Când populismul nu poartă mască de protecție. Plafonarea prețurilor alimentelor, un dezastru și pentru consumator și pentru producător!
Vlad Macovei -
S-au trezit toți cei vor să câștige acum un pic de capital politic pe seama panicii românilor în fața pandemiei coronavirusului să ceară plafonarea administrativă a prețurilor la alimenate. Oameni buni, plafonarea prețurilor, acum în România, va avea cu siguranță două efecte: anarhie în retail la pachet cu apariția pieței negre și falimentul majorității producătorilor și procesatorilor.
Să pornim de la premisa că plafonarea prețului la alimente se va produce. Ce se va întâmpla? Păi în primul rând, cum implementezi și verifici aplicarea? În plină criză COVID-19 trimiți inspectorii ANAF, ANPC să verifice magazin cu magazin, piață cu piață? În toată țara? Le dai amenzi dacă îi prinzi, îi bagi la pușcărie, îi alergi pe străzi? Veți spune, păi ce care fac speculă vor da prețurile jos pentru că în rest acestea vor fi mai mici prin plafonare. Păi și dacă acolo unde prețurile sunt plafonate, și unde este respectată legea, nu găsești marfă, pentru că toți distribuitorii și producătorii vor duce marfa către piața neagră, de unde primesc un preț mai bun. Noi în România n-am fost în stare să monitorizăm câteva sute de persoane în carantină, credeți că vom monitoriza mii de magazine, în fiecare zi? Cu cine? Cu unii care iau șpagă ca să închidă ochii?
Da, în România o parte din apartul de control al administrației centrale și locale iau acum șpagă ca să închidă ochii diverse încălcări ale legii. Dacă vom avea plafonarea prețului alimentelor, vor fi și mai mulți cei care se vor lăsa mituiți, și pe sume tot mai mari. Va fi o crimă asupra poporului român, vor fi oameni care la propriu vor muri de foame, fie că pentru că nu vor găsi de mâncare, fie că alimentele vor fi prea scumpe. Specula va fi în floare, speculanții vor face avere. Gândiți-vă bine dacă doriți acest lucru!
Analizați bine ce vă spun diverși politruci inconștienți: Gata, plafonăm prețurile! Poate, zic poate, în Japonia sau în Elveția, ar merge asta, deși nu cred, dar în România, cu actuala administrație centrală și locală, cu actualele rețele de samsari milionari în euro care cotizează la partide, zero șanse, va fi trădare de țară. Chiar, v-ați gândit că poate chiar acești intermediari, care vor profita de pe urma pieței negre cu alimente, sunt cei care, culmea, doresc plafonarea prețurilor, pentru a putea începe specula?
Să mergem mai departe. Tot discursul politicianist din ultimele zile despre plafonarea prețurilor alimentelor se referă la costul final, de pe raft, plătit de consumator. Păi haideți să vedem ce se întâmplă. Un kilogram de carne de porc costă acum la poarta fermei, să zicem, 5 lei. Din cauză că nu mai avem maternități de scroafe în România, le-am pus pe butuci în urmei politici dezastruoase de gestionare a pestei porcine africane, producătorul respectiv trebuie să aducă purcei din Danemarca pentru a-i introduce în fermă, la îngrășat. Prețul purceilor din afară s-a triplat în ultimele două săptămâni. Ce face producătorul? Pune un leu, să zicem. Un leu în plus la un kilogram de carne de porc, pentru consumator, nu ar fi o tragedie.
Numai că vine abatorul și zice, hai să mai pun și eu un leu, peste adaosul meu normal de un leu. Deja în loc de 6 lei (prețul de producție plus leul “normal” al abatorului), kilogramul de carne este deja 8 lei. Mai vine și intermediarul care zice, nenică e rost de bani, e criză, mai pun și eu un leu în plus peste leul meu normal. Și în magazinul de carne de la piață, kilogramul intră astfel cu 10 lei în loc de 7 lei.
Să presupunem că comerciantul mai pune și el un leu în plus peste leul dinainte de criză. Ajungem astfel la un preț final, pe care îl plătește consumatorul, de 12 lei, în loc de 8 lei cât plătea acum două săptămâni. Și vine lumea și înjură supermarketurile, vin autoritățile și fac panarmă, circ mediatic, când retailerul a contribuit poate, cu un leu, la toată nebunia asta. Vine guvernul și zice, gata plafonăm la 8 lei. Ce se întâmplă? Să zicem că magazinul renunță la diferența de comision, ajungem la 11 lei. De unde mai tăiem 3 lei? Să zicem că abatorul renunță, de asemenea, să crească adaosul. Ajungem la 10 lei.
Și aici apare tragedia. Intermediarul va zice eu nu tai nimic, lasă să taie producătorul. Producătorul la 4 lei kilogramul intră în faliment, nu mai crește porci, pune lacăt, nu mai plătește oameni, impozite pe salarii, TVA nu se mai generează. Sau intermediarul zice, ok, îți iau cu 6 lei cât îmi ceri dar nu mai duc spre “oficial” unde prețul este de 8 lei, plafonat, ci spre piața neagră, care va deveni majoritară, și unde o sa fac eu carnea 15 lei, că așa vor mușchii mei. Prin urmare, în loc să ai un preț majorat de 12 lei, plafonarea la 8 lei va duce la un cost real pentru populație de 15 lei. Asta înseamnă plafonarea prețurilor alimentare în România, în 2020!
Ce s-ar putea totuși face pentru a ține prețurile sub control? Rămânem la creșterea porcului, deși analogia poate fi făcută cu orice ramură din sectorul agroalimentar. Păi în primul rând, ajuți producătorul să rămână cu kilogramul de carne la poarta fermei la 5 lei. Subvenționezi pe termen scurt achiziția de purcei din import, suporți diferența de preț față de acum două săptămâni. Bani publici foarte bine cheltuiți.
Chiar, unde sunt toți libertarienii care ziceam că e rău să subvenționăm agricultura națională, ba chiar că fermierii ar trebui să renunțe voluntar la plățile directe. Că el cumpără ce vrea din supermarket, din import, i se rupe lui de agricultorul român. Ei, să meargă acum să cumpere. Gata, nu o să îi mai auziți, stau ascunși prin văgăuni, folosesc somonul și în alimentație și pentru a șterge la fund, că e penurie de hârtie igienică. Unde mai sunt acum mecanismele pieței libere, care reglează tot, băi teoreticienilor?
Să revenim. Deci pe termen scurt ajuți producătorul să rămână cu costuri rezonabile la materia primă. În paralel, demarezi un blitzkrieg pentru relansarea crescătoriilor de purcei în România. Ca să poți să rezolvi treaba din producția internă. Și da, aici controlezi la sânge marjele. Apoi mai faci un lucru, te duci cu poliția economică și garda financiară către samsari și începi să îi scuturi. Și mai apoi, vorbești cu supermarketurile să nu își modifice adaosurile. Și poate în loc de 8 lei, te vei duce totuși în 10 lei cu kilogramul de carne, dar nu 12, nu 15. Și vinzi totul fiscalizat, în condiții de igienă, civilizat.
Consumatorul rămâne pe linia de plutire, supermarketurile rămân deschise, producătorul scapă de faliment, bugetul statului își ia partea în continuare. Dar e greu de luptat cu populismul, foarte greu, lua-v-ar naiba de idioți!
Despre Pactul Național pentru Securitatea Alimentară puteți citi AICI.
