Ce motive au țăranii ca să-și lichideze gospodaria cu animale?
agrointeligenta.ro
Ce motive au țăranii să lichideze gospodăria cu animale? O listă lungă de motive stă la baza acestor decizii tot mai frecevnte în satul românesc, arată o analiză a profesorului clujean Avram Fițiu.
Iată ce spune cunoscutul profesor despre situația țăranului român, adus la sapă de lemn și care își vine animalele din bătătură.
”Ce motive au țăranii ca să-și lichideze gospodaria cu animale?
– Prețul de batjocură pentru lapte, vițel, miel, purcel, ied etc…;
– Interzicerea transportului animalelor la piață cu mijloacele proprii;
– Restricționarea accesului la vânzarea de lapte, brânzeturi, ouă în piețe;
– Normele draconice de biosecuritate în ferme;
– Normele exagerate de mediu din ferme;
– Normele anacronice sanitar veterinare din ferme;
– Obligativitatea ruperii unei file de comercializare la ieșire din curte cu un litru de lapte (deși sunt impozitați pe norma de venit);
– Furtul pășunilor și fânețelor prin concesiune de către băieții deștepți din politică;
– Interzicerea accesului cu animalele în păduri;
– Distrugerea pajiștilor de către animalele sălbatice (porci mistreți etc…);
– Omorârea câinilor la stână de către vânători și personalul fondurilor de vânatoare;
– Tratamentul umilitor de la APIA pentru accesul la subvenții;
– Furtul de subventie APIA prin cereri de plată frauduloase ale terenurilor țăranilor de către terți;
– Obligativitatea întăbulării pământului pentru accesul la subvenții din 2018;
– Obligativitatea amenajamentului pastoral pentru accesul la subvenții;
– Canalizarea apelor de munte de către investițiile hidro ce lasă animalele fără apă în munte;
– Jaful rezultat din defrișarea pădurilor montane ce obligă urșii și lupii să se apropie de sate, atacând gospodăriile;
– Investiițille fotovoltaice și eoliene de pe pajiști ce alungă animalele de pe habitatul lor normal;
– Activitatea de braconaj prin care sunt omorâți câinii din ferme pe motiv că deranjează vânatul;
– Nerecunoașterea statutului juridic și social al meseriei de oier, văcar, porcar etc…;
– Incapacitatea financiară de extindere a fermei datorită speculatorilor români și străini ce acaparează pământ;
– Vârsta inaintată a țăranilor datorită lipsei unui sistem de înlocuire cu tineri;
– Alungarea din țară a copiilor țăranilor;
– Pensie neatractivă de cca. 100 de euro/ lună după o viață în ploaie, vânt și ger;
– Ducerea în derizoriu de către orășeni a noțiunii de țăran;
– Dificultatea de a-și găsi o soție care să vină într-o fermă de animale, datorită penibilității muncii
Ce înseamnă un țăran fără animale în lumea satului?
– Un om dezorientat economic (capacitate redusă de reorientare profesională în mediul rural);
– Un om dezorientat social (iși pierde legăturile sociale structurante din viața lui);
– Un om dezorientat cultural (va prelua orice cultură dominantă);
– Un om dezorientat politic (va alege ceea ce i se cere);
– Un om fără pământ ce se comportă ca o frunză în vânt (în lipsa animalului dispare motivația deținerii pământului);
– Un om fără glie (distrugerea atașamentului față de animal, este echivalat cu ruperea legăturilor cu complexul agrocultural al gliei);
– Un om fără de cunoaștere socio-economică (munca cu animalul presupune o mare diversitate de cunoștințe complexe);
– Un om fără identitate (vezi generația Sans Terre din Bolivia, Brazilia, Argentina);
– Un om fără viziune (dispare capacitatea de proiecție în timp);
– Un om fără așteptări de la viață (ciclitatea biologică a animalului condiționa calendarul activităților economice);
– Un om debusolat (un om dezechilibrat sufletește și emoțional);
– Un om pesimist (lipsit de perspectivă în viață);
– Un om sărac (material, intelectual, emoțional);
– Un om om trist (transmite o imagine de milă);
– Un om rău (va scoate la suprafață toate frustrările vieții);
– Un om dispus la compromis (social, economic);
– Un om fără meserie (busolă economică perturbată);
– Un om fără mândrie (pierderea animalului echivalează cu pierderea dreptului de a mai ridica capul din pământ);
– Un om fără pălărie (pălăria ca simbol al stratificării sociale în societatea rurală: recunoașerea socială în lumea văcarilor se face în funcție de înalțimea și simbolurile pălăriei sau clopului- vezi Valea Chioarului);
– Un om fără de chimir (șerpar) ca simbol al stratificării sociale în societatea păstorească: numărul de curele (1-4) arată gradul ierarhic în societatea oierilor”, arată analiza postată de Avram Fițiu pe pagina sa de Facebook.
