Motivul pentru care nu s-a devalizat nici un centimetru pătrat de teren din cea mai mare Stațiune de Cercetări din România
Daniel Befu -
Fenomenul Dăbuleni, episodul 7 din 7. Reportaj publicat în revista Agrointel.
Secretarul științific al SCDCPN Dăbuleni, Dr. Vasile Toma, ne-a prezentat cea mai mare anomalie imobiliară a capitalismului sălbatic din perioada de tranziție, când în contextul în care majoritatea institutelor de cercetări din domeniul agricol au fost devalizate de terenuri, Stațiunea Dăbuleni, fără să facă nici cel mai mic efort, a rămas cu patrimoniul neatins. Ba, încă, conducerea stațiunii a cerut voluntar să renunțe la o suprafață de teren, nu în favoarea vreunui privat, ci în favoarea unei alte instituții a statului, care a preluat suprafața pentru o cauză nobilă.
Iată explicația acestui fenomen unic pentru România, nedevalizarea: “În momentul de față Stațiunea Dăbuleni are cea mai mare suprafață de teren dintre institutele de cercetare agricolă din România. Avem 3100 de hectare din 4000 de hectare, iar restul le-am cedat noi voluntar la Ocolul Silvic, pentru că am considerat că sunt niște terenuri pe care am considerat că nu le putem exploata economic, fiind sub pragul de rentabilitate. A fost și o politică de împădurire a statului și cei de la Romsilva au acceptat. Mafia terenurilor n-a fost interesată să ne lase fără terenuri fiindcă suntem într-o zonă eminamente agricolă, pentru că nisipurile astea sunt sărace și cer investiții mari pentru a fi cultivate și pentru că nu suntem aproape de oraș”.
Pentru a ne edifica și mai bine asupra motivului pentru care samsarii imobiliari nu dau târcoale Stațiunii, agronomul Vasile Toma ne prezintă și prețurile terenurilor: “Fiind în sistem irigat, costă cam 18-20 milioane de lei vechi hectarul. Dacă n-ar fi în sistem irigat n-ar avea nici o valoare”.
