Am ieşit din era potasiului foarte scump, dar nu am intrat în era potasiului foarte ieftin
agrointeligenta.ro -
Lucrurile sînt departe de a se aşeza pe piaţa potasiului. Compania rusă Uralkali, cel mai mare producător mondial, chiar şi după spargerea BPC, a primit în acţionariatul său China Investment Corpooration, reprezentantă celui mai mare cumpărător la nivel mondial. Potasiul este unul dintre cei trei nutrienţi vitali pentru agricultură – fiind folosit în producerea îngrăşămintelor. Astfel, contribuind la realizarea unor recolte bune, în mod inevitabil preţul său influenţează costurile de producţie. Îngrăşămintele sînt responsabile de 40-60% din hrana produsă la nivel mondial, ele asigură bogăţia nutritivă a solului, care scade după fiecare recoltă, asigurând an de an rezultate bune. Aproape 95% din potasiu este folosit pentru producerea îngrăşămintelor – resul de 5% în industrie, de obicei la fabricarea săpunurilor.
Rușii dețin supremația producției
Compania rusă Uralkali este cel mai mare producător de potasiu din lume, deţinând o cotă de 20% din piaţa mondială, estimată a valora cu totul 20 de miliarde de dolari. Până acum două luni Urlakali era cea mai importantă componentă a celui mai mare cartel de producţie a potasiului din lume, Belarusian Potash Company (BPC), format împreună cu Belaruskali.
BPC controla 40% din piaţă – rivalii lor nord americani North American Canpotex, controlau, şi o fac şi în continuare, 30%.
Cei de la Urlakali au încercat să preia Belaruskali printr-o manevră de retragere din cartel, dar tactica eşuat, lucrurile luând o întorsătură urâtă, atunci când pe fir au intrat autorităţile bieloruse. Astfel, BPC practic a dispărut, iar acest lucru a determinat schimbări profunde la nivelul pieţei.
Spargerea cartelului BPC a dus imediat la ieftinirea preţului potasiului.
Rezerve concentrate în trei state
La nivel mondial, rezervele de potasiu se regăsesc în doar 12 ţări – dintre care trei (Canada, Rusia, Belarus) deţin 90% din total. Potasiul este importat în peste 100 de ţări ale globului – dintre care trei (China, India şi Brazilia) cumpără 72% din total.
Implicarea chinezilor de la China Investment Corpooration în acţionariatul Uralkali s-a făcut prin convertirea în acţiuni a unor bonduri (datorii) în valoare de 2 miliarde de dolari emise în urmă cu 10 luni, rezultând din aceasta o participaţi de 12%
Pe piaţa internaţională se spune că acest „împrumut” a fost făcut de cei de la Uralkali pentru a avea resursele necesare pentru preluarea Belaruskali în cazul în care manevra de preluare ar fi reuşit.
Eşecul preluării şi prăbuşirea preţului potasiului, cu 50% aproape, faţă de nivelul anului trecut – la care se adaugă insistenţa creditorului chinez de a primi cât mai rapid banii – i-au făcut pe cei de la Uralkali să accepte convertirea bondurilor (datoriilor) în acţiuni.
Astfel, China, cel mai important cumpărător de potasiu din lume, a devenit prin fondul său suveran de investiţii, al doilea acţionar al unuia dintre cei mai mari producători şi deţinători de rezerve de potasiu din lume.
China încearcă de ceva vreme să achiziţioneze părţi din marile companii producătoare de potasiu din lume pentru a repatria cât mai mult din sumele plătite pentru achiziţia acestei materii prime – în urmă cu doi ani, Sinochem a încercat să cumpere fără succes gigantul canadian Potash Corp.
Uralkali poate produce anual 13 milioane de tone de potasiu pe an – cu 2 mai mult decât importurile realizate în aceeaşi perioadă de timp de China. Un scenariu în care întreaga producţie a companiei ruse s-ar duce spre China la preţuri sub cele de pe piaţa internaţională – acestea crescând prin retragerea unuia dintre primii doi producători mondiali – este greu de imaginat.
Chinezii nu deţin suficiente acţiuni pentru a influenţa politica de vânzări a Uralkali, care rămâne în continuare să fie decisă tot de ruşi, aceştia fiind interesaţi să vândă la preţurile cele mai bune de pe piaţa internaţională.
Prin urmare preţul va evolua în funcţie de cererea şi oferta la nivel global – în noile condiţii stabilite după spargerea unui cartel care controla 40% din vânzările internaţionale, deci undeva mai jos decât să zicem primăvara anului trecut.
Nu este începutul unei era a potasiului ieftin – ci doar sfârşitul uneia a potasiului excesiv de scump. De altfel, specialiştii cred că dezvoltarea capacităţlor de producţie agricolă şi nevoia tot mai mare de hrană din ţările emergente va contribui la o creştere a cererii de poasiu şi la stimularea deschiderii de noi mine.
Evident acestea vor trage preţul în sus de la nivelul la care a coborît în acest moment.
