Lăptarii europeni au nevoie de „fair trade”: Li se „fură” aproape 20% din muncă
agrointeligenta.ro
Foarte puţini s-ar gândi că eticheta „Fair Trade” ar trebui aplicată şi laptelui produs în Europa. Şi totuşi, cu un preţ sub costurile de producţie, primit din partea procesatorilor, crescătorii de vaci de lapte de la noi au tot dreptul să ceară protecţia celor care vor o lume echitabilă.
Ideea de bază a „Fair Trade”-ului, a comerţului echitabil, este că orice fermier trebuie să primească un preţ cel puţin egal cu costurile de producţie pentru a se considera că este tratat echitabil – „fair” – existând suspiciunea că marile companii transnaţionale, le-ar oferi producătorilor din ţările lumii a treia, Africa, America Latină, Asia de Sud preţuri mai mici, profitând de nevoia lor de export.
Deşi în mod evident un construct ideologic, fără nicio legătură cu legile pur economice şi impersonale ale cererii şi ofertei, conceptul „Fair Trade” s-a impus ca realitate a pieţei – azi nu mai poate fi ocolit.
Eticheta „Fair Trade” apare pe nenumărate produse agro-alimentare de pe rafturile Europei, fiind solicitate şi acceptate, în ciuda preţurilor mai mari decât a echivalentelor lor non-Fair Trade (nu neapărat Unfair Trade, comerţ neechitabil), de un public care le este fidel şi care le susţine vânzările.
Nu trebuie să ne mire – preţul nu este decât unul dintre motivele pentru care cineva cumpără un anumit produs pe piaţă, şi nu neapărat unul care să le bată pe toate.
Se poate accepta că unii oameni cumpără un anumit produs, la un preţ mai mare, pentru a avea conştiinţa împăcată că nu au contribuit la adâncirea nedreptăţilor din economia mondială.
În situaţii vulnerabile din punctul de vedere al definiţiei comerţului echitabl nu se află însă doar fermierii afro-latino-asiatici ci şi foarte mulţi europeni.
Potrivit datelor European Milk Board (EMB) costul de producţie al laptelui – suportat de fermieri din ţări precum Franţa sau Germania – este de 43 de eurocenţi, cu 8 eurocenţi mai mare decât ce primesc aceştia de la procesatori.
Dacă am aplica principiile şi calculele care stau la baza evaluării comerţului ca echitabil sau neechitabil – în baza cărora se lipeşte eticheta „Fair Trade” ar rezulta că fermierilor europeni le este „furată” cel puţin o cincime din muncă. Este mult mai mult decât le este „furat” cultivatorilor de cacao, cafea, banane, din Anzi.
Pierderile pot duce la dispariția fermelor mici și mijlocii
Reprezentanţii producătorilor de lapte europeni cer preţuri echitabile pentru laptele lor, solicitând instituţiilor naţionale şi ale Uniunii să intervină prin stabilirea unor mecanisme care să îndrepte lucrurile. Ei avertizează că situaţia poate conduce la dispariţia a numeroase ferme mici şi mijlocii care nu pot susţine pe termen lung pierderile impuse de diferenţa dintre costurle de producţie şi preţurile primite de la procesatori.
Anul trecut costurile de producţie a laptelui au crescut la nivelul celor douăzeci şi şapte de membre ale UE din acel moment (UE 27) cu 5%, în urma scumpirii furajelor şi a preţurilor la energie, preţurile materiei prime scăzând însă, din cauza consumului general limitat, cu 25% – lucru care a contribuit la deteriorarea profitabilităţii acestei activităţi.
Pînă ca instituţiile naţionale şin europene să facă ceva, poate adepţii „Fair Trade” îi vor adopta şi pe văcarii de la poalele Alpilor şi Carpaţilor, pe lângă păstorii de pe Anzi şi Kilimanjaro.
