Georgeta Dicu – cercetătoarea care vorbește cu plantele și care în spatele tulpinilor, frunzelor sau fructificațiilor, vede formule genetice
Daniel Befu -
44 POZEVEZI GALERIA
Întreaga viață a Georgetei Dicu (52 ani) se îngemănează cu cercetarea. Încă de când era fetiță, a fost lumea ei. ”M-am născut în Fundulea și tocmai pentru că m-am născut în Fundulea și am locuit foarte aproape de Institut, într-o casă a institutului. Am crescut printre cercetători, am trăit prin câmpurile de cercetare, în boxele cu plante, pentru că tata lucra în Fitotronul de la Fundulea ca tehnician de întreținere. Atmosfera era una de elan înspre cunoaștere și de înaltă știință și de aceea foarte mulți copii ai cercetătorilor și nu numai, au urmat această cale. Am mers la Liceul Agricol de la Fundulea era un etalon al învățământului agricol românesc în acea vreme, apoi la Universitatea de la București, care, la fel, era un etalon de învățământ superior și de științe în acele vremuri. Cel puțin eu și parte din familia mea, am urmat acest liceu și apoi facultatea, cu gândul că mă voi întoarce la institutul de la Fundulea și voi avea această profesie. Și așa s-a și întâmplat. Cred că nici nu-mi dau seama ce vârstă aveam când tatăl nostru ne lua de mânuțe pe mine și pe surorile mele și ne ducea în fitotron. Acolo ne-am petrecut primii ani din copilărie. Aceste secvențe nu mi-au dispărut și nu o să-mi dispară niciodată din minte. Parcă văd cum intram în boxele cu plante de un verde intens, cu o viață fantastică în ele, printre care erau cercetătorii cu halate albe care făceau notări, care stăteau la discuții între ei, care proiectau viitorul acelor plante și al agriculturii românești. Toate vacanțele copilăriei noastre le-am petrecut în câmpurile de cercetare de la Fundulea.
Trei luni pe an, de la 16 iunie până la 14 septembrie, noi eram acolo și lucram. Lucram în special în câmpurile de ameliorare la lucrări de polenizat, lucrări de castrat, lucrări de încrucișări, lucrări de numărat plante, de irigat plante, șamd. Făceam toate lucrările care se fac pe un câmp de ameliorare. Pe vremea aceea toate aceste lucrări se făceau cu copii, pentru că erau lucrări ușoare și pentru că foarte mulți localnici lucrau acolo, părinții noștri lucrau acolo și toți își aduceau întotdeauna copiii acolo în vacanțe. Ziua de lucru începea la ora 7 dimineață și se încheia la ora 16.00. Când se termina campania de polenizări, pentru că ea nu dura decât o lună și jumătate, se făcea triajul celor mai buni copii, pentru celelalte activități: de etichetat, de numărat plante, etc. Era o bătălie și o concurență fantastică între noi, care să rămânem în continuare până la sfârșitul vacanței. Mereu m-am calificat pentru următoarea etapă” retrăiește cu emoție acele vremuri care practic i-au tatuat adânc în pielea sufletului, dragostea de cercetare.
A debutat ca zilieră
A absolvit facultatea în 1992 cu acest cuvânt în gând. ”Am revenit la Fundulea la laboratorul de ameliorare a porumbului. Nu a fost disponibil nici un post de asistent în cercetare, așa că m-am ambiționat și am stat 3 ani ca muncitor zilier, până când au aprobat eliberarea postului. Atunci m-au angajat prin concurs ca asistent în cercetare și după aceea au urmat parcursul și examenele pentru celelalte grade, astfel încât în 2005, când am părăsit sistemul public de cercetare și am trecut în privat, am trecut cu gradul de Cercetător Științific Gradul III. După 15 ani de mediu privat, am același grad, pentru că în cercetarea privată aceste grade sunt mai puțin importante față de sistemul public, unde promovarea și remunerația se făceau în funcție de gradele științifice” vorbește despre îndârjirea cu care a luptat pentru visul ei.
Însă, așa cum le șade bine oamenilor care împing granițele cunoașterii un pas mai încolo, Georgeta Dicu e validată nu de vorbele pe care le rostește cu emoție, ci de rezultate. ”Am luat-o foarte ușor. În acești 10 ani cât am lucrat ca cercetător la INCDA Fundulea, oarecum m-am pregătit pentru pasul următor. La INCD Fundulea am învățat ce înseamnă rigoarea în cercetare, ce înseamnă muncă asiduă atât în câmp cât și în laborator și în prelucrarea datelor și a rezultatelor experimentale, acolo am învățat foarte multă știință, pentru că în cercetare este nevoie să înveți tot timpul. Spre sfârșitul stagiului de lucru în cercetarea publică am reușit să fiu coautor și apoi autor la câțiva hibrizi de porumb, pentru că în ameliorare împlinirea profesională se face atunci când hibrizii pe care îi obții și îi înregistrezi, au numele tău ca autor sau coautor. Asta e mai important ca banii, fiindcă în profesia mea a contat 99% pasiunea pentru această meserie și mai puțin partea financiară. Cea mai bună dovadă în acest sens e că și acum am rămas în cercetarea românească. Ea nu este plătită la justa valoare, dar a contat foarte mult dragostea și pasiunea cu care am făcut și cu care continui această meserie. Apoi a fost un salt fantastic de la cercetarea publică la cea privată. La cercetarea publică am învățat meserie, însă în cercetarea privată am avut șansa să zbor pur și simplu, să am libertatea să dezvolt de la zero un program de cercetare valoros. În câțiva ani am colecționat atât din România, cât și din băncile internaționale de gene și am dezvoltat un program de ameliorare care la un moment dat rivaliza cu programe de ameliorare de afară. Spun acest lucru pentru că partenerii noștri care ne vizitau și cărora le prezentam programele de ameliorare, spuneau «Wow! Așa o companie mică a putut să dezvolte un astfel de program de ameliorare?» Mai mult decât atât, începând din sezonul de iarnă 2005, am creat un parteneriat și am reușit să dezvoltăm încă o generație pe an în Chile. Practic făceam două generații de porumb pe an, ceea ce ne ajuta să accelerăm procesul de ameliorare. Cel puțin îl reduceam la jumătate prin dublarea numărului de generații pe an. În 2007 am adus în România – o premieră pentru România- programul de haploide pe care l-am dezvoltat foarte bine și care ne-a ajutat fantastic să obținem mii de linii într-un timp foarte scurt și să înregistrăm primii hibrizi de porumb începând cu anul 2009, ținând cont că am început să dezvoltăm programul de dezvoltare în 2005”, descrie resorturile care au motivat-o să urmeze această carieră.
Vreme de 10 ani a lucrat în cercetarea de stat și 15 ani în cea privată, dintre care primii 13 în cadrul Procera, companie pionier fondată de Stelian Fuia, unde a fost șefă a departamentului de cercetare-dezvoltare. Mai nou e responsabilă de cercetare în cadrul Expert AgriBusiness, o companie de familie, în cadrul căreia trei dintre surori sunt ingineri agronomi, alte două tehnicieni agronomi, iar fratele se ocupă de partea de electronică și electromecanică la stația de condiționat.
A creat 25 de hibrizi de porumb și 10 de floarea-soarelui
Până în prezent 25 de hibrizi de porumb și 10 hibrizi de floarea soarelui o au pe Georgeta Dicu ca autor principal. O parte dintre aceștia au fost și brevetați. În paralel a coordonat și 3 proiecte de cercetare în calitate de director de proiect și a fost partener în numeroase alte proiecte. Cel mai mare proiect pe care l-a manageriat e o raritate, prin prisma faptului că a fost unul din puținele proiecte autohtone de cercetare privată în agricultură care a dat roade. ”A fost un proiect în valoare de 2,5 milioane lei, dintre care 1,5 milioane proveniți din fonduri publice primite de la Ministerul Cercetării, derulat între 2007 și 2009 de Procera, în cadrul unui parteneiat cu Politehnica București, proiect care s-a finalizat cu realizarea primului hibrid de floarea soarelui din România, cu rezistență la erbicide sulfonilureice. A fost înregistrat în cadrul acestui proiect, iar în perioada de monitorizare și de implementare a proiectului s-a obținut și brevet de invenție pentru acest hibrid”, explică cercetătoarea.
Hibrizi care înainte se creau în 10 ani, acum se obțin în doar 3
În trecut, crearea unui hibrid putea să dureze și 10 ani de zile, de la momentul zero până la înregistrarea și intrarea lui în producție. Acum trăim în metodelor de ameliorare rapide. ”Avem la îndemână una din cele mai revoluționare metode de ameliorare, respectiv haploidia la porumb, care ne permite să obținem linii dihaploide pure în 2 generații, iar în a 3-a generație să avem deja hibridul, după care urmează testarea lui. Inclusiv cu testarea lui, până la intrarea în producție, durează 5 ani. În perioadele anterioare această metodă nefiind atât de accesibilă, prin ameliorare clasică, prin consangvinizare, prin selecție și prin repetarea acestor procese, crearea unui hibrid dura până la 10 ani. Ca să reușim să creem un hibrid valoros, în primul rând trebuie să știm foarte multă genetică. Dacă știm din ce este compus genomul și știm cum se transmit caracterele și cum sunt condiționate ele și dacă reușim să observăm în câmp cum se manifestă genele, prin caracterele pe care noi le observăm, restul e foarte multă muncă și noroc. Norocul contează în proporție de 20-25% și constă în a vedea deja încrucisările pe care le putem face și a vedea hibridul, uitându-ne la niște plante de linie. Această putere de a vedea dincolo de ce este, în interiorul plantei, este foarte importantă”, explică Georgeta Dicu.
Se poartă cu plantele ca și când ar fi însuflețite
Cercetătoarea are ochiul special antrenat ca să vadă expresia genelor, însușirile pe care genele respective le transmit din interior la exterior. Mai mult, Georgeta Dicu poate previzualiza mental, rezultatele așteptate ale încrucișării dintre două plante de linie. Și, asemeni muzicienilor care ascultând o dată o linie melodică, o reprezintă pe partitură sub formă de note, cercetătoarea, doar privind caracteristicle unei plante de porumb a cărei descendență o cunoaște, o poate reprezenta abstract, sub forma unei formule genetice. ”De la vârsta de 13-14 ani lucrez în câmp cu plantele. Mi-au trecut prin mână sute de mii de linii, milioane de plante, zeci de mii de hibrizi pe care i-am testat în decursul acestor generații de muncă și care s-au concretizat cu acei în jur de 35 de hibrizi pe care i-am înregistrat și care s-au cultivat de-a lungul timpului. Nu mă pot abține când văd un lan de porumb și mai ales când văd că plantele au probleme – cum s-a întâmplat anul acesta – nu mă pot abține să nu opresc mașina și să mă duc în acel lan și să desfac știuletele să văd ce s-a întâmplat acolo, dacă m-am nimerit în perioada de formare a boabelor sau să văd de ce nu s-a produs polenizarea și formarea bobului. Dacă mă nimeresc cumva în perioada de înflorit și de apariția stigmatelor, evident mă uit la frunză, la lățimea frunzei, mă uit la poziția frunzei, la lungimea internudurilor, la numărul de frunze, la absolut tot. Contează în aceste vremuri pentru că, concurența a devenit atât de acerbă și resursele genetice sunt din ce în ce mai limitate pentru obținerea progresului genetic pe care îl așteptăm cu toții, încât orice caracter care poate ni se pare nesimnificativ, contează ca și plus de valoare pentru hibridul respectiv. De exemplu contează extraordinar de mult cum reușește planta să înflorească și să apară stigmatele. Noi știm că mai întâi înflorește panicolul și după aceea apar stigmatele, însă în vremurile noastre, dacă avem stigmate afară, o mătăsire foarte bună și încă panicolul nu a înflorit, este cea mai bună dovadă că acel hibrid are o toleranță foarte bună la arșița atmosferică”, exemplifică ce anume caută ochiul de specialist.
A putea cere plantei să-ți dea totul și un pic mai mult de-atât, necesită o dăruire totală dinspre cercetător. În perioadele cheie, cum e înfloritul, activitatea în câmp și-o începe înainte de ora 6.00 și și-o încheie în laborator, la ora 19.00. ”Eu așa am fost învățată de mentorii mei, de cercetătorii de la Fundulea, că vara trebuie să lucrez cu echipa în câmp. Rar mi se întâmplă să stau să supraveghez, fără să lucrez cot la cot cu ei. De abia după ce termin lucrările de polenizare, de incrucișări, planul de lucru pe care îl am, abia apoi merg într-o vizită ca să văd toate sectoarele de câmp pe care le am, îmi fac observațiile și notările mele și-mi pregătesc planul pentru a 2-a zi. Pentru că numai așa, cunoscând plantele și cum se comportă și se manifestă ele, pot să îmi adun atât de multe cunoștiințe și informații încât să pot să fac planul pentru anul următor să pregătesc o generație următoare. O generație următoare o pregătesc în proporție de 80% în câmp, în perioada polenizărilor. Colegii mei mă surprind adesea vorbind singură și mă întreabă: «Ce faci? Vorbești singură?» și le răspund: «Nu, vorbesc cu plantele, ne încurajăm reciproc». Eu le spun că trebuie să reziste condițiilor foarte aspre pe care le au iar ele îmi transmit mie că trebuie să rezist împreună cu ele și cu siguranță, satisfacția mea vizavi de comportamentul lor va fi una extraordinară. Câmpul este fantastic. Temperaturile de 45˚C-50˚C, în momentul în care stai în câmp între plantele de 2-3 metri și lucrezi, nu se simt. Momentele de sfârșeală se simt când ieși din câmp pe beton sau la asfalt și te pălește văpaia și arșița” ne oferă o mică mostră a modului cum relaționează cu plantele, în meseria ei.
Singura șansă a cercetării independente românești e nișarea
În contextul concurenței acerbe indusă de existența giganților mondiali ai geneticii vegetale precum Corteva și Bayer, micile companii de research nu au nici o șansă să scoată capul, dacă vin cu o ofertă de hibrizi mainstream. De aceea focusul din prezent al Georgetei Dicu este pe creații genetice nișate, care au o piață restrânsă, dar monetizabilă. ”Dezvolt în continuare un nou proiect de cercetare. Este greu, programul este mic, dar având experiența anilor anteriori și având cunoștiințe și surse de germoplasmă fantastice, am spus că trebuie să continuăm cu orice chip. Nu ne putem baza numai pe hibrizii pe care îi avem în portofoliu, știind că rulajul hibrizilor pe piață durează maxim 5 ani de zile și trebuie să venim cu hibrizi noi ca să putem rezista pe piață. Noul proiect este axat pe calitatea porumbului, respectiv pe conținut ridicat de proteină și de ulei. Mi-am colecționat un bogat material genetic cu conținut ridicat de proteină și conținut ridicat de ulei și următorii noștri hibrizi vor fi specializați pe aceste două însușiri. Am la îndemână metoda habloidiei pe care sper să o continui cu colegul cu care fac echipă și în maxim 3-4 ani să putem avea acest tip de hibrid specializat. Dacă voi reuși ca în același hibrid să cumulez cele două însușiri, respectiv conținut ridicat de proteină și de ulei, cred că va fi realizarea vieții mele și atunci aș putea să îmi definitivez și cariera de ameliorator cu o teză de doctorat fantastică și unică”, își exprimă dezideratul ambițios.
Autor hibrizi:
Floarea-soarelui: PF 100, PRO 111 SU (PROSUN), PRO112 SU (MIRANDA SU), PRO 132SU, PRO 138 SU, PRO 144SU, PRO 147 SU, RUSTICA 170, RUSTICA 172, HYSUN 189SU, LAGUNA SU, RUSTICA 201
Porumb: GINA, OLIMP, CERA 270 HP, CERA 290, CERA 310, CERA 320, CERA 340, CERA 370, CERA 380, CERA 391 Q-TEK, CERA 395, CERA 420, CERA 440, CERA 450, EVO 3517, EVO 3617, MIRAJUL VERII, EXPERT 3401, EXPERT 3702, EXPERT 352, EVO 3520, EVO 4020, SRAR 330-20, STAR 390-20
Brevete:
Patent no. 00227 hibrid floarea soarelui PF100,
Patent P2 00118 Olimp hibrid de porumb,
Patent no. 00441 Cera 391 Q-Tek hibrid de porumb
