SCHIMBĂRI LA APIA ȘI AFIR? CINE VINE ȘI CINE PLEACĂ DE LA AGENȚIILE DE PLĂȚI!
Oana Timar – Agrointeligența
Schimbările anunțate la nivel guvernamental au toat șansele să aibă un impact major în eșalonul doi și trei din administrația agricolă din România. Liderul PNL Ludovic Orban a anunțat astăzi propunerea deputatului Adrian Oros la funcția de ministru al Agriculturii. Dacă votul din Parlament va fi favorabil cabinetului lui Orban, una dintre prioritățile noii guvernări este reprezentată de reorganizarea agențiilor de plăți care gestionează fondurile europene încasate de fermieri.
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) sunt cele două instituții vizate de reorganizare, conform priorităților de guvernare anunțate de PNL pentru sectorul agricol.
Înainte însă de a schimba șefii agențiilor de plăți, activitatea și rezultatele obținute de cele două echipe de conducere vor fi probabil evaluate. Va cântări greu în balanță campania de plată a avansului APIA, procedură în curs, dar și gradul de absorbție atins pentru fondurile europene prin proiecte pe PNDR.
Atât la AFIR, cât și la APIA, ultimii ani au adus o stabilitate și o intrare în normalitate a lucrurilor; par să se fi rezolvat problemele de soft și de sabotaj intern, astfel că reorganizarea propusă de PNL s-ar putea să nu fie atât de drastică precum s-ar aștepta mulți. Riscurile sunt și ele uriașe: fermierii reprezintă un electorat de bază pentru orice partid, iar PNL probabil nu va risca să ”simtă” furia fermierilor lăsați fără subvenții sau fără fonduri în timpul alegerilor prezidențiale sau anul viitor, la locale și la la parlamentare.
În final, pentru cei care vehiculează încă posibilitatea ca AFIR și APIA să fie contopite, acestea sunt planuri ireale. Să nu uităm că PNL este totuși un partid politic, cu o clientelă politică și cu un aparat ce trebuie ”hrănit”. Iar salariile din cele două agenții de plăți sunt ”babane” în cele mai multe cazuri, astfel că o înjumătățire a posturilor ar însemna ca o parte din angajați să plece acasă. Și, să fim sinceri: nu vor pleca pilele. Ele vor rămâne, numai că nu vor pune nici mai încolo osul la treabă. Ne așteaptă, prin urmare, un fel de colaps prin incompetență. Modelul de acum, echipele de acum, așa cum funcționează în prezent rămân de bază mai ales că, rămânând în același spirit al sincerității, includ oameni susținuți de toate partidele.
O altă instituție unde auditul va trebui cântărit cu atenție este Agenția Națională pentru Îmbunătățiri Funciare (ANIF). Instituția este implicată în investiții uriașe, din care o mare parte deja s-au acoperit financiar și la care a rămas puțin până la recepția lucrărilor. Sigur, poate părea un succes pus pe tava celui care vine ”la rând”, numai că în cazul ANIF, clauzele stricte și tehnicitatea parteneriatelor ar putea fi capcana în care cineva neexperimentat să cadă doar de dragul de a taia niște panglici.
