Tiberiu Tiron, fermier performant de pe malul Prutului, cere o strategie coerentă pentru irigații: ”Politicienii fac tot felul de chestii aberante, de domeniul «Las Fierbinți»”
Daniel Befu -
Fermierul Tiberiu Tiron (42 ani) deține o exploatație vegetală în cadrul căreia lucrează 1.900 ha în județul Vaslui. Totodată e și președintele OUAI Lunca Banului, organizație care se desfășoară pe 1.853 ha și care în prezent reușește să irige aproximativ 50% din suprafața înscrisă de fermierii membri în organizație. Sistemul este unul dintre cele mai moderne din țară, beneficiind de o soluție tehnică care permite controlul de la distanță, automatizarea de cel mai înalt nivel permițând inclusiv programarea și urmărirea tuturor parametrilor de funcționare și diagnoză de pe telefon.
OUAI-ul nu își poate însă definitiva investițiile de reabilitate a infrastructurii de irigații, din cauza unui sistem de punctare, care, reclamă Tiberiu Tiron, îl penalizează pentru păcatul de a fi fost harnic.
”Pe OUAI-ul nostru am accesat aproximativ 2 milioane de euro, însă procesul este extrem de dificil. O pot spune din experiența celor 3 proiecte pe care noi le-am implementat. Am avut unul cu Banca Mondială și altele două cu AFIR, unul pe măsura 4.3 și celălalt pe măsura 125. Primul l-am început în 2010 și am urmat toți pașii: expertiza tehnică, studii, avize, tot felul de documente solicitate de autoritatea finanțatoare și l-am finalizat în 2015. Pe ultimul l-am început în 2015 și l-am terminat în anul 2020. Ca execuție, de când am dat ordinul de începere a lucrărilor până la recepția finală, a durat 1 an și 2 luni. Restul a însemnat plimbat de hârtii. Eu ca să implementez un proiect îmi ia un an și 4 ani de birocrație, este inadmisibil. Ca fermier, am ajuns să nu mai am timp să mă ocup de problemele din fermă, fiindcă de multe ori trebuie să mă plimb cu hârtiile la AFIR. Ar trebui să tragă concluziile cei care au făcut ghidurile și fișele de măsuri și să schimbe ceva. Nu se poate înainta eficient cu atâta birocrație”, subliniază Tiron.
Coordonatorul OUAI Lunca Banului consideră că MADR și AFIR ar trebui să aibă o strategie inteligentă de alocare a banilor pentru reabilitarea sistemelor de irigații, ca în loc să gâtuie finalizarea cu succes a investițiilor începute, să potențeze impactul fiecărui euro investit.
”În cadrul OUAI-ului nostru toate investițiile au fost gândite unitar și făcute pentru toată suprafața OUAI-ului. Practic am investit în stația de pompare care deservește toată suprafața OUAI, de aproximativ 2000 ha. Am investit în conducta principală care la fel, deservește toată suprafața. O parte din investiții au fost făcute pentru echipamente care au ca menire să deservească toată suprafața. Ar mai fi de schimbat în jur de 15 km de conductă și de modernizat o stație de pompare, ca să încheiem tot proiectul cap-coadă și să putem iriga aproape 2000 ha. Dacă am reuși, mie mi-ar crește suprafața irigată cu 200 ha, și la rândul lor colegii fermieri vecini ar putea iriga mai mult. Asta înseamnă 3 milioane de euro, adică 3 proiecte dacă mergem pe vechiul tipar. Mă refer aici la măsura 4.3 și măsura 125”, a mărturisit fermierul.
Acesta spune că în 2020 a depus încă un proiect prin măsura 4.3. ”Obiectivul nostru inițial era să depunem două proiecte, dar lovindu-ne de măsurile discriminatorii, am ajuns la concluzia că putem depune doar unul, deoarece instituțiile care au mai accesat în ultimii 5 ani pierdeau 40 de puncte din start, lucru care este total neconcurențial, fiind facilitați cei care nu au depus până acum. Într-o întâlnire de la MADR, justificarea a fost: «dacă unii nu au depus, să poată depune și ei». Practic eu nu înțeleg cum i-am afectat noi pe colegii noștri la momentul la care noi am depus primul proiect pentru a obține finanțare. Colegii care nu realizau că atunci era momentul să facă proiecte, au stat bine mersi, motiv pentru care eu nu văd un argument în a-i favoriza acum, în loc să permiți o concurență cu șanse egale între toți aplicanții. Făcând această discriminare, tu, autoritate a statului, stimulezi nemunca. Cu cât ești un fermier mai comod și mai leneș, cu atât ești mai stimulat, asta observăm”, a punctat Tiron.
Ghid anume făcut să îi favorizeze pe anumiți fermieri
Fermierul mai subliniază că în interpretarea sa, bănuiește că este un ghid făcut la comandă, pentru OUAI-uri nou înființate și pentru cei care la momentul la care alți fermieri aplică pentru finanțare, stăteau degeaba.
”Și-au dat seama că trebuie să facă ceva ca să se departajeze de ceilalți aplicanți și au pus această prevedere, total incorectă, în contextul în care banii oricum sunt foarte puțini. Pe măsură 4.3, s-au alocat 43.7 milioane euro pentru toată țara în anul 2020, ceea ce înseamnă că de această facilitate au putea beneficia doar 43 de OUAI-uri, în contextul în care valoarea maximă a unui proiect este de un milion euro. În principiu vorbind, dacă toate sunt de un milion ar însemnă 43 beneficiari, însă în realitate au fost depuse 95 proiecte, ceea ce înseamnă că ar fi fost necesar dublu și un pic. Sursă de finanțare se putea găsi. Au fost măsuri din bugetul anului trecut în care au mai rămas bani. De exemplu de pe prima împădurire nu înțeleg de ce nu au fost realocați banii pe măsurile unde au fost solicitări clare dinspre fermieri. Eu, pe proiectul pe care l-am depus în numele OUAI-ului pe care-l coordonez, m-am clasat pe locul 71, adică am avut exact nici o șansă, fiindcă de la poziția 43 până la 71 mai este mult”, își exprimă dezamăgirea producătorul.
Ghidurile de finanțare trebuie revizuite
Discuțiile pe care Tiberiu Tiron le-a avut cu fermierii implicați în OUAI-uri și care au avut rezultate pozitive, implementând cu succes proiectele finanțate, s-au concretizat în coagularea mai multor propuneri de revizuire a ghidului solicitantului de finanțare. ”Investițiile sunt foarte, foarte mari. Eu pe 1853 ha cu două ploturi, beneficiez tot de un milion de euro ca sprijin, sumă similară cu cea accesată de altă organizație, care are poate doar 1000 ha. Eu trebuie să împart acest milion de euro pentru investiții pe 1853 ha, el doar pe 1000 și normal că este favorizat. Tu, AFIR, nu poți să faci un ghid în care să acorzi buget de 1 milion de euro pe un proiect, fără să ții cont de numărul de hectare pe care eu îl exploatez. E cam ilogic. În momentul când am făcut OUAI-ul, dacă știam ce urma să se întâmple, făceam pentru fiecare stație de pompare câte un OUAI. Dar nu trebuie să ajungem în situația în care să facem artificii de genul ăsta”, a mai spus fermierul.
Tiberiu Tiron a mai arătat că fermierii trebuie doar să fie consultați de decident și propunerile lor să fie luate în seamă pentru îmbunătățirea procedurilor. ”Sperăm măcar ca pe viitoarele masuri să coreleze valoarea sprijinului cu suprafața, în loc de această variantă simplistă, de sprijin nerambursabil de 1 milion de euro, fară a-l corela cu suprafața. De asemenea, judecând strict pe ceea ce înseamnă «irigat», aceasta are 3 segmente: infrastructura principală care este proprietatea ANIF-ului, infrastructura secundară care este proprietatea OUAI-ului și echipamentele de irigat. Îmi trebuie 3 direcții clare, câte una pentru fiecare segment: ANIF-ul cu strategia și investițiile lui în ce privește patrimoniul lui, noi ca OUAI, am dezvoltat pe măsurile 1.2.5 și măsura 4.3, însă în cazul măsurii 4.3 direcțiile de investiții au fost amestecate destul de urât, în sensul că 30% din buget trebuie alocat pentru echipamente. Ne trebuie o măsură clară pentru infrastructură și o măsură clară pentru echipamente. Măsura pentru echipamente trebuie să fie accesată de fermier, nu de către OUAI. Eu ca OUAI dacă am niște echipamente, trebuie să le împart la membri. Membrul când ia un echipament care știe că nu e al lui, nu e la fel de motivat să aibă grijă ca de un echipament care ar fi al lui. Deci, dacă avem o investiție în infrastructură, să fie strict doar infrastructură. De aceea, pe viitor cred că finanțarea ar trebui ruptă în două: investițiile în echipamentele de udat să fie separată de investițiile în infrastructura secundară”, punctează aspectele de îmbunătățit Tiberiu Tiron.
Pe partea de strategie, în loc de ”statul paralel”, variantă corectă ar trebui să fie ”statul e paralel”
Tiberiu Tiron este extrem de dur cu autoritățile, denunțând absența unei viziuni inteligente în privința irigațiilor. ”Toate măsurile statului, în principiu sunt doar la nivel de vorbe, pur declarative. Probabil în momentul în care vom avea o clasă politică măcar cu voința reformatoare pe care a avut-o Cuza, lăsându-l la o parte pe Ceaușescu, nu o să se întâmple absolut nimic. Dacă ne dorim să facem ceva, atunci facem, însă preferăm să dam pensii speciale și ajutoare sociale pentru cei care reprezintă masă electorală de manevră, decât să investim în viitorul țării și până la urmă în siguranța alimentară. Marea majoritate a clasei politice, fiindcă nu îi putem include chiar pe toți, ci pe aproape toți, nu își dorește crearea unei strategii concrete pe termen lung, ca să să știm măcar pe 10-15 ani care este direcția, fiindcă trebuie să existe o coerență pe termen. Politicienii noștri fac tot felul de chestii aberante, care sunt de domeniul “Las Fierbinți”, a punctat fermierul.
Acesta spune că toți fermierii se plâng după anul trecut, care ar fi trebuit să fie o lecție pentru toată lumea. ”Vă dau un exemplu de cum decurg lucrurile în zona unde ne desfășurăm activitatea în județul Vaslui. La sud de orașul Huși există amenajarea de irigații Albița-Fălciu, baraj care stă gol. În momentul asta, apa care provine din ploi, de pe torent, se adună în amenajarea Albița-Fălciu și o deversăm în Prut, urmând ca peste o lună, o lună și jumătate, să o repompăm înapoi. Cel mai bun contraexemplu e Israel, unde fiecare picătură de apă este stocată și valorificată la momentul potrivit. Nu se poate ca Dumnezeu să ne dea ploaie, pe care să o aruncăm și noi după aceea să o pompăm înapoi exact ca în bancul cu nebunii: «doi încarcă și doi descarcă». Toate acestea necesită resurse energetice. De ce ajungem noi să pompăm apa în Prut? Apa ar putea fi stocată în acest baraj și în momentul în care avem nevoie de apă să îi dea drumul, să o dirijeze înspre amenajările de irigații, urmând ca noi să îi dam destinația ca apă de irigat. ANIF este administratorul infrastructurii de irigat, barajul este la Apele Române iar comunicarea între cele două instituții este la nivelul zero. Noi nu putem stoca apă în baraj, deși într-o discuție cu Apele Române, s-a ajuns la concluzia că e doar o chestiune de schimbat într-un regulament. În rest nu trebuie schimbat nici un element din infrastructură, dar nu se dorește, deoarece asta ar impune o anumită responsabilitate din partea lor. Așa că se preferă varianta fără bătăi de cap pentru ei, adică «în momentul în care avem surpulus de apă să îl dăm în Prut», ca și cum ar fi ceva toxic urmând să se cheltuie de două ori bani: o dată pompare în Prut și apoi să o ducem din Prut în amenajare”, constată producătorul.
Cine verifică OUAI-urile care au implementat proiecte de irigații, dar nu irigă?
Din cauza regulilor care restricționează accesul la finanțare al OUAI-urilor care au luat deja fonduri europene, Tiberiu Tiron și colegii lui de OUAI se uită perplecși cum apele Prutului curg la vale prin fața ogoarelor lor, fără însă să le poată iriga pe toate. Comparând cifra de afaceri din 2019 cu cea din 2020, pierderile fermei lui Tiberiu Tiron se cifrează în jurul valorii de 6 milioane lei. Parte din această pierdere ar fi putut fi evitată dacă criteriile de alocare a fondurilor UE, nu ar fi depunctat OUAI-ul pe care îl coordoneaază, tăindu-i practic șansele la finanțare. Fermierul se simte cu atât mai nedreptățit, cu cât a constatat că în timp ce organizația sa e obligată să privească o vreme de pe tușă, există OUAI-uri care au implementat proiecte de irigații pe bani europeni nerambursabili, dar pe care le țin de bibelou.
”Ferma pe care eu o administrez are cam aproximativ 650 ha care pot fi irigate, dintr-un total de 1900 ha, câte lucrez. Anul trecut OUAI Lunca Banului, al cărui președinte sunt, a fost cel mai mare consumator de apă din amenajarea Albița-Fălciu, cu o cantitate livrată estimată undeva la 2.097.673 mc de apă. Am mai irigat și cu motopompe în zona în care nu avem infrastructura modernizată, deci lejer ne-am dus spre 350.000 mc. Este un maxim istoric de consum, dacă ne uităm înapoi până în 2008, anul când ne-am înființat ca organizație. În 2020, în zona unde am irigat am făcut producții normale, fiind afectați doar de seceta atmosferică. Însă am avut suprafețe de porumb în zona de neirigat unde nu am recoltat absolut nimic. În mod absurd, sunt vecini de-ai mei din organizație care nu au avut acces la apă din cauză că noi ca organizație nu am avut acces la finanțare și care au avut producții zero. Dar există și cealaltă extremă. Pe lângă mine sunt OUAI-uri care au făcut proiecte de 1 milion de euro, și-au implementat proiectele, au luat bănuții de la AFIR, dar anul trecut nu au irigat un metru pătrat, însă au solicitat despăgubiri de secetă. Solicit pe această cale ca decidenții guvernamentali să facă o analiză. Este strigător la Cer și nimeni nu întreabă nimic. Ce se întâmplă cu banii ăștia? Scopul e ca la finalul implementării proiectelor să se irige. N-am nimic personal cu nimeni, dar este frustrant ca eu să fac proiect, să fie eligibil fără finanțare și să mă uit cum unul din vecinii mei- în măsurile anterioare, ce-i drept- dar există riscul real să se întâmple la fel și cu măsura asta, să beneficieze de 1 milion de euro care n-o să se regăsească în nici un metru cub de apă pompat pentru irigat. Trebuie să ținem cont de informațiile care vin din teren și după, ar trebui urmărit ce sancțiuni se pun și ce-i de făcut pentru recuperarea banilor, dacă ei nu-și ating obiectivul. Nu știu câte proiecte la nivel de țară au fost monitorizate după implemetare, ca să se urmărească cât s-a irigat. Probabil mulți vor spune «Domne, nu a fost nevoie să irigăm și d-asta n-am irigat»”, mai spune revoltat fermierul.
Acesta subliniază că la AFIR există evidența organizaților care au accesat bani pentru investiții în irigații, ANIF-ul are informații cu privire la apa consumată de fiecare organizație, iar la Direcția Agricolă sunt procesele verbale de calamitate.
”Sau mai simplu, se pot verifica facturile de energie ale OUAI-urilor, facturi care spun totul. Dacă statul ar face asta, o să aibă surpriza ca organizații care au accesat pe 1.2.5, anul trecut n-au irigat, însă îi găsim pe lista de proiecte eligibile de anul trecut, deci o să mai ia iar un milion și o să facă ce a făcut și cu celălalt. Trebuie creată o cale prin care să fie verificați banii ăștia investiți în infrastructura de irigații, nu să fie doar proiecte trecute la statistică. Putem să considerăm că un proiect este un succes în momentul în care vedem că infrastructura respectivă este 100% funcțională și membrii OUAI-ului chiar beneficiază de apă la hidranți într-un an ca 2020. Aceste OUAI-uri care nu irigă, eu le văd pe lista de potențiali beneficiari pentru alte fonduri de irigații și în fața lor nu am nici o șansă, din cauza regulamentelor discriminatorii, ceea ce e frustrant. În timp ce banii sunt irositi degeaba cu acele OUAI-uri, eu am băgat 2 milioane de euro și nu mi-am terminat treaba. Mi-a fost destul de dificil, cam ca atunci când faci o casă pe bucăți. Sper ca cineva să audă să nu fie numai pentru fermieri, ci informațiile să ajungă și la decidenti, sper. Mai sunt subiecte pentru multe episoade din «Las Fierbinți» însă nu se dorește abordarea lor de la nivel înalt”, declară Tiberiu Tiron.
Costurile cu infrastructura de irigații nu sunt neglijabile dacă le citim doar în cifre absolute, însă raportate la sporul de productivitate și profitabilitate pe care-l generează, precum și sporirea siguranței alimentare, ele reprezintă de departe cea mai bună investiție care poate face diferența în contextul episoadelor de secetă tot mai dure.
”Cheltuielile standard în locațiile în care trebuie modernizată și reabilitată infrastructura deja existentă în cadrul amenajărilor comuniste, e în jur de 3.000 euro/ha și urcă la 6.000-7.000 euro/ha în cele în care trebuie creată infrastructură de novo. Investiția în infrastructura de irigații este o investiție care se face pe termen lung. Nu trebuie să o judecăm numai în 2-3 ani. Pentru a înțelege impactul economic enorm al irigațiilor, e suficient să luăm în calcul pierderile de producție pe care le putem evita prin irigat și să vedem cât însumează ele într-un interval de 15-20 de ani”, prezintă președintele OUAI Lunca Banului perspectiva din care ar trebui privite irigațiile.
Până când nu se va realiza o prioritizare și accelerare a ritmului de reabilitate a sistemelor de irigații, fermierii vor fi loviți de efectele perfide ale exceselor climei și ale exceselor politicianiste.
”Par că ne înțeleg mai ales în campania electorală, când au interes. Când îmi amintesc cum ne-au păcălit și cu despăgubirile, mi se urcă sângele la cap. Nu poți ieși în campania electorală ca un cerșetor și să cerșești voturi și apoi, când au fost organizate demersuri de către Asociația Forța Fermierilor, nici măcar un «bună ziua» să nu le dai fermierilor strânși în fața ministerului pe care-l conduci», conchide Tiberiu Tiron.
