem agricultura în secolul XXI. Doar în România s-a putut întâmpla ca această idee să fie pusă pe butuci de funcționari ai statului.

Revolta fermierului este pe deplin justificată iar opinia publică trebuie să afle cine sunt vinovații care i-au distrus afacerea. Modul în care statul român și-a apărat sectorul de creștere a suinelor în fața Pestei Porcine Africane va intra în Cartea Neagră a celor mai rușinoase momente ale administrației publice din țara noastră. Un amestec de prostie, ticăloșie și corupție cum rar ne-a fost dat să vedem. Cazul este de abia la început și noi, la Agrointeligența – AGROINTEL.RO, eu personal în emisiunea ”Forța Fermierilor cu Vlad Macovei” vom descoase întreaga poveste. În ceea ce urmează, voi prezenta scrisoarea cutremurătoare dar extrem de exactă a lui Dan Spătaru. Azi este el, mâine poate fi rândul dumneavoastră să intrați în malaxorul de prostie, ticăloșie și corupție!

Dan Spătaru, asociat Meatbox: Cum a fost distrusă o afacere, un sector, o țară

Până în anul 1989, România avea o producție de aproximativ 11.000.000 de porci pe an, iar acum avem o producție de până la 6.000.000 de porci anual. Dacă ne uităm în trecut, vom constata cum erau structurate fermele din vechiul regim, vegetalul, reproductia, îngrășarea, erau prezente la toate fermele din România, se lucra centralizat astfel încât să existe acoperită corelația între producția de cereale și produsul finit pentru a rămâne tot profitul fiecărei verigi din lanțul de producție, în România.

Acum, semințele pentru cereale sunt de import, îngrășămintele la fel, materialul genetic la porci de import,mare parte și din purcei tot din import, banii pentru finanțare din import, tot ce ține de fondurile europene (utilaje agricole, utilaje tehnologice, tehnologie) din import, supermarketurile sunt doar cu acționari străini și aduc majoritatea produselor din import, deci dacă facem o analiză doar munca este autohtonă și 50% din intervențiile în producția unui sector.

Ce a facut clasa politică ca și strategie odată cu posibilitatea de accesare a programelor SAPARD în anul 2006? A direcționat bani spre ferme de îngrășare și nu a direcționat bani și în ferme de reproducție, astfel în decurs de 2 ani am ajuns la situația paradoxală să avem locuri mai multe în fermele de îngrășare decât produceam în fermele de reproducție autohtone. Bineînțeles că acest vid a fost umplut rapid de către intermediari care aduceau purcei din țările europene, crescând astfel prețul inputurilor și scăzând profitul, aducând în țară doar minus variantele din reproducția țărilor europene și făcând din fermele de îngrăare un sector neproductiv, găsind o supapă de exit a fermelor de reproducție din Europa pentru purcei neconformi.

O alta măsură dezastruoasă a fost și modul în care s-au gândit experții care au întocmit ghidul solicitantului pentru proiectele care erau finanțate prin programe europene FEADR, de a restrânge posibilitatea depunerii unui proiect cu valoare mai mare de 2.000.000 euro, să nu faci reproducție și îngrășare în același proiect, iar dacă accesai mai multe proiecte complementare, dar necesare pentru o afacere viabilă, se considerau condiții artificiale, se înștiințau parchetele, care făceau și fac dosare penale cu măsuri de returnare a banilor, inhibau afacerile sănătoase care puteau rezista în timp.

Altă măsură dezastruoasă a fost politica de neprotejare a producției autohtone prin măsuri care să vizeze prioritatea la cumpărare de către piața din România a produselor autohtone, lăsând astfel liber în piața pentru produsele de proastă calitate, mai ieftine, venite din import. Adică, noi am finanțat proiecte prin care refacem fermele zootehnice distruse dupa revoluție, dar nu am protejat și producția acestor ferme, lăsându-le pradă achiziționării de către marii producători internaționali. Astfel, s-a ajuns la situația ca din totalul fermelor de îngrășare suine din România ,multe finanțate prin proiecte europene începute de cetățeni români, 90% să aibă acționariat străin și doar 10% din ferme au rămas cu acționariat român. Situația terenurilor agricole din România este încă favorabilă, în sensul că încă avem peste 60% din suprafețele agricole cu acționari români.

Grupul Meatbox a început să se contureze în anul 2011, când am debutat cu activitatea primei ferme de 2000 de capete, iar în anul 2014 cu încă două ferme de 2000 de capete. Trecând prin furcile gaudine în anul 2015 din cauza prețului mic al cărnii de porc,3,8 lei pe kg, pe fondul embargoului impus Rusiei, am reușit să rezistăm, și în anul 2017 am lansat acest concept de livrare la domiciliu a cărnii de porc produsă în România, pornind cu un magazin online și o primă carmangerie. În anul 2018, am crescut volumele pentru livrările la domiciliu și ne-am extins și în mediul offline cu încă o carmangerie. Acest concept a fost atât de necesar pentru a putea rezista în piață cu fermele de îngrășare, cât și inovativ pentru segmentul de nișă descoperit.

Începutul problemelor

Pesta porcină africană este semnalată ca fiind prezentă la granițele cu România încă din anii 2016, dar cred ca toți am tratat acest lucru ca fiind un element care poate va reduce importul de carne de porc prin restricțiile impuse pentru circulația animalelor în țările europene, însă de fapt a fost o lovitură pentru sectorul suin din România, pe fondul interdicțiilor impuse între județele afectate de pestă porcină africană, cu rezultat direct de scădere a prețului pentru kilogramul de carne de porc în jurul sumei de 4,5 lei, scădere susținută de oportuniști și de marii jucători. Totodată, politicile DSV au fost dezastruoase pentru sectorul suin cât și pentru bugetul statului, pentru că din lipsă de reacție și din lipsa unui plan eficient au asistat la înmulțirea focarelor de pestă, care au ocupat toată România și au lăsat loc importurilor de carne de porc, presând prețul la un minim de 3,5 lei pentru un kilogram în viu, în feburarie 2019.

Care sunt măsurile pe care le blamez: Lipsa măsurilor de stopare a comerțului cu animale din import fără acte de proveniență, practicat pe scară largă la granițele țării, stoparea mișcării animalelor către persoanele fizice sau persoanele fizice cu cod de exploatație (samsari de porci), și neverificarea exploatațiilor în care nu erau declarate animale deți erau cu grajdurile pline, lipsa recensământului corect al porcilor din gospodării pentru a ști exact care este pericolul propagării în orice zonă a virusului PPA, identificarea și obligarea unor abatoare să sacrifice în zona de focar animalele provenite din exploatațiile comerciale și gospodării. Statul român trebuia să abatorizeze toți porcii din fermele comerciale care erau sănătoși, și la greutate de livrare, să achite prețul pieței fermierului, să congeleze carcasele care erau în plus față de consumul perioadei, iar carcasele vândute către supermarketuri să le încaseze direct, în loc să fie plătiți bani pentru porci eutanasiați și îngropați, iar fermele comerciale neafectate puteau repopula imediat.

Cum au tratat autoritățile din Brăila situația din ferme 

În luna iunie, am populat fermele din județul Brăila cu aproximativ 3900 de capete, iar în luna august am început livrările porcilor denumiți vârfuri de creștere și am reușit livrarea a aproximativ 600 de capete. În data de 04.09.2018, cu adresa cu numarul 110090, emisă de DSV Brăila, ne-a fost comunicat faptul că fermele noastre au intrat în zona de supraveghere pe motivul confirmării unor focare de PPA în localitatea Scărlătești, comună aflată la o distanță de 10 km față de fermele noastre, și se va introduce restricția ca timp de 40 de zile să nu facem mișcare de animale din exploatațiile deținute în localitatea Ulmu. Pentru că situația era tensionată, în sensul că disponibilitatea de bani a grupului nostru era diminuată deși aveam marfă de livrat, în data de 05.09.2018 prin adresa făcută pe e-mail către Ministerul Agriculturii am cerut soluții pentru deblocarea efectivelor de porci aflate la greutate de livrare în fermele din comuna Ulmu.

Am primit răspuns pe e-mail, în data de 20.09.2018, prin care eram invitați în data de 27.09.2018 la sediul ANSVSA București să prezentăm situația de fapt și de a găsi soluții, soluții care timp de 22 de zile au făcut ca situația să se agraveze pentru grupul Meatbox, odată pe motiv că nu puteam alimenta magazinele cu marfă din fermă, dar cel mai presant a fost faptul că nu mai aveam deloc disponibilități financiare pentru furajarea animalelor. În data de 27.09.2018, m-am prezentat la sediul ANSVSA BUCUREȘTI și am discutat cu toată conducerea instituției, în sala de consiliu, concluzionând ca și soluție întocmirea unei adrese pentru a obține derogare de la termenul de 40 de zile la termenul de 21 de zile, derogare de a vinde animalele sănătoase din fermele de la Ulmu.

În data de 28.09.2018, cu adresa numărul 12214 depusă la sediul DSV Brăila, am cerut să se reducă termenul de interdicție de la 40 zile la 21 zile și să putem vinde din animale, în vederea recapitalizării, dar DSV Brăila nu a formulat un răspuns nici până azi. În lipsa unui răspuns, în data de 04.10.2018, am urmat instrucțiunile descrise în adresa prin care se comunica interdicția de mișcare a animalelor, am prelevat probe de organe (cererea nr.4 , nr. intern dsv), iar în data de 12.10.2018 am prelevat câte 56 de probe de sânge din cele 4 grajduri de animale din comuna Ulmu, obținând buletine de analiză cu rezultat negativ la virusul PPA, atât pentru seturile de organe, cât și pentru probele de sânge.

În data de 15.10.2018, am cerut expres în adresa nr. 12953, să livrăm animale din exploatația aflată în comuna Ulmu către abatoare, cererea noastră fiind susținută de faptul că atât probele de organe cât și de sânge au ieșit NEGATIV pentru virusul pestei porcine africane, și totodată se împlineau și cele 40 de zile de interdicție impusă de către DSV Brăila prin adresa 110080 din data de 07.09.2018, însă nu am primit niciun răspuns nici la acest demers. Tot în data de 15.10.2018, odată cu depunerea adresei de livrare, am fost în audiență la DSV BRĂILA pentru a anunța faptul că animalele noastre nu mai pot fi furajate pe motiv de imposibilitate de plată, toate liniile de credit furaj cât și numerarul disponibil al firmei s-au terminat, iar animalele din fermele noastre nu mai primesc hrană și va exista riscul să moară de foame, dar raspunsul a fost : „că nu își asumă nimeni emiterea unei derogari” și să cerem la București dacă vrem. În luna octombrie 2018, o parte din animale au început să moară din lipsă de hrană, am sunat și am explicat situația, dar nici de această dată nu am sensibilizat DSV Brăila să putem obține derogarea de vânzare.

În data de 30.11.2018, perioadă în care erau zile libere, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la Marea Unire, am fost anunțat de angajatul din fermă că avem un număr mare de animale care au murit, el concluzionând ca și motiv al decesului lipsa hranei, și am decis sa îi îngropăm pentru a nu exista riscul extinderii unui focar de infecții. În data de 01 și 02.12.2018 au apărut alte cazuri de deces la animale, am anunțat medicul de liberă practică să vină să constate cauza decesului, au fost prelevate probe și am trimis către laborator, iar în data de 03.12.2018 am primit buletinul de analize și a fost confirmat virusul pestei porcine africane, în probele prelevate. În data de 04.12.2018, au venit reprezentanții DSV Brăila, iar doamna reprezentant DSV, încă de la intrarea în ferme a afirmat că se afla acolo pentru a găsi toate motivele să nu ne despăgubească, această afirmație a fost făcută în prezența tuturor angajaților din fermă, care la fel ca și noi au rămas uimiți de atitudinea acestei doamne.

Spiritele s-au aprins și mai tare odată cu momentul în care am dorit să îi arătăm doamnei de la DSV locul unde am îngropat animalele care au murit în perioada 30.11-03.12, și dumneai a decis să fim sancționați pe motiv că nu am anunțat mortalitățile din fermă, în termen de 48 de ore, doar ca la momentul completării procesului verbal de contravenție, reprezentantul DSVa constatat că animalele care au murit în perioada 30.11-02.12 au fost anunțate conform legislației în vigoare, pentru că instituțiile statului erau libere în acea perioadă, însă adevăratul motiv a fost să fim sancționați și să primim contravenție pe un articol care face referire la încălcarea măsurilor de biosecuritate, și astfel nu vom mai putea fi eligibili pentru a primi despăgubire.

Povestea a continuat în același stil de abuz în serviciu și cu întocmirea documentelor care faceau referire la ancheta epidemiologică care are elemente de neadevăr precum faptul că aveam personal zilier angajat în fermă, iar acest lucru a dus la nerespectarea măsurilor de biosecuritate, faptul că aveam câini în ambele ferme, lucru care demonstrează o altă încălcare a măsurilor de biosecuritate, cât și alte elemente care trebuiau să ofere o imagine deformată și incriminatoare la adresa noastră, punând în umbră culpa pe care o avea DSV Brăila că nu a răspuns la nici o adresă, nici în termenul legal, nici într-un termen care să ofere soluții reale de a nu ajunge în situația dată. Pentru a primi actele privind ancheta epidemiologică a fost necesar să facem alte adrese, și într-un final, am primit cu greu actele privind ancheta epidemiologica, precum și răspunsul la adresele făcute anterior, abia în luna ianuarie 2019.

Procedura de eutanasiere a început la 7 zile de la data declarării focarului în exploatațiile de la Ulmu pe motiv că DSV nu avea capse pentru asomator, iar pe acele capse am fost “obligați” de situație să le cumpărăm noi. Au întârziat câteva zile până au ajuns în fermă, timp în care majoritatea animalelor au murit din cauza infestării cu virusul PPA, care a avut o formă mai violentă de manifestare, iar capsele au rămas 80% nefolosite, dar plătite de noi, iar animalele, în marea lor majoritate, au fost îngropate lângă animalele care erau deja îngropate de noi. Gropile au fost făcute pe terenul fermelor, pe cheltuiala fermelor, după aproximativ 8 zile de la confirmarea oficială a focarului, nu au făcut comisie pentru a constata numărul animalelor din fermă, pentru ca exact cum a afirmat de la început doamna de la DSV Brăila a și actionat, ca să nu primim despăgubire.

Când am cerut lămuriri referitoare la faptul că alte ferme au primit derogare, au primit culoar de livrare, doamna de la DSV Brailă a afirmat că noi nu am făcut adresele corect și din acest motiv nu a răspuns și nici nu am primit derogare. Am întrebat atunci ce înseamna corect? Din punct de vedere gramatical? Din punct de vedere al conținutului? Și se pare că tot prin abuz în serviciu a adus aceste argumente, însă dânsa a omis că avea obligația legală să răspundă în termen de maximum 30 de zile la orice adresă, iar daca exista un caz de forță majoră, trebuia să raspundă mai repede.

Cum se poate ca în aceeași țară, să aplicăm legea diferit și preferențial?

Dorim să întrebăm autoritățile, cum au despăgubit porci de la atâtea ferme din județ și din țară, ferme care au aceleași soluții constructive și de biosecuritate ca și noi, ba mai mult chiar, unele ferme au condiții superioare dacă ne referim la gardurile de împrejmuire, cu pază permananentă și personal special pentru verificarea lucrătorilor în privința respectării condițiilor de biosecuritate, și au fost primele ferme infestate cu PPA, în judet. Ei au respectat condițiile de biosecuritate?

O altă întrebare corectă este: Cum s-au despăgubit porci de la persoane fizice, porci care nu au fost inventariați, nici în evidențele DSV nici în Registrul Agricol, deci ei nu existau, iar proprietarii lor nu au păstrat nici o condiție de biosecuritate, au fost principalii vectori de răspândire a bolilor. Au lăzile pline de carne provenită de la porci bolnavi, și au fost eligibili la plata despăgubirilor, doar pentru că sunt în număr mare și contează la vot? Concret, în România nu se poate spune cum s-a propagat virusul pestei porcine africane, acum se fac studii de către Comisia Europeană pentru a descoperi modul de răspândire al virusului, prin țânțar, muscă, apă, om, animale sălbatice, aer, alți factori, deci putem concluziona că există o multitudine de vectori care nu pot fi imputabili fermierilor, însă la fermele de la Ulmu nu se poate aplica acest principiu. Dacă vom citi anchetele epidemiologice de la celelalte ferme care au fost despăgubite, o să fim plăcut impresionați să observăm că vectorii de transmitere au fost independenți măsurilor de biosecuritate, dar ca și idee, daca nu a fost apa sau țânțarul, atunci singurul vector de transmitere al boli este omul.

Fermele grupului Meatbox au rezistat din luna iunie 2018 până în luna decembrie 2018, timp de 6 luni datorită măsurilor de biosecuritate eficiente, deși în această perioadă focarele de pestă porcină africană au evoluat în județul Brăila, cât și în țară, fără ca autoritățile sanitar veterinare să întreprindă măsuri eficente de stopare, iar după aceste 6 luni în care autoritățile din Brăila nu au venit în sprijinul nostru cu măsuri pentru a reuși să evităm acest dezastru, nu au răspuns la adresele noastre, au concluzionat că singurul vinovat pentru această situație este programul ineficient de biosecuritate aplicat, iar pierderea de aproximativ 600.000 de euro să fie suportată de către noi, dar ne întrebăm până când trebuia să menținem acele animale sănătoase? Până mureau de bătrânețe? Până când se schimba conducerea DSV Brăila? Până când?

Un ciclu de producție al îngrășării suinelor este de 100 de zile, perioadă în care explotația comercială are doar cheltuieli, iar după aceste 100 de zile, odată cu livrarea animalelor, exploatația încasează sumele cheltuite ca să poată achita furnizorii și să continue activitatea. Cât ar fi trebuit să mai rezistăm? Deja depășisem orice situație excepțională prevăzută în manualul de creștere al suinelor, cu ce costuri? Și care ar fi fost rezultatul final? La aceaste întrebări ar trebui să răspundă doamna de la DSV Brăila când a luat decizia că nu suntem eligibili pentru despăgubire.

Concluzia amară

Cu speranța ca extinderea virusului de pestă porcină africană să se oprească odată cu dispariția fermelor din grupul Meatbox, care nu au păstrat măsurile de biosecuritate, voi încheia acest demers de aducere la cunoștința opiniei publice a unui fapt care încă se petrece în România, abuzul de putere!


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!


1 comentariu

Scrie un comentariu