Lubenița de Gottlob își trage gustul bun din ogoarele Banatului. Brandul e înregistrat la OSIM
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Când vine vorba de lubeniță, în România sunt două puncte cheie – Dăbuleni, la olteni, și Gottlob în Banat. Bănățenii se chinuie să păstreze brandul care e așa de vestit încât în fiecare sezon se trezesc că e ”împrumutat” de precupeții care cumpără și revând pepeni de import sub apelativul ”de Gottlob”. Ca să își salveze reputația au depus acte de înregistrare la OSIM pentru marca ”Lubeniță de Gottlob” și au tipărut etichete pe care le liptesc pe fiecare pepene.
La Gottlob s-au cultivat anul acesta 300 de hectare cu pepeni verzi, iar producția e undeva la 18.500 de tone. ”E suficientă lubeniță cât să dăm fiecărui român câte o felie”, spune primarul Gheorghe Nastor. Cei mai mari pepeni depășesc 15 kilograme. Au miezul roșu, zemos, și o aromă inconfundabilă pentru cunoscători.
E însă o întreagă discuție aici: lubenița de Gottlob nu se mai cultivă . Este vorba de soiurile autohtone produse de specialiști la Stațiunea de Cercetare de la Lovrin – Lovrin 535 sau Lovrin 504 – lubenițe mari, cu coaja verde spre negru, care tindeau spre 20 de kilograme fructul. După Revoluție, stațiunea de cercetare și-a încetat activitatea, așa că din lipsă de semințe producătorii s-au orientat spre soiuri de import – din Olanda, Germania sau Ungaria: Crimson Sweet, Top Gun, Zengo sau Sorento.
Totuși, ce face lubenița de Gottlob așa de bună? De ce un Sorento sau un Crimson cultivate la Gottlob sunt pur și simplu mai gustoase decât unele din ferma olandeză? Nu e vorba de niciun secret de cultivare – cu mici excepții (unii producători au importat sistemul de irigații unguresc, cu tunele protectoare şi irigaţie prin picurare), lubenițele cresc pe câmp sub soare. Și totuși e ceva. Pământul locului. Solul special de la Gottlob face toţi banii; doar din pământul de aici fructul îşi trage dulceaţa miezului roşu, zemos.
O ”vână de pământ” cu cel mai bun sol arabil din Europa. E vorba de doar câteva sute de hectare, din care o parte se găsesc aici. Încă din vremea împărătesei Maria Tereza se ştie de acest sol ale cărui calități au fost certificate recent de Academia Agricolă franceză. În Imperiu, terenul agricol de la Gottlob se vindea cu 55 de coroane, de două ori și jumătate prețul unui teren obișnuit.
Articol de Georgeta Petrovici pentru evz.ro
