Fermierul Vasile Arhire are parte, în sfârșit, de subvenția pe animale pe care o încasează asociația
Daniel Befu -
În comunitățile mici, a te opune majorității nu e o misiune deloc confortabilă. Fermierul Vasile Arhire (42 ani), deținător al unei mici exploatații zootehnice de ovine și bovine Montbeliarde localizată în Muntenii de Jos, județul Vaslui, a avut tăria să denunțe o stare de fapt nedreaptă și să spună ”până aici”. Agrointeligența – AGROINTEL.RO a mediatizat cazul său și problema i s-a rezolvat de îndată.
”Noi suntem în jur de 15 fermieri în toată comuna, care mai deținem animale. Când s-a înființat asociația, acum vreo 15 ani, eram membri la asociație în jur de 90, dar odată cu diminuarea numărului de bovine și de ovine, acum au mai rămas în jur de 15. Asociația ai căror membri suntem, a luat în concesiune pășunea comunală, care are în jur de 400 ha. Însă de anul acesta, noi n-am mai vrut să beneficiem de pășune prin intermediul asociației, fiindcă acolo erau niște bani cheltuiți aiurea și pur și simplu n-am avut nici un câștig, nici un câștig. Numai atât, că eram membri și făceam încărcătura cu animale la hectar, iar ei luau banii din subvenții și îi cheltuiau, justificările lor fiind: «că am făcut colo, că am mai dat câte-un îngrășământ». S-a dat câte-oleacă, pe ici, pe colo și cu asta ni s-au scos ochii, dar asta nu justifica cheltuirea întregii subvenții de către asociație. Cine luau banii? Asta pot să spună doar președintele asociației și vicepreședintele, care-s consăteni de-ai mei. Eu bănuiesc că e vorba de încărcătură de facturi. De vreo 5-6 ani de zile n-a mai fost transparența banilor, ca să se știe. Înainte erau cenzori cu adevărat activi, dar oamenii au îmbătrânit, iar dintre cei care au înființat asociația unii sunt și decedați. Pe mine, această dispariție a banilor din subvenții, fără ca nimic să ajungă la noi, crescătorii, mă afecta. De 8 ani de zile am sesizat problema asta, însă înainte vreme nu știam cât se dă subvenție la pășune. Nici înainte n-am câștigat nimic, dar de când mi-am făcut animale mai multe și mi-am luat pășunea mea, că am și 25 ha în proprietate, atunci m-am trezit și am văzut câți bani se evaporă prin asociație, iar la noi nu ajungea nimic”, își spune păsul Vasile Arhire.
Banii din subvenție l-ar fi putut ajuta
Fermierul vasluian are în jur de 200 de oi, 12 bovine și doi armăsari, iar fratele lui tot cam pe-atâtea. După mai mulți ani în care nu a știut cuantumul sumelor încasate de asociație de la Uniunea Europeană, când s-a dumirit și a înțeles că acei bani ar fi putut intra în conturile exploatației lui și că l-ar fi putut ajuta să se dezvolte un pic mai ușor, de la un an la altul.
A pus piciorul în prag la asociație
”Anul acesta eu, fratele meu și încă un fermier, nu am vrut să mai dăm animalele către asociația crescătorilor de la noi din sat, care profitau de bănuții aceia de acolo. Doar cositul a 140 ha, a costat 220.000 lei, din ce știu eu. Așa că acum o lună de zile, noi am cerut să ni se dea o fracție din pășunea satului, ca s-o gestionăm noi, în calitate de fermieri independenți, care creștem animale în sat de atâția ani. E ceva corect”, explică crescătorul.
Mai exact, cei 3 fermieri încăpățânați, spărgători ai monopolului asupra pășunii și subvențiilor din Muntenii de Jos, județul Vaslui, au cerut de la primărie o suprafață proporțională cu numărul de capete pe care le dețin, din totalul efectivului de animale al întregii comunități. Adică ceea ce în teorie primăria deja le dădea, dar indirect, sub umbrela asociației. ” Reprezentanții asociație s-au dus la oameni să completeze cereri în sat, întrebând oamenii cine mai vrea să mai dea oile, vacile la asociație. Și am rămas numai eu, fratele meu și încă cineva, care nu am vrut să le mai dăm începând din acest an în asociație, ca să nu mai facă încărcătura de animale la hectar, pe baza animalelor noastre. Și normal, că dacă nu mai are cu ce animale să facă încărcătura, asociația nu mai are cum să ceară subvenție aceeași suprafață de pășune de la APIA. Am socotit banii pe care i-am fi putut primi dacă ni s-ar fi concesionat direct pășunea pe care am fi avut dreptul să o primim de la primărie. Să zicem că ni se cuvin, de exemplu, 50 ha, care înmulțite cu 800 lei/ha, cât e subvenția pe an, vin 40.000 lei. Dacă noi dădeam 10.000 lei la primărie redevența anuală pentru concesionarea acelor 50 ha, tot ne rămâneau și nouă 30.000 lei anual. De ani de zile însă, în loc ca noi, cei care chiar creștem animalele, să luăm subvenția, aceasta a fost încasată de asociație și după aceea asociația încărca contabilitatea cu foarte multe cheltuieli, care din perspectiva mea nu-s justificate. Acum, după ce primarul s-a schimbat, am fost la primărie la noul primar, ca să ne dea o parte din pășune proporțională cu numărul nostru de animale, însă ne-a spus că nu are cum, deoarece are contract încheiat cu asociația, ceea ce mie nu mi-a convenit”, își continuă acesta povestea.
A avut curajul să denunțe public situația subvențiilor încasate de asociația de animale
Dezghețul s-a produs în clipa în care n-a mai păstrat tăcerea asupra problemei care-i cătrănea sufletul. ”Alaltăieri am fost la ședință cu domnul Platon și am constatat că atunci când ești în unitate cu mai mulți, ești o forță și ei s-au speriat. Ieri am fost sunat de la Asociație și mi-au spus: «Auzi, tu ne dai animalele în Asociație și noi îți dăm 450-500 lei de cap de vacă. Eu chiar dacă nu încasez subvenția nici de acum înainte, ci asociația, de acum încolo însă, Asociația îmi va da bani pentru dezvoltarea fermei: de îmbunătățire a unui grajd, îmi va da bani de materiale, ceea ce îmi convine, că știu că mai mult nu e. Știu că 200 lei/ha e doar renta anuală la primărie,10 0 lei/ha mai au ei cheltuieli, mai dau cu îngrășământ și nouă ni se cuvin 500 lei de vacă. Ceea ce-mi convine acum. E o schimbare ca de la pământ la cer față de anii trecuți, când nu mi-au dat nimic. În anii trecuți Asociația încasa subvențiile și ei rețineau toți banii. Acum s-a rezolvat problema, deși de la început asta ar fi trebuit să fie normalitatea. Rămân în asociație, ce să mai vorbim? Eu sunt mulțumit, că mai mult, asociația nu are cum să îmi dea, nici să vrea. Dacă primăria mi-ar fi concesionat mie, ca producător persoană fizică, o suprafață de teren, impozitul și redevența la primărie tot ar fi trebuit să le dau, la rândul meu, din cei 800 lei/ha cât mi-ar fi revenit mie ca subvenție. Mai e și costul cu îngrășământul, fiindcă e corect că trebuie să dăm și pământului înapoi: «Îi dai îți dă, nu-i dai, nu-ți dă». Banii ăștia pe care-i voi primi, se transformă în cereale, grinzi de lemn, tablă pentru grajd și alte lucruri utile activității mele în zootehnie. Inclusiv medicamentatie la animale si transferul anumalelor catre asociatie e suportat tot din fondurile Asociatiei. Anterior nu era așa. Sunt mulțumit!”, își declară satisfacția micul fermier.
Forța Fermierilor a avut un rol important
Producătorul consideră că în remedierea situației sale, Forța Fermierilor a jucat și ea un rol. ”Eu vă spun că, sincer vă zic, a contat foarte mult. Pentru noi reportajul care a fost realizat când a fost domnul Macovei la Vaslui, a făcut foarte mult. Ei s-au speriat. E adevărat că «frica păzește bostănăria», cum se zice. Trebuie să fim o forță ca să reușim. E adevărat, adevărat. Noi suntem dovada vie că așa e. Se vede. Așa vreau, transparență și să fim toți uniți. Of, Doamne!”, admite Vasile Arhire, care mărturisește ușurat că după ce i s-a promis că o parte din sumele primite de asociație ca subvenții, îi vor fi alocate ca sprijin financiar pentru dezvoltarea fermei, toate gândurile negative parcă i s-au evaporat. Însă cu acest prilej am constatat că și la fermieri pot să apară simptome asemănătoare Sindromului Stockholm. ”Ce e drept și eu partea mea de vină, că nu le-am zis niciodată nemulțumirea mea. Anul ăsta a fost primul. De ce să vorbim ce nu-i adevărat? Aici e ca în zicala aia: «copilul până ce nu țipă, nu-i dă mamă-sa țâță»”, se consolează crescătorul de animale.
În ciuda victoriei lui Vasile Arhire, în urmă rămân, totuși, trei întrebări grele: «Ce se întâmplă cu banii care la Bruxelles au fost gândiți să ajungă an de an, direct sau indirect, înspre acest crescător de animale, pentru a-l ajuta? Bani care nu au mai ajuns?». «Câți alți fermieri în situația lui Vasile Arhire ascunde România?». «Cine a permis perpetuarea acestei stări de fapt?»
