Tăierile de iarnă – indicate doar la anumiți pomi și în livezile mari. Sfaturile ing. Marius Roman!
Angelica Lefter -
Schema de tăieri în livadă în perioada cu temperaturi crescute! Pomii au nevoie de îngrijire permanentă, însă iarna este un sezon în care tăierile nu sunt foarte indicate, chiar dacă vremea ar permite aceste acțiuni. Din cauza unui posibil îngheț, specialistul în pomicultură, dr. ing. Marius Roman, recomandă tăierile în toamnă și în primăvară, când sunt eliminate uscăturile, după cum a declarat pentru Agrointeligența -AGROINTEL.RO.
Schemă tăieri -speciile sămânțoase
Totuși, pentru iarnă sunt recomandate tăierile în livezile de pe suprafețe mari, la speciile sămânțoase, adică: meri, peri sau gutui.
”Tăierile de iarnă se pot începe la speciile sămânțoase (măr, păr, gutui) încă din luna ianuarie, dar trebuie evitate perioadele în care avem temperaturi excesiv de scăzute, temperaturi negative în timpul zilei pentru că efectiv nici nu poți să stai în câmp, dar nu e bine nici pentru pomi. Se pot începe acolo unde vorbim de plantații vaste, acolo unde vorbim de un n umăr mare de pomi, în suprafețe mari, se pot începe pe aceste specii sămânțoase, urmând să se continue cu pruni, cireși și vișini. Se lasă ultimele cais, piersic, nectarin, spre sfârșitul lunii februarie sau în cursul lunii martie până ca pomii să pornească în vegetație, adică până ca pomii să înflorească”, a spus dr.ing. Marius Roman pentru Agrointeligența -AGROINTEL.RO.
Situația este diferită pentru livezile de până în 100 de pomi, când aceste tăieri de iarnă nu sunt necesare pentru că pot fi făcute la timp tăierile din primăvară. Cu alte cuvinte, singura diferență este aceea de timp, dacă pentru livezile mari tăierile necesită timp și se încep încă din iarnă, pentru cele mai mici, până în 100 de pomi, acestea pot începe la final de iarnă, început de primăvară.
”În situația în care discutăm de grădinari, unde sunt suprafețe mai mici și un număr mai mic de pomi și există timpul necesar să reușim să facem tăierile în timp util, se recomandă să se facă spre sfârșitul lunii februarie, până la începutul lunii martie, până ca pomii să pornească în vegetație, să înflorească. În situația în care discutăm despre grădinari, unde sunt suprafețe mai mici și există timpul necesar pentru tăieri, recomand să se facă în martie, până la pornirea pomilor în vegetație, astfel se evită anumite riscuri, să mai înghețe o parte dintre mugurii floriferi sau dintre ramurile pe care le-am păstrat în urma tăierilor. Tăierile în cursul iernii nu este cazul să fie făcute de un gospodar care are în grădină 50-100 de pomi. Acestea se încep în cazul marilor livezi, unde oamenii nu au timpul util să le efectueze, și se începe cu speciile sămânțoase, în a doua parte a lunii ianuarie și se continuă treptat cu celelalte specii, dar caisul piersicul și nectarinul nu se taie decât spre sfârșitul lunii februarie și în cursul lunii martie când mugurii încep să se umfle și se vede clar ce a rămas, să putem să normăm corect rodul și să putem să vedem ce s-a uscat, ce a înghețat, ce a degerat peste iarnă și să păstrăm ce este bun și să normăm rodul”, a explicat pomicultorul.
Fondatorul Pepinierelor Roman, Marius Roman, a specificat că un rol important îl reprezintă normarea rodului, acțiune care se face de regulă manual.
”Aceste tăieri au scopul de a norma rodul, dacă vorbim de plantații pe rod. Normarea rodului din foarfecă înseamnă să normăm mugurii floriferi astfel încât să nu avem o supra-producție. Ulterior se face și rărirea manuală după înflorire și legarea fructelor în perioadele optime. Se face o dată normarea din foarfecă a mugurilor de rod, adică oprim atât cât este necesar pentru pomul respectiv, iar după înflorire și după ce pomii leagă și are loc și căderea fiziologică se trece la rărirea fructelor dacă este cazul se face bineînțeles manual. În general în România se face rărirea manuală specifică la speciile măr, păr, piersic, cais, nectarin, rărire care în cazul speciilor sâmburoase trebuie făcută după căderea fiziologică a frunzelor, dar înainte de întărirea sâmburilor. Este important să nu apuce să se întărească sâmburele, la speciile sâmburoase, iar la speciile sămânțoase, în general la măr și păr, rărirea fructelor se face când acestea au mărimea unei alune sau cel mult a unei nuci. La gutui nu este necesar. Se păstrează la cele la care se face rărirea 1-2 fructe pe inflorescență, sunt suficiente pentru dezvoltarea armonioasă și pentru a evita intrarea în alternanță de rodire, adică dacă într-un an rodește pomul foarte mult, nu mai diferențiază mugur de rod și anul următor va avea foarte puțin rod sau deloc. Normarea prin tăiere rezolvă treaba cam 80%, chiar dacă nu reușim să facem rărirea manuală a fructelor, nu este apoi o problemă atât de mare”, a menționat pentru Agrointeligența -AGROINTEL.RO, dr. ing. Marius Roman.
