Secretele lui Samson Popescu, un fermier care a supravieţuit secetei: „utilaje, tehnologii, hibrizi buni, noroc”
agrointeligenta.ro -
După 30 de ani de muncă în agricultură, Samson Popescu, un fermier din Timiş, a devenit un profesionist în domeniu. Nici nu vrea să mai audă de agricultură făcută după ureche, pentru ca a trecut de mult de partea tehnologiilor.
De loc este de pe Valea Oltului, mai precis din Ţara Loviştei, „cea mai românească zonă”, cum îi place să spună. „Tata s-a gândit să-mi pună numele de Samson, care pe lângă oltenescul Popescu sună cam ciudat. M-am obişnuit însă cu el, mai ales că toată lumea mă ţine minte mai uşor aşa”, povesteşte râzând agricultorul.
La Cărpiniş, localitate situată la vreo 30 de kilometri distanţă de Timişoara, a ajuns după facultate prin repartiţie, cum se proceda pe vremea comunismului, şi aici a rămas. De-a lungul timpului, a fost şef de fermă, inginer la CAP-ul din localitate, a lucrat şi la Camera Agricolă de la Timişoara, după care s-a apucat să facă agricultură pe cont propriu după revoluţie.
Acum exploatează 300 de hectare de teren agricol, arendat în mare parte de la „orăşenii” din zonă care au moştenit pământ la Cărpiniş. Ar lucra mai mult, dar nu mai găseşte terenuri, nici măcar de arendat că de cumpărat nu mai există de mult. Ce-a fost disponibil s-a vândut în primii ani de după 1989, la preţuri de nimic – câteva sute de mărci germane. Astăzi nici cu 4.000-5.000 de euro nu te bagă nimeni în seamă, povesteşte Samson.
S-a dus vremea agriculturii făcute „după ureche”
Samson Popescu a prins toate fazele prin care a trecut agricultura românească după revoluţie, începând de la desfiinţarea CAP-urilor, până la aderarea la UE. A văzut cum se făcea agricultura cu plugul şi ştie cum e să lucrezi cu tractoare vechi de câteva zeci de ani. Poate tocmai de aceea este aşa de deschis acum la tot ce înseamnă nou în materie de tehnologie sau utilaje.
„Agricultura, la care toţi spun că se pricep, ca şi la fotbal, trebuie făcută la profesionism. Ca să obţii o producţie bună, îţi trebuie hibrizi buni, maxim 10-15 ani poţi să foloseşti un hibrid. Nu mai poţi să mergi după ureche”, povesteşte Samson.
În acest an, peste 900 de fermieri din partea de Vest a ţării, dar şi din Ungaria sau Serbia au venit la ferma lui de la Cărpiniş să vadă câmpurile experimentale de porumb convenţional, şi eventual să-şi aleagă hibrizii pentru anii următori. Şi au avut ce să vadă.
Pentru a obţine producţii bune, Samson îi sfătuieşte pe agricultori să fie atenţi şi la factorii pe care îi pot controla (tehnologii, tratamente etc), dar mai ales la cei ce nu pot fi controlaţi (ploi, îngheţ sau secetă). Nu în ultimul rând, trebuie să-şi procure utilaje performante, nu doar pentru că le uşurează munca, dar şi pentru că îi ajută să obţină producţii mai mari. „Dacă faci lucrurile de bază, câştigi enorm. Dacă n-ai utilaje performante, nici n-ai cum să-ţi dai seama cât te ajută acestea”, spune Samson.
Important este să producă, că de cumpărători nu duce lipsă
Agricultura este o meserie grea, care trebuie să-ţi şi placă, spune Samson. Pe de altă parte, se şi merită, dacă ştii să te organizezi cum trebuie. Pentru el, cea mai rentabilă cultură este porumbul, şi nu doar acum, ci de câţiva ani. În 2012, spune că a avut oarecum noroc deoarece a prins o ploaie chiar pe vremea când se făcea polenizarea şi care a salvat producţia. Altfel, seceta îl ardea şi pe el. Se aşteaptă, ce-i drept, la o producţie mai mică, adică 7-8 tone la hectar, faţă de 10-12 tone în anii buni, dar suficientă cât să-i asigure un profit. Numai dacă vinde cu un leu kilogramul de porumb – cât este preţul acum – , şi tot este bine.
Cu toate necazurile, a fost un an bun şi la grâu, cu o producţie de 6 tone la hectar, spune Samson, în condiţiile în care nu irigă. Foloseşte însă hibrizi de top, pentru că altfel nu are cum „să obţină producţii bune”. Pe lângă porumb şi grâu, agricultorul mai cultivă orz şi floarea soarelui.
Pentru Samson, cel mai important este să producă, că de cumpărători nu duce lipsă. Nu-şi face griji nici pentru faptul că nu ar avea cine să-i calce pe urme. Are doi băieţi, iar unul a absolvit chiar agronomia. Acum au în lucru amândoi un proiect pe bani europeni pentru o investiţie în producţia de peleţi şi brichete din deşeuri agricole.
