Relele vin încet-încet şi nici nu le vedem! Încălzirea globală mută spre nord arealul pestelor şi dăunătorilor
agrointeligenta.ro -
Confruntaţi cu natura tot mai puţin predictibilă, tot mai puţin îngăduitoare – cu episoade de secetă prelungită, repetate la intervale scurte, cu ierni prelungite până în mijlocul primăverii – fermierii ştiu că încălzirea globală nu este un mit academic.
Seceta, îngheţul sînt, însă, nişte rele pe care le cunoaştem şi împotriva cărora există deja soluţii – în faţa secetei poţi creşte gradul de irigare al solului, în faţa frigului prelungit poţi proteja pomii şi arbuştii – ce ne stânjeneşte este faptul că vin într-un ritm căruia abia îi mai putem face faţă.
Odată cu aceste rele, încălzirea globală, mai aduce şi altele puţin cunoscute. Creşterea temperaturii medii modifică încet-încet climatul, aducând dinspre sud spre nord, dăunătorii (insecte, spori) cu care fermierii care fac agricultură în regiunile temperate nu sînt obişnuiţi.
Fireşte că specialiştii în agricultură ştiu foarte multe despre toţi aceşti dăunătorii. Problema nu este lipsa de cunoştinţe, ci identificarea prezenţei lor pe teritoriul „nostru”.
Dăunători ”tropicali” pe ogoarele Europei
Până să ne dăm seama că în Europa, în climatul nostru temperat , au pătruns dăunători specifici zonei tropicale, pe fondul schimbării climatice, putem înregistra pierderi foarte mari.
Lipsa inginerilor agronomi, adevăraţii specialişti ai ogoarelor, care odinioară, monitorizau în „timp real” , cum se spune, ce se întâmpla cu Mama Natura, şi transmiteau rapid informaţii specializate către institutele de cercetare ne face, cel puţin pe noi românii, să nu putem depista din timp „venirea” unor dăunători „străini”.
Aşa cum au descoperit cercetătorii Daniel Bebber, Sarah Gurr (University of Exeter) şi Mark Ramotowski (University of Oxford) în ultimii 50 de ani (aproape două generaţii), numeroşi dăunători de la tropice şi-au extins arealul spre nord.
Cei trei au studiat în total 612 dăunători (peste şi patogeni) – ciuperci/fungi, bacterii, viruşi, viroizi, paraziţi şi insecte – descoperind că din 1960 şi până acum aceştia au început să se găsească tot mai mult spre nord, avansând cu 2,7 kilometri (1,7 mile) pe an.
Pentru hrana lumii acesta este un pericol poate chiar mai mare decât repetarea la intervale din ce în ce mai scurte de timp a episoadelor de secetă – cea mai mare parte a culturilor esenţiale aflându-se în regiunile temperate din emisfera nordică.
Zonele de monocultură sunt vulnerabile
„În procesul de creştere a producţiei de hrană noi oamenii am creat vaste zone de monocultură, spre exemplu zone principale de producere a grâului. Aceste culturi sînt foarte vulnerabile” explică Sarah Gurr, care s-a ocupat de analiza migraţiei ciupercilor.
Studiul celor trei cercetători este unul foarte amplu dar nu este singular.
Entomologul John Trumble (University of California at Riverside) a observat şi el prezenţa în pădurile Americii de Nord a unor specii venite din sud. „Ceea ce mă îngrijorează este că sînt enorm de multe de astfel de mişcări în natură pe care nu le vedem” atrage acesta atenţia.
Cele mi multe şi mai mari dintre grânarele umanităţii, în care se produc trei sferturi din hrana lumii se află în zonele temperate.
Sursă: Discovery News, FAOSTAT
Vezi mai multe în Daniel P. Bebber, Mark A. T. Ramotowski, Sarah J. Gurr – Crop pests and pathogens move polewards in a warming world, Nature Climate Change (2013)
