• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Mărturia lui Izvoranu: Șeful Casei de Comerț Unirea s-a decis să vorbească!

    Marian Păvălașc -

    Adrian Izvoranu este un personaj pitoresc, relativ ușor de suportat într-o discuție de câteva ore, pentru că poate să susțină un discurs de câteva ore fără să fie iscodit prea des. Pare o copie a lui Petre Daea, fostul ministru al Agriculturii, în fostul guvern. Poate și de aceasta, o structură asemănătoare umană, a fost ales Izvoranu tocmai de Petre Daea să conducă cel mai ambițios proiect al lui Dragnea și al guvernării PSD. Fostul șef al Camerei Deputaților și al PSD dorea înființarea unei case de comerț care să vândă produse românești. În afară de ideea frumoasă, foarte populistă, nu erau alte idei despre cum se face asta, lucru pe care îl recunoaște chiar Adrian Izvoranu.

    Numit pentru că Daea l-a văzut la televizor

    Adrian Izvoranu are în CV o activate îndelungată în mediul asociativ al patronatelor. Înainte de asta? Cum spune chiar el, încă din anii 80, în perioada ceaușistă, s-a implicat în construirea unor fabrici dedicate fostei Casei de Comerț Exterior ”Dunărea”, așa cum era denumită societatea prin care Ceaușescu exporta bunuri autohtone.

    Însă nu această experiență l-a făcut pe Izvoranu să ajungă în fruntea casei de comerț gândită acum în capitalism de Dragnea și Daea, ci – așa cum se întâmplă în administrația noastră – o apariție la televizor a lui Izvoranu care i-a făcut plăcere fostul ministru. ”Eram la televizor și criticam tocmai lipsa de legătură între micul producător și piață. Am sugerat totdeauna soluții pragmatice”, începe discuția Izvoranu.

    ”Am fost invitat la minister. Domnul Daea mi-a prezentat o situație foarte bine făcută și foarte convingătoare și mi-a pus niște probleme în fața care și acum sunt aceleași. Era septembrie 2018. Balanța comercială deficitară și lipsa de implicare economică a celor 2 milioane de gospodării, cărora acum mai nou li se spune ferme de familii, la noi pe românește li spune gospodării. Acestea nu au un mecanism funcțional pentru a ajunge magazinele în magazine românești”, începe să povestească Adrian Izvoranu.

    ”Asta este o treabă pe care trebuie s-o facă oricine este la guvernare, noi consumăm acum 80% din mânare marfă din importa, nu ar fi doar o problemă socială și economică, dar avem o mare problemă de dezinformare a publicului, pentru că oamenii nu știu ce consumă”, mai adaugă acesta.

    CV-ul Casei de Comerț Unirea

    A avut buget de 20 de milioane de euro în august 2019. Inițial, în programul de guvernare PSD bugetul era de un miliard de euro. În 2018, Daea anunța că va avea un buget de o sută de milioane de euro. În final, a avut un buget de 93 milioane de lei, aproape 20 de milioane de euro.

    În scurta activitate, casa de comerț a deschis două magazine – București și Sibiu -, a cumpărat 11 magazine tip containere pentru comerțul stradal, a cumpărat un depozit cu o livadă aferentă în Focșani și a organizat două evenimente, din care unul exagerat de mult dedicat PSD-ului.

    Peste 40 de angajați avea ”Unirea” la sfârșitul anului trecut, trebuia să aibă 109.

    Din cele 20 de milioane de euro, Adrian Izvoranu spune că a cheltuit doar 7%, adică undeva la 3 milioane de euro.

    Izvoranu intră în scenă

    Discuția purtată cu Adrian Izvoranu este redată întocmai, cu cuvintele lui, pe care și le asumă, doar că discuția a fost grupată de marile teme legate de activitatea Casei de Comerț Agroalimentar ”Unirea”. Reamintim că acest proiect este acum blocat de actualul guvern după ce un control a depistat că banii au fost cheltuiți la limita legii.

    ”În programul de guvernare era prevăzută o casă de comerț, nu ”Unirea”, nu pe agricultură. Ideea era generală, dar casă de comerț ar trebui să fie fost asemănătoare entități de comerț exterior din perioada comunistă, unitate care era un gigant. Aia era o instituție care centraliza tot ce produce românia și avea date cu tot cu ce se cerea afară. Atunci se produce ce se cerea afară, pentru că atunci era nevoie de valută”.

    ”Trebuia o verigă alternativă la cei care produc și cei care consumă, eu nu vreau să lovesc marii retaileri. Voiam să fiu pe o nișă a celor care simt nevoia să mănânce mâncare, nu altceva. Accept că din punct de vedere mondial este nevoie de proiecte industrial, înțeleg asta. Dar, sunt unii care vor să mănânce jambon, poate tu mi-l poți să facă să arate ca un jambon, să miroase a usturoi etc.

    Soluția ”Unirea”

    ”Etichetarea, faptul că vin din Turcia, din Spania, nu mă rezolvă ca informați, spune-mi ce conțin. Și amicul care era în Spania cele care costau 6 euro, mi-a arătat eticheta și pe ea scria că sunt crescute în pământ. E normal să fie o diferență de preț, patru că unele cresc în pământ, în timp ce celelalte într-un amețesc de substanțe care conțin ce are nevoie o plată și sunt udate”.

    O casa de comerț specializată din marea poveste utopică, ca să refaci acum ca să asimilezi marfă de la toate IMM-uri este ceva frumos, dare e ceva utopic, nu cred că statul poate să facă așa ceva.

    Unirea a apărut din cauza/datorită unor roșii uitate pe masă

    ”Acum ceva timp, a fost o situație în care am plecat în grabă de acasă și am cumpărat niște roșii de la un supermarket și am revenit acasă după șase săptămâni și roșiile de pe masă erau la fel, parcă erau neatinse. Am făcut o cercetare de caz, o roșie nu poate să stea șase săptămâni neatinsă”.

    ”Și am dat de firul afacerii. Întâmplător, în frigider mai aveam niște roșii relativ normală. Le-am pozat pe amândouă”.

    ”Am spus să merg pe firul afacerii. Importul era din Spania, am un amic care făcea import din Spania. L-am rugat să-mi spună să-mi identifici de unde sunt luate roșiile de pe masa mea. Am cumpărat astfel de roșii cu 16,80 lei din supermarket, asta înseamnă peste 3 euro. El mi-a spus că pot lua aceste roșii din piață din Spania cu 0,75 eurocenți sau en-gros cu 0,40 eurocenți”.

    ”Și atunci am făcut un calcul care ne explică de ce în magazinele de la noi sunt astfel de produse”.

    Adversarul importurilor

    ”Dacă noi doi cumpărăm un TIR cu roșii din Spania mai adăugăm 0,20 eurocenți la kilogram la transport. Le dăm unui supermarket și le spunem că le dăm cu un euro în plus, doi euro. Mai pune și supermarketul un euro și TVA. Eu am câștigat aproape 20.000 de euro cu un transport. Acest calcul este valabil la cartofi, la castraveți”.

    ”Eu dacă vând 100 de TIR-uri îmi intră în buzunar 2 milioane de euro din câteva telefoane, nici nu trebuie să văd produsele”.

    „Cei mai mari producători autohtoni, vreo 20 la număr care pot vinde masiv, vindeau atunci când m-am interesat  cu 13,50 lei/kg en-gros și en detail cu 16,20 lei/kg. Astă era și prețul din magazine, acolo unde se găseau roșii românești. Asta era atunci, poate acum se găsesc mai ieftine”.

    ”Dacă eu spun acum unui retailer, că îi aduc roșii cu 13,50 lei/kg și mai pun 0,50 de bani, 14 lei/kg mi le ia sau nu? Nu e profitul la fel de mare ca la importuri. Roșia românească nu rezistă 6 săptămâni nici dacă o congelezi”.

    ”Înseamnă că nu suntem competitivi cum spune domnul ministru (n.r – Adrian Oros)”.

    Roșii fără viață

    ”M-am dus la Costel Vânătoru la Buzău, Omul mi-a făcut demonstrația. A ars roșia de importat și a făcut analiza cu cenușă. Nu avea legătură cu viața, nu avea urmă de caroten, de enzimă”.

    ”Îl sun iar pe amicul din Spania, pe amicul din Spania care mi-a trimis altă poza, o roșie care arată ca cele ale lui Vânătoru. Și cât cost? 6 euro/kg îmi răspunde. Deci au și ei roșii bune, pe cele ieftine le dau la import, iar pe cele bune este specificat că scrie că e o legumă crescută în pământ”.

    Memoriile lui Izvoranu

     ”Nu aveam sediu. Nu puteam să înființez firma – casa de comerț –  fără sediu și capital”.

    ”Capitalul inițial era de 100 de milioane de euro, e un bun început. Nu e cine știe, dar este un bun început. De ce 100 de milioane? Pentru că exista într-un cont al ministerului care să născuse în 2005 în baza unei legi care înainte de aderare la UE. S-a făcut printr-o lege specială, un fond de garantare, și ca să ne jucăm noi de-a Europa, am făcut fondul de garantare.

    ”S-a făcut fondul, s-au băgat 100 de milioane de euro, pe care nu i-a atins nimeni 14 ani”.

    ”Banii au stat și au băltit din 2005 și până în 2019. Nu aveai cum să-i iei, pentru că legea erau că banii sunt pentru fodul de garantare, dar între timp acel fond nu mai era necesar”.

    ”Nimeni nu a vurt să semneze chestia asta. Să luăm banii la casa de comerț”.

    ”Pe la sfârșit de an (n.r. – 2018), s-a găsit și un buget pentru Casa Unirea, s-a găsit, 10.000 de lei. Am luat o camera de pe al ASAS (n.r. – Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti”), în care nu am intrat în viața mea”.

    ”Așa am înființat firma prin decembrie-ianuarie 2019. Avem firmă, acum aveam nevoie de capital real, nu de cei 10.000 de lei, aceștia îmi ajungea doar pentru chirie”.

    Eram în martie (n.r. – 2019), nu se întâmpla nimic. Nu puteam să luăm banii aia, cele o sută de milioane de euro. Nu știu ce au făcut cei de la minister, dar mi-au spus că îmi pot da doar 20 de milioane de euro. Că nu mai 93 de milioane de lei, de ce nu 95 sau 92,900. Ca să mă prind după aia, este o ipoteză proprie, cred că asta a fost dobânda strânsă de-a lungul anilor la cele 100 de milioane de euro din fondul de garantare”.

    Startul, în august 2019

    ”Eu făcusem un desen, un plan, pe o sumăm, acum am început să facă alt desen pe o sumă mai mică”.

    ”Dacă nu era Daea și era orice alt ministru, nu se făcea. El ne întreba ce avem nevoie, ce lege trebuie schimbată etc”.

    ”Banii au ajuns în cont la începutul lui august”.

    ”Eu până atunci am făcut 20.000 de km prin țară, căutăm tot felul de povești despre institute și nu numai. Majoritatea nu era funcționale sau nu putea fi exploatate”.

    Am vizionat o listă cu locuri unde pot face diverse”.

    Bursa de pește

    ”Am vizitat și Bursa de Pește din Tulcea. Am văzut o clădire mare, frumoasă. Așa ca și clădire arată frumos”.

    ”Hai să intrăm în detalii, mă gândeam că o transferăm la casa de comerț. Mi s-a spus apoi că e proiect european și nu se poate, trebuie să găsim forma juridică”.

    ”ANPA (n.r.- Agenția Naționale pentru Pescuit și Acvacultură) nu putea face comerț, o bursă face comerț, ANPA nu putea factura”.

    ”În proiectul european se scria să proiectul este încheiat dacă până la data de x să fie o tranzacție de pește. Nu scria cât de mare, dacă mai sunt apoi alte tranzacții, etc”.

    Fără dotări

    ”Acolo nu era nimic care să fie compatibil cu ideea de bursa. Apoi bursa nu o creezi tu că așa vrei, ci bursa ordonează o piața care deja există. Nu mai întâi faci bursa și apoi piața de comerț, mai întâi trebuie să existe o piață”.

    ”Trebuie să existe unii care să cumpere de pe bursa. Noi avem Bursa de Mărfuri care este bine făcută, voi vă uitați cam ce tranzacții sunt acolo? Sunt mici. Noi nu avem cultura bursei. Noi avem cu strigatul în piață, vinde porci, vindem varză”.

    „Conceptual acest proiect a plecat cu stâng, pentru că nu există mecanismul”.

    ”Nu avem nimic! Avem o clădire mare, avem o curte de mașini, mașini care nu sunt bune de nimic”.

    Am făcut socoteli, evaluări, am vorbit cu supermarketuri, am pus pe hârtie. Acum, ca să depășim momentul proiectului european, am făcut tranzacția, am luat de la 2-3 cherhanale. Așa scrie în proiect, că trebuia să fac o tranzacția. Era o formulate

    ”Nu putem s-o continui a doua zi, pentru că nu aveam nici bani, aveam 10.000 de lei, și eram doi salariați”.

    ”Și dacă piața mergea perfect, eu nu aveam bani”.

    ”Am scris un draft cu ce investiții ar trebui, am fost să văd vapoarele din proiect. Poate pluteau când le-am făcut, Am întrebat dacă ele plutesc, stăteau de vreo 3 ani pe mal, nimeni nu a garantat”.

    Ați făcut sesizare?, la această întrebare Izvoranu răspunde indirect că nu, așteptând probabil ca alții să facă treaba murdară a sesizării.

    ”Am constat, știa toată lumea. În principiu, nu vreau să-mi bag nasul unde nu-mi fierbe oala. Ele au fost recepționate”.

    „Din bugetul care mi-a fost alocat, am prevăzut până în 2 milioane de euro, bani cu care se cumpărau instalații de depozitare și prelucrare a peștelui în clădirea de la Tulcea. Îl puteam îngheța. Numai din faptul că scoteam file afumat, puteam scoate mulți bani”.

    Lâna oilor lui Daea

    ”A doua provocare pe care mi-a dat-o Daea a fost lâna. 20.000 de tone de lână. Mi-a spus că dau drumul la programul destinat lânii. Am fost la Gorj, Argeș, Timișoara, etc”.

    ”Numai deja se anunțase că se primesc subvenții și turcii treceau și nu mai plăteau lână pentru că turcul spunea că oamenii primesc banii de la stat, ba se ajungea să se ceară bani ca să le ia oamenilor lâna din depozite”.

    ”Lana ca atare este un produs pentru care nu s-a făcut o ameliorare, nu s-a făcut studiu, ciobanii cresc mai multe rase. Ciobanii trebui să se hotărască, să crească, oaia de carne, oaia de lapte, oaia de lână, sunt mai multe soiuri”.

    ”Acum am văzut și eu că dintr-o tonă de lână colectată, care 500 de kg sunt scaieți, câcăreze”.

    ”Eu nu știam că lâna plouata nu e utila, că ploaia strică lână. Lâna pe care o plouat toată vara nu mai e lână bună”.

    „Păi, noi trebuie să facem o treabă deșteaptă, să facem o treabă de valorificare a lânii. Am găsit la Sibiu o zonă cu rase competitive. Aveam o uniformitate de rase, de lână”.

    ”Uzina” de lână de la Sadu

    ”Ne-am gândit să facem o instalație de spălare a lânii acolo, la Sadu, pentru că acolo aveau stație de epurare. În stația de epurare nu poți arunca orice apă, trebuie să fie măcar apa de ploaie. Așa că  trebuia să facem și noi o curățare a apei, să reținem substanțele. Nu era mare filosofie, se putea face ușor”.

    ”Facem la prime o primă spălare și apoi aruncam apa în stația de epurare. Dar mi s-a spus apoi că arunc ce e mai bun, că arunc lanolina. Nu știam că lanolina se face din spălarea lânii. Dar acum trebui s-o scot din apă, trebuia făcut o barbotare”.

    Am făcut un proiect, ce fac cu ea, pot s-o vând ca atare, pot s-o rafinez cu o un aparat de 10.000 de euro și este un produs de baza în cosmetică, în industria farmaceutică”.

    ”Am dat peste alți cercetători care m-au întrebat ce fac cu lână. Mă gândeam că o sortez pe culori. Ca să poți s-o exploatezi textil, lâna trebui să aibă caracteristic, grosime, lungime, constanța firului etc”

    ”Atunci, ce fac cu lâna? Am aflat că lâna este un conglomerat de aminoacizi. Din care pot scoate 21 de aminoacizi, iar 4 sunt esențiali. Este o mare afacere lâna dacă scoți lanolina și aminoacizi”.

    ”Am pus toate astea pe hârtie. Am fost la Sadu, am identificat locul, am vorbit cu o firmă specializată. Erau nevoie de doar doi angajați, totul era robotizat.Cu 7000.000 de euro aveam hala de producție. Cu până în 2 milioane de euro aveam stația de spălare, cu tot mașini”.

    ”Nu am făcut nimic. A venit noua guvernare și s-a oprit totul”.

    Depozitele pentru marii producători

    ”Domnul ministru (n.r. – Adrian Oros) nu a spus că rezolvăm problema agriculturii cu două magazine”.

    ”Pentru bazinele mari, pentru marii producători, am spus să facem depozite care să standardizăm produsele”.

    ”Asta era linia pentru care am alergat și am identificat trei depozite posibile, utile. Unul a fost depozitul de la Focșani, nou-nou perfect funcțional, cei care l-au contesta nu l-au văzut, nici nu au fost acolo”.

    ”Acesta a fost unul, perfect funcțional, curat aranjat, funcțional cu 12 celule de frig, atmosferă controlată. Puteam face gaz combinat, putem face mute acolo, stație de sortare, sortare la culoare, mașină foarte deșteptă, stație de ambalare. Nu trebuia făcut nimic, puteam să-i dăm drumul imediat, pentru orice, de la roșii până la vișini”.

    Fabrica de conserve de la Vidra

    ”Al doilea, era fabrica de conserve de la Vidra, un proiect SAPARD făcut prin 2005, fostul patron de la Sardes, era un mare depozit. Era făcut bine, să dea un flux. Era făcut la Vidra, în mijlocul unui bazin legumicultor”.

    ”Nu am văzut o altă fabrică mai mișto făcută ca aceasta, era foarte bine făcută. Deși era din 2005, instalațiile erau țiplate, ambalate, camerele curate, tavan tehnic, stație de epurare a apei și la intrare și la ieșire”.

    A rămas ca în tren. Ca preț, plecasam de la 1,2 milioane de euro, dar o putem lua cred cu 700.000. Era un preț foarte bun. Puteam să folosim fabrica asta și pentru pește. Valorificam tot pește din Deltă și de pe cursul Dunării”.

    Ruda lui Măgureanu

    ”Și mai găsim și al treilea obiect de investiții, dar nu am mai discutat prea mult pentru că îmi era frică să mai spun, pentru că era deținut de o rudă cu Măgureanu, la Șimleu Silvaniei (n.r. – ) o fabrică foarte bine făcută cu tot ce era nevoie. Era specializată pe fructe de pădure. Nu am discutat despre preț”.

    ”Aceste trei investiții erau pentru marii producători”.

    Proiectul legumelor micilor fermieri

    ”Asta în schimb, fiind foarte necesară, pentru că am două milioane de curți, de gospodării, care au am făcut calcul poate să fie lapte, miere, brânză. Orice gospodărie care face ceva, care produce o sută de kilograme de ceva. Care produce un euro de ceva, am ieșit bugetul Apărării, ca să fii ministru și să a resursa asta și nu s-o folosește”.

    ”Sunt niște oameni pe care nimeni nu le ia marfa. Mai ales să vândă cei care in gospodări, el nu știe să vândă, nici măcar să semneze nu prea știu, dar știu să facă ceva țuică, brânză, lapte, știu să facă produse”.

    La o întâlnire, am spus: domnule ministru, avem bazine unde se produce foarte mult, Arad, Galați, Vidra (Ilfov) și multe altele, unde se produc legume, fructe, struguri, vin, cartofi etc.

    „Aceste bazine nu au colectare, nu au desfacere. Colectarea nu o poți face de-a valma. La Matca (n.r. – județul Galați), avem roșii pe 1.000 și ceva de hectare de solarii”.

    ”Pentru cele două milioane de gospodării, cum facem cu aștia mici? Am folosit un model irlandez. A venit o firma de consultanță care îmi cerea 100.000 de euro, și le-am spus că nu am bani aceștia”.

    Model irlandez

    ”Mi s-a transmis că la noi ar merge cel mai bine modelul din Irlanda. Noi suntem un popor mai leneș ca voi, mi s-a spus. Noi, dacă avem trei irlandezi, ei nu se înțeleg, sunt patru păreri, iar unul dacă are succes, ceilalți vor să-l omoare”.

    ”Atunci am spus că că asta e ideea, că poporul român nu se asociază decât forțat”.

    ”În Irlanda e un program general în care fermierii nu au treabă unii cu alții. Lucrau toți cu un om, un fel de asociere dar cu un străin care făcea partea de comerț, le spunea ce să cultive

    ”Tipul ăsta de abordare am vrut să-l fac la noi pentru gospodării”.

    Brânzăria din Sibiu

    În scurta dar mediatizata activitate, Casa Unirea a deschis două magazine. Unul în București cu legume, fructe, brânză și produse din carne și preparate din carne și unul în Sibiu, specializat în brânzeturi.

    Am făcut magazinul de la Sibiu, Brânzărie. De ce vindem noi brînza ca produs de mâna a doua? În Franța este o cultură a brânzei, nu mânânci brânza doar cu roșii ca la noi, acolo se mănâncă doar un vin anume, sau cu o tărie dacă brânza e mai grasă, cu o pară, cu nucă etc.”

    ”Brânza mea, nu neapărat din Sibiu, din Botoșani, din Argeș este foarte bune, bate foarte multe produse franțuzești industriale”.

    ”Așa am zis să fie un mecanism care să facă din brânza romanească o cultură. Acolo, în Sibiu, vedeți și vânzători care nu vin doar să taie brânza și gata. Așa a apărut ideea. Daea a spus să se numească Brânzărie”.

    Scandalul terenului din Băneasa

    Cât de adevărat a fost povestea cu terenul de la ASAS, din Băneasa pe casa de comerț, îl întrebăm pe Rădulescu. AgroInteligența a fost printre primele publicații care a relatat despre acest proiect. Petre Daea nu a recunoscut atunci și chiar a acuzat presa că minte când vorbește se asemenea subiect.

    Adrian Izvoranu recunoaște acum că nu am inventat nimic și am avut dreptate doar că spune că scopul era unul bun.

    ”Foarte adevărat a fost cu acest proiect. Era perioada în care căutam un sediu.

    Ideea, de la Adrian Rădulescu

    ”Atunci Adrian Rădulescu era pe acolo la o întâlnire cu Daea. El a spus că ne duce la un sediu foarte bun”.

    ”Am chemat vreo 80 de oameni, o turmă din minister, institutele de cercetare, ASAS. Ne-au alergat Daea pe acolo de ne-a sărit capacele, ne-a descuiat toate ușile. Atunci am văzut că era casa lui Nae Ionescu. Am descoperit că e proiectat de un francez care a vrut să copieze Luvru la scara mică”.

    ”Daea a spus că în jumătate din clădire să o luăm să ne dezvoltăm noi, jumătate să revină la cercetare. Atunci ei (n.r. – ASAS) ocupau jumătate din clădire, câteva camere. Am văzut și terenul, am aflat atunci că nu se poate construi peste o anumită înălțime pentru că e aeroport în zonă”.

    ”Am zis să facem barăci și facem piața tradițională, când vin străinii în țară să tragă pe dreapta și își luau o dulceață sau ce voiau”.

    ”Tot acolo, pe un alt teren unde se putea construi mai înalt ,s-a decís să se facă o expoziție permanentă a agriculturii românești, să nu se mai facă expozițiile la Romexpo”.

    ”Și să se mai facă un turn, unde să fie mutate toate agențiile din subordinea ministerului sau instituțiile care au legătură cu agricultura”.

    Congresul lui Daea

    Unul dintre cele mai dubioase momente din activitatea fostului ministru este Ziua Naţională a Produselor Agroalimentare Româneşti, eveniment din toamna anului trecut. La acel moment, Daea risca să fie înlocuit de premeirul Dăncilă. Pentru a demonstra că este util, a organizat un miting electoral destinat prim-ministrului la Romexpo. Evenimentul electoral a fost ascuns în evenimentul denumit Ziua Naţională a Produselor Agroalimentare Româneşti.

    Pentru acest eveniment, la care au fost aduși mii de angajați în sectorul agricol din întreaga țară, a fost folosită Casa Unirea. Adrian Izvoranu susține că evenimentu a fost bun, pentru că așa Casa Unirea și-a făcut reclamă.

    ”Când faci o afirmație și spui că fost un eveniment politic, asta înseamnă că orice face un prim-ministru este propagandă”.

    ”Și așa este. Este și normal, scrie pe fruntea lor politician, tot ce fac ține de politică. Problema este dacă politica lui și folosește cu ceva”.

    Îi reamintim că la acest eveniment s-au folosit bani publici.

    ”Acest evenimente nu a fost inventat de Daea. Rolul meu este de executiv, care face ce I se dune de consiliul de administrație. Nici un leu nu a fost mișcat fără să am ordin”.

    ”Era un evenimente reglementat de lege, într-o ședință de dimineața am fost anunțat de secretarul general al ministerului că trebuie să facem două evenimente: acesta și Indagra”.

    ”Daea a apus că acum este momentul ca și casa de comerț să să folosească de acest eveniment ca să-și promoveze imaginea. OK, el avea trăsătura ca dacă face ceva să facă totul cu tămbălău”.

    ”Noi, dacă făceam publicitate, ca să distribuim pliante, să ne întâlnim cu 10.000 de agricultori, ne-ar fi costat ai mult și ne lua 10  ani ca să vorbim cu toți. Dacă am ocazia să vorbesc cu toți, de ce să nu mă folosesc de acest prilej”. 

    Vom reveni cu alte declarații ale lui Izvoranu, pe subiecte extrem de controversate din activitatea Casei de Comerț Unirea, în zilele următ

    Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

    CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru Android sau iPhone!

    Te-ar mai putea interesa

    Transport ilegal de bovine, confiscat de polițiști! Zeci de vaci au fost omorâte! Ultima zi în care APIA mai primește cereri pentru subvențiile din acest an! APIA: Se depun cererile pentru ajutorul de stat la animale!

    Ultimele știri

    Fermierul și senatorul Tanczos Barna a fost confirmat cu COVID-19 și este internat cu pneumonie! Oierii îi cer ministrului Oros două demisii grele! ”S-a ajuns la abuzuri grave!” Președintele IOHANNIS a promulgat LEGEA MIROSURILOR!

    Căutare în articole