• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • agrointel.ro
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Agribusiness
  • Anunțuri
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Călin Muscă face agricultură altfel. Cum gândește un veritabil antreprenor în agribusiness

    Daniel Befu -

    Călin Muscă este definiția antreprenorului în agribusiness. Tânăr investitor în agricultură, Călin Muscă a decis să facă lucrurile diferit de tatăl său, cunoscutul fermier arădean Dimitrie Muscă de la Combinatul Agroindustrial Curtici. Cum gândește, dar și cum și-a construit și își conduce afacerea Călin Muscă sunt lucrurile care îl poziționează pe acesta în categoria ”rebeli” în agricultura românească. Un rebel cu performanță și profit!

    În prima parte a anilor ‘70, când Mitru era student la USAMV Timișoara, tatăl său îi cumpăra cadou o Dacia nou-nouță roșie, cu care făcea naveta de la sat. Acum, jumătate de secol mai târziu, în garajul inginerului Dimitrie Muscă se odihnește un exemplar Harley-Davidson VRSC Night Rod de 1250 cc. E motorul din perioada rebelă a fiului său, Călin. Grosimea stratului de praf depus peste bolidul pe două roți, dacă ar fi măsurată pentru datare, asemeni stratelor geologice studiate de paleontologi, ar reprezenta un indiciu prețios al momentului – toamna lui 2014 – când tânărul a agățat Harley-ul în cui.

    Deși ambii, seniorul și juniorul, conduc bolizi 4×4 de legendă (ML 350 de 135.000 euro versus Land Rover Defender, transformat într-un mutant, după două ședințe de tunning dramatice), deși amândoi au fler pentru business și o fizionomie care îi apropie, Călin e altfel decât bătrânul său. Cel mic fumează, în timp ce seniorul urăște acest obicei și se luptă de ani buni să îl convingă pe junior să renunțe. Tatăl e un agronom workaholic, care din obsesia de a nu scăpa lucrurile de sub control, nu se încumetă (sau nu știe) să delege atribuții. Cel mic a crescut citind Frank Herbert și vizionând Star Trek, a terminat Automatica, ascultă rock gotic, iubește schiul și sporturile cu motor și prețuiește timpul în familie, motiv pentru care ”a delega sarcini” în business e o prioritate.

    Seniorul e perceput de angajați ca un ”zbir bun”. Când vine vorba de angajați, Călin e doar ”bun”. Poate și fiindcă de resurse umane se ocupă soția lui, care e absolventă de Arte plastice și care lasă o tușă de culoare în universul, altfel dur, al zootehniei. ”Aportul adus de Mihaela în inspirația mea de investitor e mare! Acum și-a luat o pauză, de când s-a născut ultimul copil, acum 5 săptămâni. Am ales să lucrăm împreună, ca să ne putem bucura de timpul ăla personal, tot împreună și să nu consumăm din el după. Dacă mă vede că vin ursuz după o situație grea, n-are rost să mă mai întrebe. Deja știe cu ce probleme m-am luptat în ziua respectivă, fiind și ea implicată alături de mine în business. Este pe partea de HR și cost controlling, că doar este femeie și, fiind chibzuită, atunci mi se pare normal să îi las partea de control a banilor. Însă ce aduce soția mea mai de preț e inspirația artistică, care se manifestă în biroul ăla frumos de la Iratoșu, de a cărui amenajare s-a ocupat ea, sau într-o agenda frumos colorată, cu niște desene strecurate pe lângă notițe, care mă fac să zâmbesc. Și se mai vede în educația copiilor, care e o investiție foarte serioasă”, mărturisește acesta.

    Că veni vorba de birouri, Călin Muscă are două, nu unul. Cel dichisit e amplasat în cadrul clădirilor administrative ale fermei de la Iratoșu. Însă Călin nu prea mai știe cum arată. Din februarie încoace, centrul de comandă și l-a mutat zi lumină în câmp, într-un container de 6×2,5 m, cu pereți austeri, un raft de magazie pe post de dulap și câteva scaune banale în jurul unui birou acoperit cu planuri ale viitoarelor construcții. Într-un colț stă pe podea un mini-frigider pentru băuturi reci, lângă el milioane de baxuri de apă și cola, iar deasupra un sfânt dozator de cafea. Totul pentru un singur scop: construiește ”abatorul perfect” și vrea ca în fiecare moment să fie în centrul acțiunii, pe șantier. Măcinat de perfectionism, în doi ani a schimbat planul de construcție al abatorului de 17 ori.

    ”La bază am pornit de la ideea unui abator prin 2012-2013 cred. Între timp am mai modificat locația și în 2015 am făcut depunerea de proiect. A urmat o fază tipic românească: ți se cer niște hârtii care la instituțiile statului durează foarte mult: PUZ-uri, acorduri de mediu, etc, încât contractul s-a semnat în 2017. În  2017-2018 s-a lucrat la partea de proiectare. Chiar râdeam cu soția zilele trecute,că noi ne-am apucat de lucru în septembrie 2019 și suntem cu 90% din proiect finalizat. Ne-am încadrat în un pic peste un an cu construcția plus instalarea de utilaje, în timp ce proiectarea ne-a luat 2 ani, în sensul că varianta construită este revizia cu numărul 17. Poate fi interpretată ca nebunie, însă am încercat să iau cap-coadă niste fluxuri foarte coerente: «stai că ni se intersectează fluxul X aici. Modificăm. Modificarea aia a generat o altă modificare de flux și tot așa, ne-am tot jucat până am ajuns la varianta actuală. Am lucrat pe scheme logice. Eu tratez tot business-ul ca pe o schemă logică. În teoria sistemelor există cazul sistemelor tip black box, care nu știi ce conțin, dar la care, în funcție de input, vezi modificările care apar în output. Altfel e foarte greu, venind cu un background de inginer, să intri la un anumit nivel de profunzime pe  genetică, pe biologie, pe partea de procesare carne, fiindcă nu ai cum să stăpânești în detaliu toate aceste domenii super-specializate. Și atunci pentru mine este suficient să am o bază serioasă pe care mi-am dezvoltat-o în timp, prin studiu, care să îmi permită să am discuții tehnice cu oamenii direct responsabili de fiecare sector” își dezvăluie stilul de management.

    Biroul din câmp, amenajat într-un container

    Primul contact al automatistului cu agricultura

    Startul în agricultură l-a avut, desigur, sub ochiul vigilent al tatălui său. ”Eu am ieșit din facultate inginer automatist. Pot să zic că în proporție de 50% capul îmi era în nori, iar restul de 50% înspre dezvoltarea de soft. Era o chestie tipică de automatist sau de inginer de calculatoare la modul general. Eram visător. Era la modă atunci dezvoltarea de pagini web, chestii tipice de proaspăt absolvent. Prima mea tangență cu agribusiness-ul a fost în 2004. Eram la Macea, proaspăt absolvent de automatizări și lucram pe partea de întreținere abator, că aveau foarte multe utilaje cu comandă numerică. M-a pus taică-miu la lucru. Mă angajase. Nu mai știu ce salariu aveam, dar o să aflu. Blând nu era, în schimb mă lăsa să îmi fac treaba. Am avut și avantajul că eram fiul domnului director, în sensul că eram unul dintre cei foarte puțini care își permitea să îi comenteze. Când el cerea, pe principiul «las-o mă, pune-o pe aia», eu îi răspundeam: «nu, că trebuie aia care trebuie» și insistam să se folosească o anumită componentă care știam că e cea mai recomandată pentru un tip de echipament». Uneori mă asculta, alte ori nu. Oarecum forțam limita, dar până la urmă tot ce propuneam acolo nu era în interesul meu, ci era pentru funcționarea echipamentului”, rememorează Călin Muscă.

    În timpii morți, proaspătul angajat a început să exploreze împrejurimile abatorului. ”Abatorul de la Macea este gard în gard cu ferma de porci de la Macea. La partea de echipamente dacă mentenanța se face corect, practic nu ai foarte multe intervenții de făcut și atunci având un pic de timp liber, în pauzele de întreținere, am început să intru în ferma de porci, împreună cu șeful de fermă de la acel moment. Eram curios. Nu mă dusese tatăl meu pe acolo. Și acolo mi s-au aprins mie foarte multe beculețe privitor la cât de mult se poate automatiza ferma de animale de la controlul părții de ventilare, până la controlul administrarării de furaj. Erau troacele clasice, furajate la umăr cu sacul sau cu găleata, iar maximul de automatizare erau suzetele, cum era de altfel în toate fermele românești din acel moment. Știind snecurile de cereale, eu mă gândeam că sigur poți să faci o variantă de snecuri din care să poți să descarci în cuvele de furajare. Mă gândeam că ceva se poate face, dar nu aveam o idee foarte clară pentru că nu lucrasem niciodată într-o fermă. Era doar o chestie de primă impresie”, începea să se cristalizeze în mintea lui Călin Muscă, germenii timizi ai viitoarei viziuni despre o agricultură computerizată.

    În regatul lui Dimitrie Muscă, depășirea atribuțiilor de către un salariat novice, care ar fi trebuit să-și vadă de mentenanța abatorului, în mod normal s-ar fi lăsat cu o concediere. ”Oficial mă angajase fiindcă voia să aibă funcționale utilajele din abator. Cel puțin așa a lăsat să se înțeleagă din ceea ce mi-a transmis mie, dar tata niciodată nu zice tot. El spune doar cât să vadă dacă te prinzi în continuare. La el este o testare permanentă. Mă testează continuu și este normal. Până la urmă s-a dovedit un pedagog foarte bun, lăsându-mă să mă joc și în alte zone, dar totodată limitându-mă în acțiune. Cred că cel mai important e că nu poți să controlezi un business dacă nu treci efectiv prin toate etapele de muncă. Ulterior am trecut prin toate posturile de lucru din businessul respectiv: de la spălatul în fermă, până la a lucra la moară. E normal să știi cum se face un lucru pe care vrei să-l controlezi. Și atunci, cred că ăsta a fost unul din punctele foarte importante ale uceniciei mele”, detaliază traseul urmat la debutul în branșă.

    Privind în urmă, Călin Muscă admite că șansa de a se duela cu cel mai bun, l-a forțat să se antreneze intens. ”Acum încep să-mi dau seama cât de mult m-a împins el (n.r. Dimitrie Muscă) și m-a provocat înspre a-i demonstra că «se poate și așa». În momentul în care veneam cu o idee și mi-o tăia brusc, de cele mai multe ori mă impulsiona să găsesc argumente «ba lasă, că îți arăt eu că se poate» – și asta a generat mult studiu pe care l-am acumulat în spate, ca să pot să ajung la punctul în care să fiu ascultat. Singura dată când mi-a recunoscut că am avut dreptate, a fost acum, recent, cu un an sau doi în urmă, când comparând rezultatele clare pe hârtie între furajarea lichidă și furajarea uscată a zis «Da, acolo ai avut dreptate!». Asta s-a întâmplat după ce, înainte să implementăm proiectul pe ferma de la Iratoșu, cred că vreo 6 luni de zile ne-am tot luptat pe furajarea lichidă versus furajarea uscată, în dialoguri cu scântei: «-Bă, nu face așa. Te pui tu acum să inventezi avioane!», «-Ba merge. Stai să vezi!». Când a admis că am avut dreptate, a fost o chestie, așa: «Ahhh!!! Până la urmă am câștigat și eu una, cumva!»”. Victoria a fost una simbolică, că eu eram conștient de rezultatele sistemului de furajare lichidă dinainte să-mi valideze el acest punct de vedere, pentru că până la urmă erau rezultate confirmate fizic”, mustăcește juniorul.

    Prima fermă, în 2006

    În 2006 Călin Muscă a făcut prima sa achiziție, o veche fermă comunistă, contra sumei de 850.000 euro. ”În 2005 aveam niște planuri, cum să facem o fermă nouă, la Olari, planuri născute din discuțiile mele cu șeful de fermă de la Macea de la acel moment, cu care inițial am fost și asociat. Și tot făcând noi planuri și proiecte și tot felul de socoteli, am găsit că ar fi de vânzare ferma de la Iratoșu. La acel moment ne-am pus problema: «ok, e o fermă veche, nu este bine tehnologizată, dar are marele avantaj că generează cash-flow din ziua a doua după ce am achiziționat-o». Și atunci am cumpărat ferma. Era în august 2006. În 2009 am depus primul proiect pe fonduri. Și țin minte că în 31 decembrie 2009 am fost la Timișoara să semnez cu APDRP, fiindcă contractul trebuia să fie neapărat semnat în 2009. A fost un proiect de vreo 3 milioane euro, din care nerambursabili 1.380.000 euro și consta într-o hală nouă pentru maternitate și tineret, o bucătărie furajeră și reabilitarea halelor vechi. A fost o reabilitare completă, însemnând că am păstrat din ferma veche doar pereții și acoperișul. În 2012 am finalizat ferma de la Iratoșu, după care am început să prind și gustul luptei de proiecte, ca să prind finanțări din fonduri UE” își rezumă debutul în zootehnie.

    Aportul financiar și l-a asigurat din credite, deși admite că un rol cheie l-a jucat aripa protectoare a tatăl său. ”Am pornit ajutat de el. Ne-am dus pe credit când am achiziționat ferma de la Iratoșu. Acolo m-a ajutat, pe partea de garanții pentru credit. Am mai avut și momente în care am avut nevoie de capital de lucru rapid și au mai fost și niște împrumuturi dinspre el. Taică-miu m-a sprijinit foarte mult în partea de dezvoltarea ca om de business, cât și pe partea financiară în ceea ce privește suport rapid prin acordarea de împrumuturi, dar acei bani au fost rambursați deja. Când am intrat în business nu am avut emoții și e clar că mi-am permis asemenea investiții și pentru că știam că îl am pe el în spate”, explică omul de afaceri.

    Câți angajați încap într-un singur om?

    Deși Dimitrie Muscă e considerat în branșă drept unul din fermierii etalon pe integrarea producției și pe performanțele din producția vegetală, fiul admite că a învățat de la acesta și ce nu e recomandabil să faci în business.

    ”Tot de la tata am învățat și modelul «așa nu!,» în sensul că am văzut ce presupune modul lui de conducere care presupune să cunoască tot. El știe în fiecare moment fiecare angajat ce face și asta a fost o politică foarte sănătoasă până la un momen dat, pentru că a fost perioada în care doar așa puteai să împingi, să miști lucurile. În momentul în care businessul deja ajunge la o anumită amploare, nu mai reușești să stăpânești totul la nivelul de detaliu care ar fi nevoie și cred că din acel moment, partea asta de supracontrol ajunge să facă mai mult rău decât bine. E vorba de delegare. Vreau să am și un pic de timp liber pentru familie, pentru viața personală, vreau să am capacitatea când mă duc în concediu o săptămână să știu că nu îmi sună telefonul pentru diverse problemuțe care pot să apară în activitatea de zi cu zi și, în plus, trebuie să fiu conștient că nu am cum să acopăr la modul la care aș vrea toate detaliile din toate sectoarele de business. Și acest lucru m-a împins să ne căutăm oameni care au vrut și care au reușit să se muleze pe această idee și cu care să construim împreună. Pe fermele de porc am reușit să construiesc modelul de business al fermei, prin identificarea și promovarea unui specialist dedicat ca director tehnic, încât acum nu mai intru în fermă. Cred că în ferma de la Iratoșu n-am mai fost de anul trecut din vară. Asta nu înseamnă că nu verific parametrii de producție, din parametrii de producție îți dai seama foarte ușor dacă lucrurile merg sau nu pentru că știi unde să te uiți și atunci pe logica asta, am ieșit aproape complet din fermă, lăsându-l pe el să coordoneze activitatea cap-coadă. Aceeași abodare pot să zic că am avut-o și pe partea de vacă, deși de pe zona cu vacă am ieșit mult mai repede. Am găsit și acolo un coleg pe care l-am văzut de la început că este pasionat și știe meserie și i-am dat voie să se manifeste și asta mi se pare din punctul meu de vedere un atribut necesar în ziua de azi al unui antreprenor: să lase oamenii care știu ce au de făcut să se manifeste” apreciază Călin Muscă, căruia- deoarece a construit echipe care știu ce au de făcut- supervizarea activității fermelor nu-i mănâncă în prezent decât 2 ore pe săptămână, în cele 2 ore fiind incluse atât studierea rapoartelor, cât și ședințele telefonice.

    Călin Muscă NU e fermier

    Spre deosebire de tatăl său, pe care îl consideră atât un redutabil fermier, cât și un experimentat om de business, Călin admite că nu îl caracterizează același statut ambivalent. ”Cred că nu pot să fiu considerat fermier. Tata este mult mai fermier ca mine. Aș putea, dacă caut o definiție «by the book», să mă declar «antreprenor în agribusiness»”, se autodefinește acesta. În domeniul agriculturii, Călin nu are un model pe care să aspire să-l urmeze. ”Cred că fiecare business este construit de omul care vrea să construiască și este construit plecând de la premise diferite și având scopuri diferite și nu pot să spun că există un model general”, consideră el.

    ”Din punctul meu de vedere optimul pentru acele 8 ore clasice de muncă sunt foarte bine gândite pentru că dacă te raportezi că poți să iei în calcul că o armonie în viața unui om presupune 8 ore de somn, 8 ore de muncă și 8 ore de timp liber, pe care și-l dedică hobby-urilor, familiei și ce înseamnă vieții private să spun, mi se pare o așezare normală și sănătoasă. N-am ajuns niciodată la 8 ore de lucru dar am stat undeva în plaja a 10 ore, mai puțin perioada cu șantierul, când am ajuns la 12 ore pe zi. Deși în zona de lucru efectiv mă încadrez în 8-10 ore pe zi, mie îmi și place partea de construcții, de concept, de dezvoltare. Și atunci următoarele 2 ore pe zi, când sunt lângă arhitect, lângă structurist, lângă inginerul de instalații, acelea nu le simt ca pe ore de lucru. Dar despre asta am avut niște discuții foarte serioase cu soția și mi-am asumat perioada asta de haos din ultimul an. Presiunea e cu atât mai mare, cu cât între timp am devenit tătic a 4 a oară. Am fetiță, fetiță, băiat, fetiță”, admite cu un ușor regret în glas. Încearcă însă să compenseze, investind energiile rămase, în cei dragi. ”Ne place schiul în Austria și Italia și tot ce ține de partea de ieșit, motoare. Deși nu mai umblu cu Harley-ul pe care mi l-am luat pe vremea în care eram eu mai haiduc, acum am reînceput cu motoarele de enduro. Fiul meu a primit un motor de enduro electric, a început să se dea cu el și anul trecut în toamnă, după ce a tot urmărit pe youtube filmulețe cu enduro și motocross a venit la mine «tati, tati, eu vreau să-mi aducă Moș Crăciun un motor adevărat enduro pe benzină». Problema lui de fapt era că motorul lui nu făcea gălăgie, deși putea să meargă cu el la fel de bine. Așa că i-a adus moșul un motor adevărat enduro pe benzină de 50 cm cubi și odată cu motorul lui, am comandat și unul pentru mine, unu pentru soție și unul pentru fiica cea mare de 13 ani. Băiatul are 5 ani. Momentan mergem cu ele în jurul fermei și ne simțim minunat. Tot în timpul liber îmi place să gătesc. În ultima vreme nu am timp, dar mai am câte o sclipire de moment. Îmi place să fac ciolane slow-cooked, iar ultima aventură, pentru ziua soției, a fost să gătesc o pulpă de porc întreagă timp de 48 de ore”.

    În 14 ani de când face business în agricultură, Călin Muscă a derulat investiții de 23 milioane euro în două ferme de porci: una de 730 de scroafe la Iratoșu și alta de 800 de scroafe la Olari, o fermă de reproducție la Olari, două ferme de bovine de carne, populate cu peste 1200 capete (număr în creștere) din rasa Charolaise, o mică exploatație vegetală de 200 ha și în curând finalizează investiția de 11 milioane euro într-un super-abator și o fabrică de salamuri crud uscate. Afacerea sa însă de-abia acum începe să-și exprime potențialul. ”Când va da drumul la abator și la fabrica de crud-uscate o să-și ia zborul”, crede tatăl său.

    Ca strategie, merge asemeni lui Dimitrie Muscă, pe integrare. Asta nu fiindcă ar fi la fel de profitabilă ca superspecializarea pe o singură activitate, ci pentru că în cazul fluctuațiilor din piață pe o categorie de produse, integratorii au o plasă de siguranță în restul liniilor de business, care pot compensa potențialele pierderi aduse de anomaliile sau crizele din piață. Deja planurile sale includ construcția de novo a unei ferme de vaci de lapte, precum și extinderea masivă a capacităților pe porc, demararea unei noi exploatații de vaci de carne și a unei ferme de vaci de lapte. ”Dezvoltarea mi s-a părut pasul evident în evoluția business-ului pe care am început să-l construiesc și cred că e normal ca la un moment dat să depășești profesorul. Dacă mă întrebi pe mine, poate să pară o afirmație nechibzuită, dar dovada unui profesor bun o face elevul care îl depășește. Ăla e cu adevărat un profesor bun”, declară gânditor Călin.

    Întrebare de final: ”Când îl depășești?”
    Răspuns: ”Mă abțin”.


    Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

    CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru Android sau iPhone!

    Te-ar mai putea interesa

    Vaccinul contra pestei porcine africane va intra în producție comercială. Are eficiență 100%! Crescătorii de animale îl avertizează pe ministrul Oros: Și în zootehnie e secetă! Măsura 21 BOVINE. Până la 7.000 euro/fermă pentru crescătorii cu 5-90 capete: condiții, acte necesare, termen cereri

    Ultimele știri

    Ministrul Oros ar vrea subvenții APIA plătite pe factură, în funcție de producția din fermă! Producătorii de flori, la un pas de dezastru. Ministrul Educației clarifică: Se pot oferi flori și mărțișoare la școală! Agricultură ecologică 2021. Termen pentru fermierii care vor să-și înregistreze culturile în acest an