Marian Coneac, tehnologul al cărui ceas dă ora exactă în agricultură pentru fermierii din nord-vestul țării

Daniel Befu - 15 noiembrie 2020 07:04

6 POZE
VEZI GALERIA

Deși are doar 49 de ani, inginerul Marian Coneac, director tehnic al Promat Tășnad, e un autentic model de inspirație și ”un call-center în carne și oase” pentru puzderie de fermieri de toate vârstele din sute de ferme răsfirate în județele din nord-vestul țării. Ce-i face pe agricultori să-și ia de la el ora exactă în materie de agricultură, stă în curajul lui de a nu cosmetiza verdictul, atunci când le recomandă un hibrid, o moleculă sau o tehnologie. Fiecare mișcare îi e monitorizată cu ochi vigilenți, încât, uneori se ajunge la situații hazlii, în care, dacă mută o combină sau o mașină de ierbicidat pe un drum public dintr-un loc în altul, la reparat, încep să curgă telefoane impacientate, dinspre fermierii vecini, care-l întreabă ce are de gând.

Cine-i Marian Coneac?

Povestea fermierului sătmărean începe, ca la mulți dintre confrați, în copilărie. ”Am crescut în Carei. În vacanțe mergeam la munca câmpului. Eram și plătiți pentru asta, cu sumă modică dar era. Deșteptatea era dimineața devreme, undeva la 6.30 AM. Mă trezeau bunicii, mama, sau cine mai era prin casă. Încercam să fiu extrem de prezent, extrem de activ  nu doar în muncă, cu în tot ce însemna interacțiune umană. N-aveai acces la telefon, n-aveai acces la atâta tehnică care există astăzi. Dacă voiai să fii informat, trebuia să povestești, să știi să asculți, să poți să fii în stare să pui întrebări. Pentru noi, copiii, acolo începea viața, în câmp. Acolo aflai totul. Toamna, după culesul cartofilor, făceam aprovizionarea pentru iarnă cu cartofi a tuturor vecinilor de pe strada pe care locuiam. Contracost”, rememorează acele clipe zâmbind.

Părinții săi lucrau în agricultură, așa că mediul casnic a fost celălalt factor care l-a direcționat firesc înspre domeniu. ”Am crescut în casă cu un agronom pasionat. Taică-miu era un om care citea zilnic literatură de specialitate. Interacționam des cu el și mă provoca la tot felul de discuții în materie de agricultură, începând de pe la 11-12 ani în sus. Marea lui întrebare era: «ești în stare ca din munca ta să ajungi să îți produci hrana proprie, fără să depinzi de nimeni și indiferent de ce se întâmplă în lume?». Asta era una din motivările lui de bază. Indiferent de condiții, indiferent dacă ai bani sau n-ai. A fost o întrebare care m-a urmărit mult timp. Practic părinții mei au încercat să mă direcționeze înspre domeniu: «Uite, noi lucrăm în agricultură, ar fi indicat, dacă îți place, să termini și tu o școală în domeniu și să vii să lucrezi în IAS». Gândul meu a fost clar să mă pregătesc în domeniul agriculturii și așa am ajuns la Liceul Agricol din Șimleu Silvaniei, un liceu de profil cu renume în zona Sălajului. În momentul în care am dat examen de admitere la liceu, eram în jur de 3 pe un loc la specializarea «agricultură», iar imediat după revoluție, în momentul în care am susținut examenul de admitere la facultate la Agricultură, am fost 37 pe un loc. Țin și acum aminte că umblam încă din clasa a 10-a la pregătire extra la Cluj, ca să pot să-mi maximizez șansele de intrare la Facultatea de Agricultură din Cluj. Par timpuri incredibile, în condițiile în care astăzi trebuie doar să te înscrii ca să intri și cei de la univeristate sunt mulțumiți că te-ai înscris” explică Marian Coneac, contextul fertil pentru formarea sa academică.

Primul său job după absolvire a fost la IAS Tășnad, ca șef de fermă la o fermă pomicolă de măr, cais, cireș și prun, întinsă pe 250 ha. După aproape 4 ani și-a luat ”inima în dinți” și a plecat în domeniul privat, unde a activat în cadrul a două asociații, după care a cunoscut abordarea din perspectivă corporatistă a agriculturii. ”Am avut o experientă foarte interensantă și foarte benefică pentru construcția mea ca viziune, în perioada cât am lucrat pentru ALCEDO România, unde eram responsabil pe partea de microambalate pe toată partea de V și N-V a țării. Eram pe rețeaua fitofarmacii, unde nu duceam doar o muncă strictă de microambalate, ci am început să caut și să aduc oameni, să construiesc o echipă și să intrăm în tot felul de operațiuni de training atât intern cât și extern. După ALCEDO, în final am ales să lucrez din nou în agricultura asta reală, care, din punctul meu de vedere, îți oferă adevărata provocare”, explică agronomul specializat în protecția plantelor.

Îndrăgit de fermieri din motive pragmatice

La Promat a ajuns în urmă cu 9 ani și ocupă funcția de director tehnic. ”Cristi Moldovan, căuta un om care este în stare să potențeze activitatea din câmp și să îi dea o altă valoare adăugată. Am fost ales să vin la Promat pentru că îmi place agricultura, pentru că o abordez într-un mod serios și pentru că efectiv aveam și recomandări în sensul asta deja, prin munca mea de până la momentul acela. Aveam o imagine mult mai diversificată a ce înseamnă agricultura prezentului, prin prisma faptului că am văzut diverse tipuri de organizare a fermelor, am avut contact cu diverse tipologii umane, am avut contact cu informații de pe palierul tehnic, managerial, comercial și de resurse umane și atunci. Toate astea la un loc te obligă la perfecționare, fiindcă ceea ce face astăzi un agronom implicat, nu doar în câmp, tehnic, ci și în comunicare și în echipă și în transmitere de informații, înseamnă o foarte largă pregătire continuă pe o multitudine de domenii, ceea ce face extrem de interesant jobul” rezumă cel mai important pas al carierei lui, Marian Coneac.

Ca director tehnic munca îi începe la 6:30 dimineața și se termină seara târziu. E responsabil nu doar cu managementul productivității salbei de ferme organizate ca centre de profit independente, care cumulat lucrează în jur de 6.000 ha, ci Coneac este și cel care coordonează echipa de specialiști a Promat în relația cu fermierii parteneri, pe partea recomandărilor tehnice în domeniul achiziției de imputuri. Această particularitate e cea care-l face respectat în branșă, fiindcă atunci când le oferă consultanță, îi tratează pe fermieri nu ca și când ar fi clienții unei companii care vrea să le vândă ceva, ci ca și cum ar fi propriul lor director tehnic. Întâi de toate este onest în recomandările lui. Tocmai fiindcă gestionează 6.000 ha de teren dispersate pe raza mai multor județe, cu specificități pedo-climatice variate, are imaginea a ce merge și ce nu merge în anumite areale. În al doilea rând, e un reputat specialist, care își împinge fermele spre performanță. De aceea, soluțiile pe care le recomandă fermierilor parteneri le trece prin filtrul paradigmei necesității obținerii productivității maxime într-un areal specific. Și nimic din vorbele frumoase de mai sus n-ar sta în picioare, dacă recomandările nu s-ar traduce în producții generoase pentru fermieri la final de sezon. Din acest motiv, în momentele cheie din sezon, telefonul lui Marian Coneac țârâie mai ceva ca ”un telefon de premier”, interlocutorii lui fiind fermieri din județele Satu Mare, Bihor, Sălaj și Cluj, acolo unde Promat are puncte de lucru pe partea de distribuție. El e responsabil și de construcția tematicii simpozioanelor organizate de Promat în sistem propriu, subiectele abordate fiind alese dintre ”temele fierbinți” pentru fermierii parteneri.

”Olimpiada hibrizilor” bagă companiile semincere în priză

În urmă cu 7 ani a inițiat prima platformă comercială de testare a comportamentului hibrizilor de porumb, în parteneriat cu Monsanto. În timp platforma s-a populat cu hibrizi ai tuturor celor 12 furnizori majori de genetică prezenți în România. Astfel de platforme de promovare a noilor inovații din genetică, sunt comune la marii fermieri și la principalii distribuitori de inputuri, și ele, într-adevăr, reprezintă o sursă de inspirație pentru producătorii locali.

Însă în urmă cu 3 ani, Marian Coneac, în paralel cu platforma comercială, a avut ideea, unică în România, de a înființa și o platformă tehnică ”ce poartă semnătura sa”, în care a pus în competiție directă ”hibrizii care promit” ai diverselor companii, ca la final să comunice fermierilor ”campionii”. Acest concurs a scos marile corporații semincere din zona de confort a relativizării conceptului de ”cel mai bun”, tipic platformelor comerciale. Prin inseminarea fricii ”de posibilitatea de-a nu fi pe locul I”, le-a determinat să acorde o atenție sporită chiar și celor mai mici detalii tehnologice aplicate în platforma tehnică a inginerului Coneac. Totul doar în interesul fermierilor din zonă, care cu patima unor microbiști, urmăresc din tribune fiecare etapă tehnologică ce are loc în platforma tehnică și cum, rând pe rând, hibrizii mai slabi sunt eliminați din campionat, ca la final să afle cine câștigă turneul. Această platformă tehnică nu e altceva decât o ”academie de agricultură pe viu”, în cadrul căreia fermierii, mulți dintre ei agricultori dedicați, dar fără studii de specialitate, observă efectele subtile pe care variații fine de tehnologie sau climă, le au asupra comportamentului productiv al plantelor. ”I-am pus pe toți în competiție absolut directă. Și cu implicare, că nu scapă nici o companie de mine. Reprezentanții lor trebuie să fie prezenți cu mine în momentul în care aleg parcela, în momentul în care fac cartarea, când selectăm hibrizii, când semănăm, când geminează semințele, în momentul în care fac toate intervențiile, până la recoltare. Am nevoie de informații absolut corecte și pertinente. Feedback-ul în rândul fermierilor este extrem de pozitiv. Poate să meargă o multinațională să povestească ce vrea ea și să-i dea discountul cel mai mare posibil pe Planeta asta, însă rezultatele sunt cele care vorbesc”, explică specialistul.

A crescut profitabilitatea fermelor cu producții constante

Fiecare agronom consacrat are o linie directoare proprie, dezvoltată în timp, pe care o aplică în activitate, pentru atingerea performanței. ”Ca fermier am reușit să eficientizez foarte mult din acele pierderi pe care le contabilizai datorită faptului că nu era suficientă atenție la anumite detalii absolut banale din tehnologie, pe care în virtutea inerției, treceau neobservate și care, toate însemnau minusuri. Practic, nu am crescut foarte mult producția, cam tot atât facem și astăzi, dar aceleași 10 t/ha le obținem în condițiile în care recuperăm foarte mult din pierderile pe care le contabilizam nefiind atenți la anumite verigi tehnologice. Astfel am ajuns să reducem din start 20-30% din cheltuieli.  E o schimbare de mod de abordare. De exemplu, cu referire la diabrotica la porumb, care e o problemă pentru zona asta de V și N-V. Anual în lume, se cheltuiesc bani foarte mulți pentru a ține oarecum în niște limite acest dăunător când, cea mai eficientă, sigură și la îndemână modalitate de a lupta eficient cu acest dăunător este asolamentul. Pentru fermierii de școală veche, o agricultură fără asolament e de neconceput, în timp ce pentru fermierii de generație mai a fost o chestiune tot mai ignorată. A se reîntoarce la o metodă consacrată, dar ignorată, cere fermierului de tip nou o resetare a modului de gândire. Ai făcut rotație, nu mai ai diabrotica, sau diminuezi drastic rezerva din sol. Lucru care o să fie de mare folos de aici încolo, având în vedere că neucotinoidele s-au scos, înlocuitorii sunt nici măcar pe jumătate ca performanță însă dublu ca și cost”, își dezvăluie modul de abordare managerială a fermelor din portofoliu”.

Cum percepe agronomul particularitățile fermelor din nord-vestul României

Fiindcă întreaga activitate profesională este concentrată în nord-vestul României, Marian Coneac a acceptat să facă pentru Agrointeligența o radiografie a specificităților acestei zone în privința exploatațiilor de cultură mare. ”În contextul actual, schimbări climatice categoric există nu doar nivel global, ci au impact clar și asupra acestei zone, în privința nivelului și distribuției precipitațiilor. Agricultura din N-V țării are nevoie de irigații pentru a nu performa sub potențial. Fără apă, nu poți să faci performanță. E necesară aducerea în discuții a utilizării apei inclusiv din foraje sau din râuri precum Crasna și Someș, lucru care până acum nu ni l-am permis pentru că noi, partea asta de țară, nu facem parte din acea cooperație a udătorilor din România, la care se referă legislația actuală, croită cu dedicație pentru sudul țării, în contextul în care toate sistemele vechi de irigații și toate investițiile în irigații s-au făcut doar pentru zona de sud.  Un alt factor limitativ cheie în zona asta față de alte zone ale României, constă în proprietate pentru că terenul în proprietate în zona asta este extrem de fărâmițat. O altă anomalie e că se cumpără teren de către aproape oricine, inclusiv fondurile străine, ceea ce a dus la creșterea la un nivel nesustenabil a cuantumului arendei și a prețului hectarului arabil”, consideră Coneac.

Pentru fermierii din N și N-V care vor să rămână competitivi și la nivelul anului 2030, Marian Coneac consideră că aceștia trebuie să facă o serie de pași obligatorii. ”În primul rând trebuie să respecți solul. Pământul este o entitate vie și trebuie tratată ca atare. Tot ce se întâmplă în sol, se întâmplă în mod dezarmonic atunci când omul nu înțelege că practic tot acest sol este o entitate vie, pe care trebuie să o cuantifici cu foarte mare respect. Tebuie să o înțelegi și pentru asta, în primul rând trebuie să ai acces la informații și să ai putearea de a putea lega între ele diverse concepte. E o valoare inestimabilă pentru că pământul, atâta timp cât există viață pe planeta asta, înseamnă, sursă de hrană. Odată distrus pământul ăsta… În al doilea rând trebuie să-ți securizezi la maxim proprietățile, pentru că chestia asta cu arenda e o poveste. Orice contract de arendă pe care-l faci astăzi, la un moment dat sunt șanse mari să nu-l mai ai. Ce investiții cu predictibilitate pe termen lung pot eu să fac în momentul în care eu am contract de arendă pe maxim 5-7 ani? Ce investițiI să fac în momentul în care nu-mi asigur proprietatea? În al doilea rând mă gândesc foarte serios la irigații. Eu cred că n-avem noi ce să așteptăm de la stat, ci rebuie să ne descurcăm pe cont propriu. Pentru 2030, eu apreciez că din 6000 ha pe care eu le lucrez în mod direct, vor rămâne poate 3000 ha, dar din acelea 3000 ha, cu siguranță 90% vor fi irigate și implicit în proprietate.  Iar ca structură a culturilor, voi cultiva exact ceea ce îmi va cere piața la acel moment. Dacă piața îmi va cere sămânță de mușețel, sămânță de mușețel o să fac. E clar ca «bună ziua» că fermele, dincolo de cadrul pastoral, sunt întreprinderi economice și trebuie să urmărească profitabilitatea, fiindcă altfel dispar”.

Momentul preferat din zi: ”Dimineața, că am capul mai limpede și plin cu tot felul de lucruri deja programate de cu o seară înainte”.

Luna preferată din an: ”Decembrie că atunci vine Moș Crăciun. Aduce și banii după un an de muncă”.

Specia de cultură preferată: ”Rapița este cultura favorită pentru că din rapiță se pot face bani foarte faini și ai primii bani cash. Nu pare foarte decisiv pentru tine ca om, însă fără bani, nu poți face nimic. Degeaba gândesc eu pozitiv și am tot felul de viziuni, fiindcă în secunda 2 tot la bani ajungem”.

Fermierul preferat: ”Buzdugan. E altceva!”

Cum definește agricultura: ”E un domeniu care te provoacă din toate punctele de vedere. Atunci când te implici 100% în el, te dezvolți ca om pe toate palierele, ca gândire. Pe mine implicarea asta în agricultură, m-a făcut să fiu extrem de ordonat, de atent, de nevulnerabil, de comunicativ, să încerc să mă perfecționez zilnic, ca să nu mă plafonez”.