EXCLUSIV! DUMITRU GRIGOREAN, președintele ACBCR: ”Dacă nu se plătesc SUBVENȚIILE, de la 1 august intru în GREVA FOAMEI”
Roxana Dobre -
Dumitru Grigorean este președintele Asociației Crescătorilor de Bovine pentru Carne din România (ACBCR) și este unul dintre cei mai cunoscuți fermieri din România. Crescător de animale în județul Suceava, Grigorean are aceleași probleme ca și colegii crescători, iar prin dialogul instituțional cu Ministerul Agriculturii și cu structurile subordonate încearcă mereu să aducă soluții în sectorul pe care îl reprezintă.
Domnule Dumitru Grigorean, care este situația reală în prezent a acestui sector? Și, punctual, ce informații aveți de la colegii crescători: ce plăți APIA au ajuns în conturi și când vor urma restul?
Majoritatea colegilor sunt într-o situație critică, unii au mai redus efectivele, alții au apelat la soluții extreme de finanțare pentru a-și putea continua activitatea (vânzări de mașini, utilaje, chiar teren). Mai grav este că în această perioadă se face aprovizionarea cu furaje pentru iarnă, ori în aceste condiții de subfinanțare este aproape imposibil de făcut acest lucru. Până astăzi nu am primit semnale de la colegii din țară (avem membri în 32 de județe) ca vreunul dintre ei să fi primit bani pentru zootehnie, Ajutor Național Tranzitoriu sau Sprijin Cuplat Zootehnic. Mulți colegi nu au primit nimic nici pe vegetal. Când se vor mai face plăți nu știm. Tot vedem și noi în presă că încep iar plățile. Au mai început de câteva ori până acum. Bani în cont, zero!
Cum vedeți dumneavoastră ieșirea din această criză?
Suntem într-o situație de criză fără precedent după 1990. La situații extreme se impun soluții extreme. Vedem că aderarea la UE nu ne-a adus nimic bun până acum iar banii ajung din ce în ce mai greu la noi. De aceea, în disperare de cauză, ne gândim la 2 variante, ori nu suntem noi în stare să ne adaptăm cerințelor UE, ori se dorește intenționat distrugerea zootehniei românești. În ambele situații se impune o discuție serioasă despre rămânerea noastră în UE. Adică noi banii de la UE nu-i putem accesa dar trebuie să le primim toate resturile lor în supermarket iar produsele noastre să îmbogățească marile lanțuri de magazine, exemplu laptele 0.8 lei la poarta fermei și 4.5 lei în supermarket. Turcii plătesc pe tăurași în viu 4.2 de euro iar noi vindem cu 1.5 euro. Dacă am avea acces pe piețele unde nu putem intra pentru că suntem membri UE ne-am descurca și fără subvenții.
Veți propune ceva în acest sens la Ministerul Agriculturii?
Vom face un ultim apel astăzi la Ministerul Agriculturii pentru efectuarea plăților. Dacă nu primim banii până la sfârșitul lunii iulie, așa cum a promis ministrul agriculturii, vom trece la acțiuni de protest. Pentru că este foarte greu de mobilizat fermierii care trebuie să aibă grijă de animale, unii colegi de la alte asociații au propus să blocăm drumurile, fiecare în zona lui cu tractoare și cu animale. Fiecare asociație se va organiza și ne vom consulta până pe 1 august. Personal eu am hotărât să intru în greva foamei, în fața MADR începând cu data de 1 august dacă nu se fac plățile până atunci. Din păcate, la cum au evoluat lucrurile până acum nu cred că vom primi banii până atunci.
Sunt voci care arată cu degetul fermierii care ”stau la mâna subvențiilor”. Cum arată scenariul ideal în care producătorii agricoli ar supraviețui fără acești bani?
Cel mai bine ar fi dacă România s-ar orienta spre relații bune cu țările care pot fi în același timp și o piață bună de desfacere pentru produsele noastre (Turcia, Rusia, China, Iran). Dacă nu mai primim subvenții trebuie să ne reorientăm spre alte piețe, unde prețurile sunt competitive și unde ne-am acoperi cheltuielile, fără să mai cerem nimic de la stat. Din păcate pe aceste piețe nu putem intra dacă suntem membri UE. Având în vedere situația geopolitică cu viitoarea alianță Rusia-Turcia, varianta vehiculată privind ieșirea Turciei din NATO și reconfigurarea totală a zonei în care trăim, posibil că cel mai bine ar fi dacă România ar ieși din UE și NATO și s-ar alătura noii alianțe Turcia-Rusia-China-Iran etc. În acest caz am avea asigurată piața pentru TOATE produsele agroalimentare românești, la prețuri competitive, fără a mai avea nevoie de subvenții. Dacă tot și-au dovedit neputința APIA și MADR vor fi restructurate iar noi fermierii nu vom mai sta cu mâna întinsă ca ultimii cerșetori la mila acestor instituții.
Recent, la nivel european s-a alocat un buget total de 500 de milioane din care cea mai mare parte pentru reducerea voluntară a producției de lapte. Sunt deja semnale că va crește numărul sacrificărilor, deci o presiune pe prețul cărnii de vită la nivel european. Cum credeți că va evalua la noi această piață în lunile ce vor urma?
Sacrificările sunt oricum la un nivel foarte ridicat pentru această perioadă a anului. Majoritatea abatoarelor taie „pe stoc” adică ei congelează carnea pentru că piața nu absoarbe tot ce se taie. Pe piața europeană a laptelui este o puternică criză de supraproducție. Noi suntem vulnerabili în fața marilor ferme din vest care produc lapte la preț de cost mai mic și își permit chiar să vândă o perioadă sub prețul de cost, pentru că au capital de lucru suficient sau oricum mult mai mare decât a fermierilor români, ca să nu mai vorbim de valoarea subvenției, de faptul că majoritatea și-au primit deja banii, de dobânzile preferențiale la credite etc. Deci revenim la piață și la vânzarea laptelui românesc, nu numai că nu putem vinde în Europa, suntem invadați cu lapte european, din păcate nu întotdeauna de cea mai bună calitate. Dacă mai adăugăm și recomandarea comisiei de a nu se mai plăti Sprijinul Cuplat Zootehnic către fermierii români ajungem din nou la întrebarea „rămânem sau nu în UE?”
